vineri, 29 august 2014

Provocarea Grimm's Fairy Tale #12

Este o oră destul de târzie, însă azi am tot citit din Hoţul de cărţi şi nu am mai intrat pe blog.
Azi am pentru voi un basm pe nume The wonderful musician.


Trebuie să vă spun că este un basm destul de narcisit. Muzicianul, care este în prim plan în acest basm,  este destul de pretenţios şi egoist. Mi-a plăcut, însă a fost destul de ciudat. 

joi, 28 august 2014

Magical Words United We Spy (Fetele Gallagher #6) de Ally Carter


“[…]but there are some scars that even bangs can’t cover, and they were still there. I could feel them.”

“So I stepped away, reminding myself that when you’re a spy, sometimes all you can do is go on. One foot in front of the other, wherever the narrow path might lead.”
 
“If anyone knew not to underestimate a Gallagher Girl, it should have been this guy. But in my professional opinion, guys almost always underestimate girls. And honestly, we Gallagher Girls wouldn’t have it any other way.”

“ “I’m finished. And…and…this is your fault.” He pointed in my direction. “You should have had the decency to die when we needed you to.”
“Sorry,” I admitted. “I’ve been going through a bit of a rebellious streak. I swear it’s almost over.” “

“People don’t get to choose their families. Or their family businesses.”

“I know childhood is supposed to scar you, but mine seemed to be going to extremes.”

“Macey gave me an It’s not fun, is it? look, but I didn’t have time to consider the irony. Or the hypocrisy. Honestly, there’s such a fine line between the two that sometimes it makes my head hurt.”

“The future was out there. And I couldn’t shake the feeling that it was more than a little bit scary.”

“Maybe it’s a spy thing, or maybe it’s a girl thing—but when you spend your whole life trying out a series of aliases, it is a great comfort to find someone who knows and likes the person behind the cover.”

“Macey cut her eyes at her. “Looks can be deceiving.” “

“I felt his arms go around me, holding me tight.
I was safe.
I was warm.
I was home. “

“That’s the thing about spies. Most of the secrets we keep are from each other.”

“There comes a time in every spy’s life when you don’t have the luxury of caring. Emotion is a rarity, a commodity so precious that you have to dole it out in special, secret batches. “

“ “You need a coat,” Zach told me an hour later. Then he took off his own jacket and slipped it around my shoulders. Because even major security threats of global proportions couldn’t stop my boyfriend from being pretty much the sexiest guy alive.”

“I speak fourteen different languages. I should know “good-bye” when I hear it. “

“Every good operative knows that the world is small, but the planet is big. “

“You never know how you’re going to react to something. To anything. Tragedy, joy, heartache. They affect us all in different ways in different times and different places. “

“Here’s the thing about being a spy: sometimes all you have are your lies. They protect your cover and keep your secrets, and right then I needed to believe that it was true even when all the facts said otherwise.”

“The facts will always find you. And the scarier they are, the faster they travel.”

“Some people always want to fight. Some are always looking for a reason not to.”

“You don’t really appreciate things until they’re gone. I know it’s a cliché, but it’s also true.”

“ “You know, it’s okay to admit a little weakness now and then, Cammie. It won’t kill you. In fact, I hear it makes you stronger.” “




Provocarea Grimm's Fairy Tales #11

 

Am ajuns şi la al unsprezecelea basm, care se numeşte Faithful John.
Acest basm cred că este cel care are cel mai mult sens şi este cel mai lung dintre cele pe care le-am citit până acum. Chiar îţi arată ce înseamnă cu adevărat să fi credincios şi să-ţi respecţi promisiunile. Finalul este cam ciudat, totuşi.

RECENZIE: United We Spy (Fetele Gallagher #6) de Ally Carter





“Cammie Morgan has lost her father and her memory, but in the heart-pounding conclusion to the best-selling Gallagher Girls series, she finds her greatest mission yet. Cammie and her friends finally know why the terrorist organization called the Circle of Cavan has been hunting her. Now the spy girls and Zach must track down the Circle’s elite members to stop them before they implement a master plan that will change Cammie—and her country—forever.”





După ce am terminat cartea a cincia din seria Fetele Gallagher, am zis că îmi trebuie ultima carte, am nevoie să ştiu ce se întâmplă cu personajele mele favorite.
Bineînţeles, aceasta a fost scoasă, eu n-am citit-o. Dar cum vara aceasta mi-am propus să termin toate seriile şi trilogiile începute, aceasta a fost una din cărţile pe care trebuia să le citesc.
United we spy ne introduce, din nou, în lumea spioanelor noastre şi a problemelor cu care ele se confruntă.
Inamici fetelor Gallagher şi-au început deja planurile, iar la începutul acestui volum suntem aruncaţi deja într-o lume în care nimic nu este sigur.
Pornim cu o mulţime de întrebări şi cu foarte puţine răspunsuri. Fetele trebuie să-şi dea seama ce plănuiesc inamicii lor, înainte ca planul acestora să ajungă la final şi să provoace distrugeri uriaşe.
Carte este plină de acţiune şi mister, sunt o mulţime de căi prin care fetele pot acţiona, însă important este să găsească calea bună şi rapidă prin care să oprească distrugerea.
Sunt de asemenea multe fire narative, deşi avem naraţiune la persoana întâi, ştim cu siguranţă că se mai petrece şi altceva doar că noi nu avem acces la acele informaţii.
Stilul lui Ally Carter este uşor de urmărit, iar misterul naraţiuni la persoana întâi te face să nu poţi să laşi cartea de mână.
Ceea ce este minunat la această carte, de fapt la această serie, este modul în care toate misterele se îmbină într-un final, modul în care ajungi să le descoperi, pas cu pas, totul se desfăşoară pe mai multe capitole.
Acţiunea nu este împinsă la extreme în ultimele capitole, se desfăşoară pe parcursul a mai multor,încă de la început, ceea ce te impinge să continui să citeşti.
Un alt plus al astei cărţi sunt personajele. Dezvoltarea acestora de la prima carte până la ultima, este incredibilă. Vocea personajului principal, Cammie Morgan, este mult mai matură, mult mai sigură pe ea, pregătită să-şi asume riscuri.
Dar ea nu este singura care a crescut pe parcursul acestei serii: Bex, Macey, Liz şi Zach, cu toţi s-au maturizat şi sunt hotărâţi să-şi urmeze instinctele, sunt pregătiţi să fie responsabili pentru acţiunile lor.
Nu doar personajele mi-au plăcut foarte mult, ci şi relaţiile dintre ele, atât de naturale şi frumos scrise, bazate pe încredere şi iubire.
Deşi, mi-a plăcut să-i văd pe Zach şi Cammie împreună, totuşi ceea ce am adorat mereu la această serie este prietenia pe care o au fetele, încrederea pe care şi-o acordă una alteia. Totuşi vorbind de Zach şi Cammie cred că sunt printre cuplurile mele preferate. Uşurinţa cu care se dezvoltă relaţia lor, naturaleţea şi încrederea pe care o au unul în celălat, sunt cele mai importante lucruri într-o relaţie.


Recomand de asemenea să citiţi şi A Gallagher Wedding (#6,5), este foarte scurtă şi foarte drăguţă.
Totodată recomand United we spy pentru că este un final foarte bine scris şi care vă va lăsa cu dorinţa de a merge la Academia Gallagher.

miercuri, 27 august 2014

Provocarea Grimm's Fairy Tales #9, #10

 Momentul acela când mai ai o lună şi începi facultatea şi parcă ai atâtea de făcut şi de postat şi de citit. Septembrie o să fie luna mea. 

Ieri am vrut să postez la provocarea aceasta, dar nu am mai făcut-o. Am citit Unravel me de Tahereh Mafi, până am terminat-o.

Deci azi, revin cu două basme.

Primul se numeşte Cat and mouse in partnership.


Acest basm spune de fapt povestea dintre o pisică, un şoarece şi proviziile lor de iarnă. Mai important ne aduce în punctul în care pisicile şi şoareci au devenit inamici. Este un basm foarte amuzant.

Al doilea se numeşte The wolf and the seven little goats.


Sunteţi familiari cu basmul Capra cu trei iezi, este cam aceaşi povestea, doar că în loc de trei iezi, avem şapte.

RECENZIE: The Raven Boys ( The Raven Cycle #1) de Maggie Stiefvater

“Every year, Blue Sargent stands next to her clairvoyant mother as the soon-to-be dead walk past. Blue never sees them--until this year, when a boy emerges from the dark and speaks to her.
His name is Gansey, a rich student at Aglionby, the local private school. Blue has a policy of staying away from Aglionby boys. Known as Raven Boys, they can only mean trouble.
But Blue is drawn to Gansey, in a way she can't entirely explain. He is on a quest that has encompassed three other Raven Boys: Adam, the scholarship student who resents the privilege around him; Ronan, the fierce soul whose emotions range from anger to despair; and Noah, the taciturn watcher who notices many things but says very little.

For as long as she can remember, Blue has been warned that she will cause her true love to die. She doesn't believe in true love, and never thought this would be a problem. But as her life becomes caught up in the strange and sinister world of the Raven Boys, she's not so sure anymore.”

De ce am ales să  citesc The Raven Boys? Primul lucru care m-a atras a fost coperta, atât de frumoasă. După nu a mai contat, am fost prinsă în poveste.
Romanul lui Maggie Stiefvater ne introduce într-o lumea a magiei, unde nimic nu este ce pare a fi şi nimeni nu este ce pare a fi.
Datorită familiei din care face parte, Blue a ştiu de când era copil că dacă îl va săruta pe cel care este dragostea ei adevărată, el va muri. În Henrrieta într-o noapte de 24 aprilie, lucrurile din viaţa lui Blue Sargent devin mai complicate decât erau.
Povestea o are în centru pe Blue şi familia ei, o familie de mediumuri, care trăiesc în 300 Fox Way, câştigându-şi existenţa din cititul viitorului în cărţi. Totuşi deşi face parte dintr-o familie de mediumuri, ea nu este un medium.
Totul devine şi mai complicat atunci când în viaţa lui Blue intră pe neaşteptate patru băieţi Aglionby, numiţi şi raven boys.( sună mult mai bine în engleză, de aceea nu am tradus)
Romanul este scris la persoana a treia, astfel avem parte de mai multe perspective. Deşi principala naratoare este Blue, mai avem parte şi de alţi naratori.
Stilul de scriere al autoarei poate părea greioi la început, însă după 80 de pagini, maxim, veţi fi tras în lumea autoarei şi nu veţi reuşi să mai scăpaţi. Există multă descriere şi construcţie a lumii, în care suntem introduşi. Dar toate sunt necesare pentru ca povestea să se desfăşoare cât mai frumos şi lin, făcând lucrurile să pară normale şi nu grăbite.
Personajele sunt un mare plus al acestei cărţi, sunt foarte bine definte şi diferenţiate, fiecare având propriile temeri, propriile scopuri prin care vor să ajungă departe în viaţă. Modul în care acestea intereacţionează între ele, fiecare venind dintr-un alt mediu şi având un alt stil de viaţă este superb creionat.
Cu cât ne adâncim mai mult în paginile romanului, cu atât povestea devine mai complexă, iar firele narative se multiplică.
Deşi pare că romanul este bazat pe romance, naraţiunea se învârte mai mult în jurul misterului şi al relaţiilor dintre personaje. Există însă şi romance, dar acesta este doar baza pentru al doilea roman din serie.
Recomand The Raven Boys pentru toţi cei care vor puţină magie. Este o carte superb scrisă, iar personajele şi relaţiile dintre ele vă vor face să vreţi mai mult.
“Some secrets only gave themselves up to those who’d proven themselves worthy.” 

“Everyone dreamed, only some forgot.”  

“Gansey knew he had to make difference, had to make a bigger mark on the world becase of the head start he’d been given, or he was the worst person out there.”  

“Life isn’t negociable.”  

“  ‘ Yeah. I don’t remember. You know how you sometimes don’t remember everything right? Ronan says that memories are like dreams. You never remember how you got to the front of the classroom with no clothes on. ‘ “ 

“Watch for the devil. When there’s a god, there’s always a legion of devils.” 



luni, 25 august 2014

Provocarea Grimm's Fairy Tales #8

Am ajuns şi la ziua a opta a provocării.

Astăzi am un basm mai cunosc şi anume The frog prince.

Cu toţi ştiim basmul în care broscoiul  este salvat de blestem şi tranformat în prinţ de către frumoasa prinţesă. Aici, însă, acţiunea este mai rapidă şi nu prea seamănă cu animaţia lansată de Disney acum ceva timp, însă avem un prinţ broscoi şi un final fericit. 

Plouă cu melodii

Este luni. Început de săptămână. Şi eu postez.
Am ceva cu propoziţiile scurte.
Deci să începem.

Cea mai nouă descoperire: Imagine Dragons – Bleeding out
Cea mai genială melodie posibilă. Atât pot să spun.
“When the day has come
That I've lost my way around”

Cântăreţul favorit: Nick Jonas – Chains
Nu am mai auzit nimic de Jonas Brothers, nici nu pot să spun că am căutat, dar zilele acestea am dat peste Nick Jonas şi mi-a plăcut foarte mult melodia.
“You got me in chains, you got me in chains for your love
But, I wouldn’t change, no I wouldn’t change this love”

Cântăreaţa favorită: Taylor Swift – Shake it off
Doar, ridicaţi-vă şi dansaţi.
“Cause the players gonna play, play, play, play, play
And the haters gonna hate, hate, hate, hate, hate”

Trupa favorită: The Vamps – Somebody to you
Pentru că ritmul este genial. Şi pentru că este vară. Şi pentru că suntem single, dar chiar nu ne pasă, o să fim cineva pentru noi.
“Look at me now, I'm falling
I can't even talk, still stuttering”

Inspiraţia săptămânii: Owl City – Shine your way

The Croods, genială animaţie, Repede, descărcaţi-l. 
“There's a feeling deep inside,
You can let it be your guide, “


duminică, 24 august 2014

Provocarea Grimm's Fairy Tales #6, #7

Ieri, nu am citit nimic, pur şi simplu nu am putut. Aşa că astăzi voi posta despre două basme, destul de asemănătoare.

Primul se numeşte The goose girl şi este într-un fel varianta feminină a lui Harap Alb, fără probele de iniţiere.
Fata regelui este trimisă la curtea celui care urmează să o ia de soţie, însă pe drum însoţitoare ei o ameninţă şi astfel cele două ajung să schimbe rangurile. Este o poveste destul de frumoasă, unde adevărul învinge.

Al doilea basm se numeşte The raven care ne spune, de asemenea povestea unei prinţese, însă de această dată prinţesa este blestemată.

Bărbatul care reuşeasă să treacă anumite probe, putea să o elibereze, însă ca de fiecare dată sunt obstacole, iar bărbatul deşi se străduieşte cade mereu în capcana unei bătrâne care îi dă mâncare, însă această mâncare îl şi adoarme, nereuşind să o elibereze pe prinţesă. 

sâmbătă, 23 august 2014

Behind the blog tag, you don't want to know. Trust me.

 Asta este cea mai dubioasă postare de pe blog, de anul ăsta, au fost şi mai ciudate, probabil. Deci
pentru cea mai ciudată postare pe anul 2014.

Bineînţeles că am postat şi am uitat să mulţumesc persoanelor care m-au tăguit. Deci mulţumesc,Victoria şi Alexandra Mulţu, mulţu, mulţu. 


Reguli:
1. Trebuie să răspunzi sincer.
2. Trebuie să iei imaginea tag-ului şi s-o încorporezi în postarea ta.
3. Taguieste cât mai mulţi din bloggari tăi favoriti/care îţi plac foarte mult.

Ceriţe:
- 7 întrebări universale (pe care le ia toată lumea)
- 4 (sau mai multe, dar minim 4) lucruri pe care vrei să le ştie lumea despre tine

1. Din ce oraş eşti?
Nu sunt tocmai dintr-un oraş, dar de 5 ani îmi petrec aproape tot anul în Bucureşti. Se pune. Sunt fată de ţară. E greu să explic asta, niciodată nu mi-a plăcut să explic asta. E complicat. Nu o să divulg vreun nume al unei localităţi, pentru că iubesc misterul, corect. Misterul e bun.

Tag-ul şi-a pierdut deja semnificaţia. Şi continuaţi să citiţi.

2. Câţi ani ai?
19, împliniţi în mai.

3. Care e mâncarea ta preferată? Dar dulcele preferat?
Mâncare preferată, hmm, piure de cartofi. Da rămâne asta. Ceva dulce, jeleuri. Asta e singurul lucru la care pot să mă gândesc.

4. Care e cel mai mare vis al tău?
Cel mai mare vis al meu ar fi probabil să reuşesc să schimb ceva în lume. Să fac ceva care să conteze, să călătoresc, să cunosc oameni şi să ajut.

5. Cea mai mare frică a ta este:
Cea mai mare frică a mea este frica de a nu fii îndeajuns de bună, de a greşii.

6. Care este citatul tău preferat, dar motto-ul?
O să las o poză mai jos. Nu pot să spun că este citatul meu preferat, este printre citatele mele preferate, dar nu este singurul. Este singurul la care mă pot gândi acum. Şi ar trebui să nu mai scriu, acum.
Allegiant de Veronica Roth,  cea mai genială carte pe care am citit-o 

Cât despre motto-ul meu, hmm: citeşte cât de mult poţi, se pune? Nu am un motto. Chiar dacă aş fi avut, aş fi uitat de el.

7. Aici o (sau mai multe) întrebare/i pusă/e de cititorii tăi, revin-o cu un edit!


Lucruri neimportante şi cu care nu trebuie să vă pierdeţi timpul despre mine:
*      Sunt olteancă, nu ştiu de ce am spus asta, dar este un lucru despre mine.
*      Sunt timidă, nu ştiu cum şi de ce.
*      Sunt fan Teen Wolf şi Gilmore Girls din vara asta.
*      Nu cred că am fost vreodată bună la română şi uite-mă, acum, am blog de cărţi. Yap.
*      Sunt o persoană ciudată, am cinşpe schimbări de personalitate în mai puţin de cinci minute.
*      Sunt Gemeni, explică punctul de mai sus cu asta.
*      Twilight este cartea care m-a introdus în lumea cărţilor. Nu o să uit niciodată seria asta, oricât de mulţi ar spune că nu este bună, mie personal mi se pare genială.
*      Sunt varză la a enumera lucruri despre mine, probabil aţi observat asta.

Pe cine să tăguim? Hmm, te rog, dacă ai blog sau chiar dacă nu ai, răspunde la întrebările de mai sus şi spune-mi câteva lucruri despre tine, îmi place să cunosc persoane noi.

Dar totuşi aş vrea să îl dau mai departe Antonia alias Furelise, Eny, Adry, pentru că nu a mai postat pe blogul ei şi îmi e dor de postările ei ,  şi toată lumea, efectiv toţi. Chiar dacă nu citiţi asta, tot trebuie să faceţi tagul.

P.S.: Din nou o să fac un edit, dacă o să-l completeze şi Claudia.
Ne vedem curând cu o recenzie, încă nu ştiu la ce carte, dar parcă mi-am mai revenit puţin. 


vineri, 22 august 2014

Provocarea Grimm’s Fairy Tale #5



Am ajuns şi la ziua 5. Basmul de azi se numeşte Hans in luck.

Basmul ne aruncă în aventura lui Hans spre casă. Muncind şapte ani, el îşi cere banii pe muncă şi se îndreaptă spre casă.
Ce am învăţat din basmul acesta, este că trebuie să ne mulţumim cu ce avem, chiar dacă asta înseamnă nimic.
Hans ajunge de la avea o pungă plină cu banii, la a avea nimic. Însă în timpul călătoriei de fiecare dată când făcea schimb cu alticineva, lucrul respectiv îi era de folos sau cel puţin asta gândea el.


joi, 21 august 2014

RECENZIE: Jumătatea Rea (Half Life #1) de Sally Green



"În Anglia zilelor noastre, vrăjitorii trăiesc la un loc cu oamenii: Vrăjitorii Albi, care sunt buni; Vrăjitorii Negri, care sunt răi; şi Nathan, în vârstă de şaisprezece ani, fiul unei Vrăjitoare Albe şi al celui mai temut Vrăjitor Negru.
Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească şaptesprezece ani, când va primi trei daruri de la tatăl său şi va deveni el însuşi vrăjitor — iar dacă va greşi, va muri.

Încercarea lui Nathan de a-şi găsi tatăl devine o luptă crâncenă pentru supravieţuire, cu provocări la tot pasul şi în care binele şi răul se dovedesc mult mai complicate decât şi-ar fi imaginat."




De când am citit Cercul Secret de L.J. Smith, nu cred că am mai citit nicio carte cu şi despre vrăjitoare.
Jumătatea rea, reuşeşte să te intrige de la primele pagini şi reuşeşte să te prindă în poveste, nu mult după aceea.
Nathan, ne introduce în lumea sa, o lume în care vrăjitorii sunt împărţiţi în două categorii : Vrăjitorii Albi, cei care reprezintă ordinea şi au grijă ca regulile să fie aplicate şi respectate de toţi vrăjitorii şi Vrăjitorii Negri, care reprezintă haosul şi distrugerea.
Nathan este atât Vrăjitor Alb, cât şi Vrăjitor Negru, tatăl său fiind cel mai crud şi de temut Vrăjitor Negru din Anglia.
Vrăjitorii din Jumătatea rea, nu sunt cei cu baghete magice sau cei care spun Abracadabra şi totul dispare, ei sunt vrăjitori prin darul care-i defineşte. Există un întreg ritual prin care vrăjitorul de 17 ani îşi primeşte şi descoperă darul.
Povestea se roteşte în jurul moralei: nu tot ce este alb este pur şi bun si nu tot ce este negru este întunecat şi rău. Stilul autoarei însă reuşeşte să surprindă şi să te captiveze.
Naraţiunea la persoana a doua te aruncă în mijlocul poveştii şi pentru câteva momente eşti un vrăjitor care se confruntă cu marginalizarea atât în lumea oamenilor, cât şi a vrăjitorilor. Am fost surprinsă de cât de mult mi-a plăcut naraţiunea la persoana a doua şi cât de mult aş fi vrut să găsesc mai multe capitolele de acest gen în carte.
Autoarea surprinde atât anii copilăriei lui Nathan, cât şi adolescenţa, astfel reuşim să vedem evoluţia sa de la copilul marginalizat în şcoală şi la cel testat constant de Vrăjitorii Albi, la adolescentul care reuşeşte să se exteriorizeze foarte puţin prin desen şi care încearcă să scape de testele Vrăjitorilor Albi.
Descoperim însă şi determinarea lui de a supravieţui, de aş găsi tatăl şi de a deveni vrăjitor, de aş descoperi darul şi de a le arătat tuturor că nu este tatăl său.  
Deşi cartea nu are foarte mult romance, personajul principal descoperă în timp mai multe tipuri de dragoste : de la dragostea frăţească, la cea adolescentină şi cea dintre prieteni.
Personajele secundare sunt si ele conturate, însă nu la fel de mult ca Nathan. Relaţiile dintre personaje sunt creionate foarte bine, fiecare personaj având o relaţie diferită cu personajul principal sau cu celelelate personaje.
Acţiunea lipseşte pe alocuri, însă există multe momente limită şi tensionate. Spre final însă aceasta revine.
Recomand cartea tuturor celor care sunt în căutare unei aventuri în lumea vrăjitorilor.

“Şmecheria este să nu-ţi pese. Să nu-ţi pese că te doare, să nu-ţi pese de nimic.” 

“[…]fiecare respiraţie trebuie să fie preţuită, trebuie să merite, e un lucru de seamă.” 

 Orice lucru e bun sau rău, numai după cum îl face închipuirea noastră.”

“Cea mai bună metodă de a afla dacă un om e de încredere e să-i acorzi toată încrederea ta.”