The Fox Made of Stories

Dragi mei cititori, voi încerca să fiu cât mai scurtă deoarece vreau să mă întorc la lecturat cât mai repede. Deci ieri seară m-am apucat de Allegiant , a treia, şi ultima carte din trilogia Divergent de Veronica Roth. Ok, cred că o să aibă şi ceva gif-uri postarea asta. Cartea e uimitoare. Autoarea e uimitoare. Nu vreau ca trilogia să se termine. Nu vreau. Divergent a fost cartea care m-a ajutat să trec printr-o perioadă grea, care mi-a ridicat moralul, care m-a învăţat cum să fiu curajoasă şi să-mi înfrunt problemele, să-mi controlez frica. Am aflat că sunt curajoasă. Am aflat că sunt divergentă, am aflat că sunt eu. Aşa că îmi este foarte greu să mă despart de trilogia asta. Simt că o parte din mine se rupe, cu cât mă apropi de final, şi credeţi-mă nu m-am putut opri de când am pus mâna pe ea. Am spus că o să fiu scurtă, dar deja m-am lungit. Probabil undeva în viitorul apropiat, recenziile cărţilor vor apărea pe blog, dar asta după ce le voi reciti.

Bună seara dragilor, este luni. Momentul în care rubrica “Plouă cu melodii” – “Raining with songs”, revine. M-am gândit să-i schimb denumirea în română. Deci să trecem la acţiune. Cea mai nouă descoperire : Daniel  Farrant & Paul Rawson -  I dare you Da, ne-am întors la “Jurnalele Vampirilor”, deşi serialul nu mai este chiar cum era înainte, coloana sonoră a rămas unică. Această melodie era defapt în prom-ul pentru episodul ce va apărea vinerea aceasta sau viitoare, nu prea am fost atentă. Oricum o melodie foarte bună. "I dare you to lose control,  I dare you to bare your soul" Cântăreţ favorit : Lancifer – Bring your bass Am dat din întâmplare peste cântăreţul acesta, dar melodia este plină de energie şi nu-mi pasă. Mă face să mă ridic şi să dansez. “We won't be alone But we'll dance like no one's watching” Cântăreaţă favorită : Birdy – All you never say O ador pe fata asta, este incredibilă. Vocea ei exprimă atât de multe.

A trecut ceva timp de când nu am mai postat la aceste două rubrici, aşa că profitând de ocazie le voi combina. Pentru început am să vă arată primele o sută de cuvinte din noua carte început ă  “Declaraţia” de Gemma Malley, care este o distopie. Îmi pare tare rău că cei de la Rao  nu fac publicitate cărţilor, pentru că dacă nu erau fetele de pe blogul    Walking on Letters   probabil   nu aş fi aflat niciodată de această distopie. Voi avea timp să îmi spun şi părerea despre ea, dar mai întâi cele o sută de cuvinte. “11 ianuarie 2140 Numele meu este Anna. Numele meu este Anna şi n-ar trebui să fiu aici. Nici n-ar trebui să exist, Totuşi, aceasta e realitatea. Nu e vina mea că mă aflu aici. Nu eu am vrut să mă nasc. Dar asta nu schimbă cu nimic situaţia. Totuşi, m-au capturat devreme, ceea ce a fost bine. Oricum, aşa spune doamna Pincent. Ea conduce Grange Hall. Îi spunem Matroans Casei. Grange Hall este locul unde trăiesc eu. Unde oamenii ca mine sunt crescuţ

Descriere : “Katniss si Peeta au câştigat împreună sângeroasele Jocuri ale Foamei, sfidând pentru prima oara în istorie regulile impuse de Capitoliu. Reveniţi în Districtul 12, după toate încercările înfruntate, convinşi că au câştigat o viaţă sigură şi decentă pentru ei şi familiile lor, speră că va urma o lungă perioadă de pace. Dar, în timp ce Katniss si Peeta parcurg obligatoriul Tur al Învingătorilor, apar zvonuri despre o revoltă printre locuitorii districtelor. Iar în ochii conducătorilor, ei sunt sursa acestei rebeliuni. Daca nu vor reuşi să convingă naţiunea Panemului că sunt în continuare îndrăgostiţi nebuneşte, consecinţele ar putea fi dezastruoase…” Părerea mea Am auzit destule păreri despre volum. Mulţi se plâng de acesta ca fiind cel mai slab din serie, alţi spun că “Revolta” este cel mai slab. Ce spun eu? Seria asta este genială, iar dacă ar fi să aleg cel mai slab volum, aşa ceva nu ar exista. Motive, motive, peste motive. Nu ştiu cum

  Trebuie să recunosc că sunt o fană a cărţilor care-mi pun rotiţele în mişcare, care mă fac să mă gândesc la lucrurile obişnuite din altă perspectivă, cui nu-i plac? Cartea asta este una din acelea în care mai ai puţin şi coalizezi cu inamicul. Da, Stephenie Meyer este autoarea şi sunt mândră să spun că sunt un mare fan al romanelor ei. Mânuieşte atât de bine cuvintele, pătrunde în profunzimea celor mai ascunse sentimente şi le pun în valoare aşa cum nu am mai văzut la niciun autor.  “Ce avea această dragostea  umană de era mai de dorit  pentru mine decât dragostea celor din neamul meu? Poate fiindcă era exclusivă şi capricioasă? Sufletele îşi oferă dragostea şi acceptarea tuturor. Aveam chef de o provocare mai mare? Dragostea aceasta era înşelătoarea, nu are reguli stricte - poate fi dată pe degeaba, aşa cum e cazul lui Jamie, sau câştigată în timp, cu muncă grea, cum e cazul lui Ian sau de neatins, inima, aşa cum e în cazul lui Jared. “

Long time, no see.   Bună, dragilor mei cititori  care încă mai cotrobăie pe bloguleţul meu pustiu. Ce mai faceţi? Toate bune, nu? Ei bine şi în cazul meu toate sunt bune, cel puţin au devenit în ultimele câteva zile. Nu ştiu ce s-a schimbat, nu ştiu cum am trecut la starea asta incredibilă. Urmează, sper eu, câteva recenzii. Cele la “Jocurile Foamei” pe care le am scrise de ceva timp, “Carrie”- care este absolut genială şi “Darul”- de care sunt sigură că nu mulţi au auzit. Acum citesc “Gazda” şi încă mă întreb ce a fost în capul meu când m-am oprit din citit. Sunt undeva pe la jumătate şi mai mult ca sigur până la sfârşitul săptămânii o termin. Este mult prea bună ca să o pot lăsa jos. Meyer este, cu adevărat, divină când e vorba de un roman bun. Dragilor ne auzim mâine, cu o recenzie, sper. Mă întorc la citit.