duminică, 13 august 2017

#TheReadingQuest TBR

So, long time no see.
A little bit of explanation before I get into what this random post is about. For the sake of the reading challenge the post will be in English, but I don’t know if I will keep posting in English or not. I guess this is my way of find out if my blog will change languages, since I’ve been playing with this for a long time, now. Maybe this is my fresh restart.

Now, onto why I decided to post. I found just a few minutes ago about this amazing video game based challenge that is up from August 13th, meaning today, to September 10th, called  #TheReadingQuest.

The challenge was created by Aentee at Read at Midnight and consists of literal quests for a character you choose: knight, mage, bard or rogue. Like I mentioned the challenge starts today, so as always I am late to the party, but ready to go. More information about the challenge you can find by clicking here, or on the name of the blog mentioned above. As of right now I think you can still sign up.


You will have to choose a character and follow his path. You can choose another character only after you have finished the mandatory steps for your first choice. You can also design your character, with props given and edit with the name of your blog and obviously your name. Credit for the awesome illustrations goes to CW from Read, Think, Ponder. What helped me designed my character is a post from the blog Paper Wandered. It was very helpful.

Now, after you click on all those links and figure out more details about this awesome #ReadingQuest, given how I’ve done such a wonderful job at explaining it, take a look at my not so set in stone TBR (to be read).
So, since I choose the Mage, I need to follow his path or I can chose from time to time to do some of the middle challenges, side quests.


Side note, first: I’m currently reading All the light we cannot see, but I will try to read and finish this soon, because I am not counting it for the challenge. We have to start fresh and I am already 100 pages in.
Now my challenges for the Mage are as follows:
1)   The first book in a series: All fall down by Ally Carter
2)   A book set in a different world: Clariel by Garth Nix
3)   A book based on mythology: The titan’s curse by Rick Riordan, and I will probably try and read the 4th and 5th if this goes well.
4)   A book that contains magic: Miss Peregrine’s home for peculiar children, the first book in the same trilogy, by Ransom Riggs and again if everything goes well I will end up finishing up the trilogy.
5)   A book with a one word title: Extras by Scott Westerfeld, I need to get around to this one because I love the Uglies series.


These are my 5 quests for the Mage. It seems like a plan, does it not?
And because I think this clearly is not enough I want to try some of the side quests because wouldn’t that be fun?
1)   Time wrap – a book set in either the future or the past: The immortals rules by Julie Kagawa.
2)   Potions – a book concocted by two authors: Loki’s wolves by K.L. Armstrong and M.A. Marr


For now I think this is enough. Hope you’ll join me in this quest and I hope I am not too late to the party, because I am already half behind.
11:53 am and I haven’t started a book. Hopefully I will post updates as well. See you then.

Happy reading. 

marți, 21 martie 2017

The Wrath and the Dawn, The Rose and the Dagger (The Wrath and the Dawn #1, #2) de Renee Ahdieh

*După ce m-am chinuit mai bine de 15 minute să fac pagina de postare nouă să mă lase să scriu ceva în ea, am reuşit! *


One Life to One Dawn.


In a land ruled by a murderous boy-king, each dawn brings heartache to a new family. Khalid, the eighteen-year-old Caliph of Khorasan, is a monster. Each night he takes a new bride only to have a silk cord wrapped around her throat come morning. When sixteen-year-old Shahrzad's dearest friend falls victim to Khalid, Shahrzad vows vengeance and volunteers to be his next bride. Shahrzad is determined not only to stay alive, but to end the caliph's reign of terror once and for all.


Urgia şi zorile /The Wrath and the Dawn (Epica, 2016/ BooksExpress/ Okian)



M-am întors pe blog cu o recenzie la o dulogie care promite să vă încânte şi farmece prin stilul de scriere şi lumea pe care o construieşte.

The Wrath and the Dawn, prima carte din duologia cu acelaşi nume, ne introduce din primele pagini într-o lume plină de mister şi multă căldură.
Personajul pe care ne bazăm în această aventură este Shahrzad, pe care o voi numi pe scurt Shazi în paragrafele viitoare, ea este o persoană dintr-o bucată, cum s-ar spune, dispusă să dovedească tuturor că este nimic ce nu poate face, printre acele lucruri numărându-se şi uciderea caliphului de Khorasan, pe care îl învinueşte pentru moarte celei mai bune prietene. 
The Wrath and the Dawn este aş spune inspirată din faimoasa poveste O mie şi una de nopţi, nu aş fi gata să spun că este o repovestire, pentru că deşi prezintă anumite elemente din O mie şi una de nopţi, similarităţile se opresc la doar câteva aspecte.
Shazi, eroina care ne introduce cu pazi repezi nu doar în lumea ei, ci şi în misiunea pe care a promis că o va duce la capăt. Curajoasă şi sigură pe scopul său, ea se hotărâşte să pună bazele unui plan prin care să-şi răzbune prietena şi să încheie şirul de omoruri pe care caliphul le înfăptuieşte în zorii fiecărei zile.
Fiind inpirată din O mie şi una de nopţi, nu ar trebui să fie o surpriză pentru nimeni faptul că The Wrath and the Dawn se concentrează mai mult pe partea de romance şi personaje, decât pe o acţiune explozivă şi fără oprire. Pe lângă personajele foarte bine creionate şi dezvoltate pe parcursul primei cărţii, lumea creată este magică şi atât de frumos descrisă, încât te face să te simţi în deşert, înconjurat de misterele Korasanului.
Şi pentru că am adus în discuţie stilul de scriere, ţin să precize că naraţiunea este povestită la persoana a III-a, urmărim astfel mai multe personaje, având mai multe perspective asupra lumii. Deşi nu există o dezvoltare foarte mare a lumii în prima carte, acţiunea accelerată de la finalul primului volum şi accentuarea unor elemente de magie, pe care nu s-a pus foarte mult accentul la început, ne promit o dezvoltare a lumii mult mai complexă în volumul doi.
Persoanjele secundare sunt şi ele foarte bine conturate, pe unele din ele ajungem să le cunoaştem mai bine, datorită naraţiunii la persoana a III-a, altele rămân un mister.
În ceea ce priveşte relaţiile, şi în special relaţiile pe care Shazi le dezvoltă cu anumite personaje, sau cu care are un anumit trecut sunt foarte bine dezvoltate, pe parcurs. Strict în ceea ce priveşte romance-ul, există un triunghi amoros într-adevăr, deşi aş spune că nu se pune chiar atât de mult accentul pe el din perspectiva lui Shazi, el fiind accentuat doar de perspectivele multiple.
Finalul este exploziv şi promite o acţiune şi o intrigă cu atât mai mare în finalul duologiei.
The Rose and the Dagger se bazează foarte mult pe intrigă şi dezvoltarea unor elemente prezentate în primul volum, care influenţează foarte mult modul în care plotul se desfăşoară.
Din nou personajele se dezvoltă foarte mult, în special în relaţia pe care o au cu celelalte personaje, fie ele personaje cu care au avut experinţe plăcute sau nu.
În aceast final al duologiei se accentuează şi personajele negative prea puţin prezente în prima carte, datorită accentului iniţial pus pe caliph şi pe misterul din spatele crimelor sale, acum odată cu dezvoltarea lumii atât în ceea ce priveşte teritorii noi, cât şi din punct de vedere al elementelor de magie, avem parte de noi alianţe atât de partea bună, cât şi de partea mai puţin bună.
Avem şi parte de romance, dar de această dată este mai mult vorba de dezvoltarea încrederii pe care personajele o au unul în celălalt. Şi la care se adaugă bineînţeles reacţia publicului la relaţia respectivă.
Datorită perspectivelor multiple se observă cum personajele care sunt în legătură directă cu Shazi, dar care astfel nu ar avea nicio treabă să îşi dezvolte relaţii proprii, bazate pe respect. De asemenea putem vedea o dezvoltare şi a personajelor secundare, nu doar a celor principale.
Nu există triunghi amoros, aş zice că nici în prima carte nu se percepe aşa de tare, însă pentru primele 100 de pagini, există conflictul interior a lui Shazi, dacă ceea ce face este corect sau nu faţa de celălalt.
The Rose and the Dagger reuşeşte să aducă şi puţin mai multă acţiune, faţă de prima carte, The Wrath and the Dawn, dar aş zice că punctul forte al autoarei este reprezentat de lumea ei, şi apoi de felul în care îşi conturează personajele, ca mai apoi să se concentreze şi pe acţiune.
Stilul lui Renee Ahdieh foarte este frumos şi magic, plin de metafore care fac lumea cu mult mai reală şi îşi prezintă personajele foarte puternic, nu se simte la fel atunci când vine vorba de acţiune, pentru că aş zice este destul de greu să scri o scenă de acţiune bazată pe metafore, de aceea par mai scurte şi parcă incomplete. Dar facând excepţie de modul în care este scrisă acţiune, paginile zboară când vine vorba de stilul lui Ahdieh.
Recomand duologia The Wrath and the Dawn pentru o lumea magică şi pentru personaje foarte puternice, mai ales personajul principal Shazi, la care mai adaugăm şi puţin mai mult romance foarte bine scris. 

duminică, 19 martie 2017

Wrap Up 2016 (septembrie – decembrie)

Revin cu restanţele, adică tot ce înseamnă wrap up, pentru că la anumite cărţi deja există recenzii. Schimbare minoră de acum înainte: dacă vreţi să citiţi recenzia pe GoodReads şi să vedeţi şi ratingul, un click pe titlul cărţii vă salvează, în mare parte recenziile mele de pe GoodReads sunt reacţii, şi sunt spoiler free, tot ce este spoiler este sub spoiler tags, deci puteţi citi fără probleme. Sunt mult mai amuzantă pe GoodReads mi se pare mie, decât pe blog.

Oricum, trecând peste. Next stop wrap up restant 2016, care include: septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie.


World After, End of Days (Penryn and the End of Days #2, #3) de Susan Ee – nu o să  vorbesc foarte multe despre aceaste două cărţi, pentru că sunt ultimele două din trilogie, şi  găsiţi recenzia trilogiei AICI, pentru mai multe detalii. Însă am să vă spun că Penryn and the End of Days continuă cu aceeaşi acţiune complex şi fără oprire, combinată cu umorul şi sarcasmul personajelor principale. Recomand. Recomand.

Bridge of Snow, The Winner’s Curse, The Winner’s Crime, The Winner’s Kiss (The Winner’s Curse #0.5, #1, #2, #3) de Marie Rutkoski – nici despre aceasta nu o să vorbesc foarte mult, pentru că am deja o recenzie a trilogiei, o găsiţi AICI. Recomand trilogia pentru personajele sale, în primul rând şi pentru plotul politic extrem de bine scris.

Deep Blue (Deep Blue #1) de Jennifer Donnelly  – cartea avea potenţial, chiar eram curioasă să văd cum reuşesc autorii să introducă sirene în aşa fel încât să nu fie chiar Mica Sirenă. Luând-o de la început, Deep Blue ne prezintă viaţa Serafinei, o sirenă prinţesă din Marea Mediterană, dacă îmi aduc bine aminte, care urmează să devină regină sau ceva pe acolo. Prea multe informaţii. În 100 de pagini mă plictisisem cu totul şi nici nu pot să spun că eram dată pe spate de lumea creată. Personajele sunt fix ceea ce găseşti într-un film Disney, ea specială, ea cea care va salva lumea, ea care se plânge constant, ea care e chinuită de responsabilitate. La care se mai adaugă şi alte prietene cam cu aceeaşi personalitate de peşte. Pe lângă asta autoarea foloseşte în carte şi mituri din cultura românească, mai exact Ielele, pe lângă propoziţiile traduse cu Google Translate, unul din personaje se numeşte Baba Vrăja, adică nu aşa se folosesc diacriticele. Nu. Nu recomand.

Six of Crows, Crooked Kingdom (Six of Crows #1, #2) de Leigh Bardugo  – aş vrea să pot să descriu cât de bună este această duologie, dar nu cred că o să reuşesc niciodată. Duologia ne aruncă din nouă în lumea Grisha, doar că de data aceasta cu un cast de personaje inedit, nu toate cu puteri, dar unice. Şase personaje, cu motive diferite, puteri şi slăbiciuni diferite având un singur scop: cel mai mare jaf. Lumea este atât de bine dezvoltată şi personajele multiple au fiecare arcul său şi totul este minunat de bine contruit, de la plot, la acţiunea desprinsă din filmele cu spioni, în ceea ce priveşte strategia. Plus avem şi personaje din Grisha care îşi fac apariţia în duologie. Recomaaand. Sper să îi scriu o recenzie cât de curând, pentru că am atâtea să vă spun despre ea.

The Midnight Star (The Young Elites #3) de Marie Lu – puţin dezamăgită de acest final, mă aşteptam la mai mult. Atât în ceea ce priveşte personajele, cât şi acţiunea. Totul este pe repede înainte şi personajele îşi pierd tot misterul şi intriga din primele două cărţi. Personaje foarte interesante, în volumele anterioare au părut doar a fi acolo unde este nevoie. S-a pierdut suspansul şi ura dintre ele. Sper să scriu o recenzie cât de curând şi la această trilogie, deoarece este foarte interesantă.

The Crown (The Selection #5) de Kiera Cass  – şi mă bucur că s-a terminat. Nu mă aşteptam la o concluzie cu acţiune şi intrigă politică, dar nici la insta-love nu mă aşteptam asta este sigur. Mi s-a părut că autorea s-a plictisit, a pus 3 scene cu un tip şi a rezolvat romance-ul. Nu a avut sens. Din intriga politică şi personajul bitchy, dar interesant, din prima carte, Cass a făcut totul praf în 3 paragrafe şi un ultim capitol. Recomand să vă opriţi la trilogia iniţială dacă aveţi dubii, în legătură cu cele două cărţi noi apărute.

Half Lost (Half Life #3) de Sally Green  – după dezastrul care a fost The Crown, Half Lost mi-a arătat că trilogiile se pot încheia cu momente şocante şi cu un arc al personajului principal care să te mulţumească. Pentru Half Lost găsiţi recenzia AICI.

The Wrath and the Dawn, TheRose and the Dagger (The Wrath and the Dawn #1, #2) de Renee Ahdieh – nici despre această dulogie nu o să vorbesc mult pentru că am o recenzie pregătită să fie urcată pe blog. Personajele şi lumea din The Wrath and the Dawn fac din această duologie un must read, plus intriga şi misterul. Mai multe în recenzia care urmează să fie postată pe blog.

We All Looked Up de Tommy Wallach – se putea mai bine zic eu, pentru că deşi interesantă, spre final cartea abundă în dramatism pentru anumite persoanaje. Recunosc nici mie nu mi-a păsat de toate cele 4 personaje pe care le urmăreşte romanul şi că având în vedere plotul cărţii totul ar putea să fie dramatic, faptul că personajele nu au un şoc după anumite evenimente, m-a făcut să mă întreb: ok şi atunci care-i treaba? Vine un asteroid, ce dacă? Plus, îmi place finalul şi în acelaşi timp îl urăsc.


Şi aşa închid şi anul 2016 în ceea ce priveşte wrap up-urile. Să sperăm că o să apară şi unul pe 2017, cu cele două lunii restante. Până atunci dacă sunteţi curioşi de duologia The Wrath and the Dawn, ţineţi ochii în patru pentru că urmează o recenzie.

sâmbătă, 18 martie 2017

Good to be back (ce am mai făcut, ediţie combinată seriale şi cărţi)

Sunt în urmă cu tot ce înseamnă noutăţi, fie ele din ţară, fie din afară. Plus m-am cam săturat de introducerea veşnică: sorry for missing too much. Munca şi lipsa de imaginaţie au intervenit, şi uite am ajuns şi aici.
Dar având în vedere că nu ne-am auzit de foarte mult timp şi nu am nicio recenzie terminată pe care să o postez, o să vă pun la curent cu ce am reuşit să mai termin de citit şi vizionat. Azi sau mâine o să postez wrap-ul restant pe 2016 şi fac un update pe 2017.
Acum vreau să vă spun ceva, deoarece sunt curioasă de câte persone au urmărit serialul, pentru că eu sigur nu mă număr printre ele: Jurnalele Vampirilor, dar sună mult mai bine în engleză: The Vampire Diaries. *încă mă gândesc să fac o schimbare pe blog şi să scriu în engleză, we shall see*
Cine a urmărit serialul cap coadă? Pentru că eu una m-am mulţumim cu un video de 3 minute şi am hotărât că să mă opresc din a viziona undeva în sezonul 7 a fost o decizie extraordinară. Adică serios?! Ce e finalul ăla? Bine, nici nu sunt la curent cu toooot ce s-a întâmplat în sezonul 8 sau 7, ce tot spun eu, dar tot mi s-a părut o tâmpenie. Singurul personaj care mi-a plăcut de la început până la final are parte de un final shitty. Totul s-a învârtit în jurul lui Damon şi Elena, şi eu am zis pas. Tot nu înţeleg OTP-ul ăsta şi nici nu mai încerc, mi-a cam ajuns bad boy, cu o inimă de aur, pe care toată lumea îl apară deşi este un nenorocit şi jumătate, adică Damon l-a omorât pe Jeremy, de câteva ori, noroc cu inelul magic. Acum, nu ţipaţi la mine, că nu e cine ştie ce spoiler.
Continui cu The Originals, nu mă mai întorc niciodată la The Vampire Diaries. And I am not sorry.
Acum, un alt serial „minunat”: Shadowhunters, mai ştie cineva de el? Nu de alta dar şi aici am rămas în urmă şi nici nu ştiu dacă mai continui. Lasând la o parte veşnicul: n-are treaba cu cărţile, cu excepţia numelor sunt pierdută, săracul serial îşi pierde şi sensul. S-au întâmplat anumite lucruri încă de la început sezonului 2, adică dacă X nu ştie adevărul, atunci cine naiba îl ştie? Plus mai fac şi ceva dramatic şi fară sens şi suntem way off. Freeform, the drama queen.
Nu ştiu dacă continui, mă mai gândesc după ce citesc seria în întregime. Dar pierdem orice urmă de logică. O aruncăm pe geam. Efectiv.
Next, tot un serial. Aţi zice că tot ce am făcut a fost să mă uit la seriale, dar am şi citit, ajungem şi acolo în următoarele paragrafe.
The 100. Cei 100, pe româneşte. Genius. Şi am auzit că o să aibă şi sezonul 5, aleluia. Nu am citit seria şi cu cât mă gândesc mai mult, cu atât sunt mai sigură că nu o să o fac. Acţiune, dramă, heartbreak, slow slow very slow romance, tensiune cât să-mi ajungă şi pentru Shadowhunters şi The Vampire Diaries. Şi doar 13 episoade sezonul ăsta. Atât de bun.
Cred că e singurul serial cu care sunt la zi. Am renunţat la majoritatea. Adică sunt la zi cu The 100, Game of Thrones, care are o dată! abia aştept, şi Teen Wolf, de care uit mereu pentru că mid-season s-a terminat foarte ok. Deşi sinceră să fiu nu sunt fan aşa mare Stydia?!
Stalia shipper here, although it kinda sanked

Acum trecem la parte pentru care blogul ăsta a fost creat sau scopului lui principal.
Pe anul ăsta am reuşit să termin alte serii. 2017 este anul în care ma axez pe serii începute şi terminate, plus am fost într-un binge buy şi am tot cumpărat serii, în întregimea lor. Adică ştiţi postarea în care vă spuneam că nu ştiu sigur dacă o să citesc Sarah J. Maas...da, deţin aproape toate cărţile ei. So, no bueno.
Mi-am setat un goal pe GoodReads de 58 de cărţi. Sunt în urmă. 3 cărţi în urmă. Ştiu că n-am nicio şansă, dar vreau să cred că o să perseverez.
Am început anul cu trilogia Faery Rebels de R. J. Anderson – Knife, Rebel şi Arrow, o trilogie ale cărei personaje principale sunt zâne, ceea ce eu nu prea am citit. Foarte interesantă şi bine scrisă, aş zice din cele trei Knife rămâne o favorită. Recomand, mai multe lucruri în wrap up, sper.
Am citit şi un short story care are legatură cu trilogia GrishaThe Demon in the Wood. The Darkling, atât de bună. Nu pot să vă zic mai multe pentru că aş intra în zona de spoiler, dar foarte foarte bună.
După povestioara, pe care oricum am citit-o între Rebel şi Arrow, but never mind, m-am apucat de Ultraviolet, o altă carte a autoarei R. J. Anderson, din nou foarte bună şi destul de ciudăţică într-un sens bun. Tratează foarte multe lucruri ce au legătură cu mental issues şi în acelaşi timp reuşeşte să te dea pe spate. Like, you won’t see it coming.
*pentru trilogia Faery Rebels şi Ultraviolet nu există poze pentru că sunt acasă la părinţi şi nu am reuşit să le fac o poză. *

După asta a urmat seria Bloodlines de Richelle Mead, mai exact ultimele 3 cărţi pe care nu le citisem – The Fiery Heart, Silver Shadows şi The Ruby Circle, foarte foarte bune. Mai multe în wrap up. E mijlocul seriei nu e ca şi cum pot sa vă spun ce s-a întâmplat.
Şi acum încerc să termin seria The Raven Cycle de Maggie Stiefvater, am recitit prima carte si mai am un sfert şi o termin şi pe a doua. Foarte bună seria, deşi cred că atunci când o reciteşti găseşti şi mai multe lucruri interesante, decât atunci când ai citit-o prima dată. Recomand ce am citit până acum, adică The Raven Boys.

Mi se pare mie sau pare o veşnicie de când s-a terminat 2016 şi nu au trecut decât 3 luni. Cel puţin aşa mi se pare când vine vorba de blog, parcă nu am mai postat de o veşnicie. 
Plină postarea de gif-uri. 

Anyway, voi ce aţi mai citit sau vizionat? Parcă se mişcă prea repede 2017, nu?