The Fox Made of Stories

Să o numesc plictiseală sau iubire de cărţi? Aleg a doua variantă, pentru că mi-am scos cărţile la pozat. Trăncăneam de o nouă postare în rubrica “Noutăţi în bibliotecă”, de prin iunie, cred.  Dar niciodată nu am avut timp sau chef.  Aşa că iată-mă, o lună şi jumătate mai târziu, cu toate noutăţile adunate. Sincer nu cred că sunt aşa multe cărţi în aproape două luni, adică iulie a fost absent. Nu cred că am comandat ceva în iulie. Sau poate da?! Nu pot să-mi aduc aminte exact. Cert e că majoritatea sunt la reduceri, mari. Altfel nici nu le-aş fi comandat. Deci să-i dăm bătaie. 1.       Prima carte pe listă, este o ultima carte din seria Chimie Perfectă de Simone Elkeles. Da! Am ultima carte şi nici urmă de primele două. Dar din câte am înţeles cartea poate să fie citită şi fără primele două, deşi nu mă prea încântă ideea. Cartea este câştigată pe blogul Mythical Books şi de accea e singura pe care o am, sper să mai găsesc reduceri şi s...

Ştiu ciudat titlu. Încă mă întreb dacă ar fi bine să postez asta, încă nu ştiu dacă sunt destul de curajoasă. Acum două zile am întâlnit genul acela de carte care te face să-ţi pui întrebări, să te gândeşti de două ori, înainte să mai spui ceva. Să-ţi spui ţie, că eşti destul de curajos, că nu eşti laş. Eşti Neînfricat? Poate. Eşti fără frică? Nu, asta ar fi imposibil. Cum spunea şi Tobias : “Dar esenţialul nu este să fii fără frică. Aşa ceva e imposibil. E să înveţi cum să-ţi controlezi frica, şi cum să te eliberezi de ea, acesta e esenţialul.” Nimeni nu e fără frică, toată lumea are propriile temeri, pe care trebuie să le înfrunte sau să se elibereze de ele. Nu ştiu exact care a fost momentul în care m-am agăţat atât de puternic de cartea aceasta, tot ce ştiu e că am ajuns să-mi repet că sunt curajoasă. Aşa mi-am înfruntat eu teama. Aşa am descoperita latura mea neînfricată. Am descoperit că aparţin facţiunii Neînfricaţilor. Mi-am descoperit tăria şi am încercat ...

Da, ştiu că nu prea interesează pe nimeni, însă blogul se închide. Probabil nu e un lucru bun că m-am gândit la asta acum, când starea mea e deplorabilă, dar nu simt nimic în legătură cu blogul, nu mai pot să scriu nicio recenzie, nici măcar nu mai pot să citesc. M-am axat pe o lume imaginară, în care oricum nu mă descurc. Blogul va fi tot aici. Sunt persoane pe care le urmăresc şi sunt bune în ceea ce fac. Poate că peste ceva timp o să văd lumea asta din nou cu alţi ochi. Nu pun pauză, pur şi simplu nu mai postez.  Probabil că nu vor exista comentarii pe niciun blog, cel puţin până nu scap de starea asta de dezamăgire faţă de mine. Ştiu că viaţa nu se opreşte că vreau eu, dar sunt o persoană mult prea emotivă şi deloc sarcastică şi dură. Mă dărâmă orice.  Toată lumea o să presupună că am picat BACu’ şi  că o să mă arunc de pe un bloc. Nu l-am picat, însă m-am comportat ca o idioată, simt că mi-am bătut joc de tot ce am încercat în patru ani. Nota aia nu refl...

Mă chinui de o săptămână să postez ceva, sper ca asta să ajungă pe blog. Ok, am avut intenţia să postez ceva acum două zile, înainte de începerea chestiei, dar eram plictisită şi aveam o dorinţă arzătoare să se termine totul. Ok, BACU’ la română. Sunt speechless, poezie? Nuvelă, roman, comedie? Nu, de ce să fie aşa ceva la subiectul trei. Poezie. Dragă Tudor Arghezi/Ion Barbu/Lucian Blaga, Oficial, urăsc orice are legătură cu testamentul, corola de minuni a lumii şi ciupercile. Cu şi mai multă dragoste decât de obicei, Eu Poate ştiţi că româna nu e tocmai materia mea preferată, dar există o diferenţă uriaşă între ura mea pentru romane româneşti şi cea pentru poezia românească.  Nu sunt deloc supărată sau am aşteptări extravagante, nu mi-am pus niciodată baza în română. Am vaga impresie că totul ţine de starea corectorilor, de aceea mă încred total în matematică şi fizică unde nu au ce să-mi facă. Subiectele nu au fost exagerat de grele, dar pen...