Wrap Up 2016 (septembrie – decembrie)

Revin cu restanţele, adică tot ce înseamnă wrap up, pentru că la anumite cărţi deja există recenzii. Schimbare minoră de acum înainte: dacă vreţi să citiţi recenzia pe GoodReads şi să vedeţi şi ratingul, un click pe titlul cărţii vă salvează, în mare parte recenziile mele de pe GoodReads sunt reacţii, şi sunt spoiler free, tot ce este spoiler este sub spoiler tags, deci puteţi citi fără probleme. Sunt mult mai amuzantă pe GoodReads mi se pare mie, decât pe blog.

Oricum, trecând peste. Next stop wrap up restant 2016, care include: septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie.

World After, End of Days (Penryn and the End of Days #2, #3) de Susan Ee – nu o să  vorbesc foarte multe despre aceaste două cărţi, pentru că sunt ultimele două din trilogie, şi  găsiţi recenzia trilogiei AICI, pentru mai multe detalii. Însă am să vă spun că Penryn and the End of Days continuă cu aceeaşi acţiune complex şi fără oprire, combinată cu umorul şi sarcasmul personajelor principale. Recomand. Recomand.

Bridge of Snow, The Winner’s Curse, The Winner’s Crime, The Winner’s Kiss (The Winner’s Curse #0.5, #1, #2, #3) de Marie Rutkoski – nici despre aceasta nu o să vorbesc foarte mult, pentru că am deja o recenzie a trilogiei, o găsiţi AICI. Recomand trilogia pentru personajele sale, în primul rând şi pentru plotul politic extrem de bine scris.

Deep Blue (Deep Blue #1) de Jennifer Donnelly  – cartea avea potenţial, chiar eram curioasă să văd cum reuşesc autorii să introducă sirene în aşa fel încât să nu fie chiar Mica Sirenă. Luând-o de la început, Deep Blue ne prezintă viaţa Serafinei, o sirenă prinţesă din Marea Mediterană, dacă îmi aduc bine aminte, care urmează să devină regină sau ceva pe acolo. Prea multe informaţii. În 100 de pagini mă plictisisem cu totul şi nici nu pot să spun că eram dată pe spate de lumea creată. Personajele sunt fix ceea ce găseşti într-un film Disney, ea specială, ea cea care va salva lumea, ea care se plânge constant, ea care e chinuită de responsabilitate. La care se mai adaugă şi alte prietene cam cu aceeaşi personalitate de peşte. Pe lângă asta autoarea foloseşte în carte şi mituri din cultura românească, mai exact Ielele, pe lângă propoziţiile traduse cu Google Translate, unul din personaje se numeşte Baba Vrăja, adică nu aşa se folosesc diacriticele. Nu. Nu recomand.

Six of Crows, Crooked Kingdom (Six of Crows #1, #2) de Leigh Bardugo  – aş vrea să pot să descriu cât de bună este această duologie, dar nu cred că o să reuşesc niciodată. Duologia ne aruncă din nouă în lumea Grisha, doar că de data aceasta cu un cast de personaje inedit, nu toate cu puteri, dar unice. Şase personaje, cu motive diferite, puteri şi slăbiciuni diferite având un singur scop: cel mai mare jaf. Lumea este atât de bine dezvoltată şi personajele multiple au fiecare arcul său şi totul este minunat de bine contruit, de la plot, la acţiunea desprinsă din filmele cu spioni, în ceea ce priveşte strategia. Plus avem şi personaje din Grisha care îşi fac apariţia în duologie. Recomaaand. Sper să îi scriu o recenzie cât de curând, pentru că am atâtea să vă spun despre ea.

The Midnight Star (The Young Elites #3) de Marie Lu – puţin dezamăgită de acest final, mă aşteptam la mai mult. Atât în ceea ce priveşte personajele, cât şi acţiunea. Totul este pe repede înainte şi personajele îşi pierd tot misterul şi intriga din primele două cărţi. Personaje foarte interesante, în volumele anterioare au părut doar a fi acolo unde este nevoie. S-a pierdut suspansul şi ura dintre ele. Sper să scriu o recenzie cât de curând şi la această trilogie, deoarece este foarte interesantă.

The Crown (The Selection #5) de Kiera Cass  – şi mă bucur că s-a terminat. Nu mă aşteptam la o concluzie cu acţiune şi intrigă politică, dar nici la insta-love nu mă aşteptam asta este sigur. Mi s-a părut că autorea s-a plictisit, a pus 3 scene cu un tip şi a rezolvat romance-ul. Nu a avut sens. Din intriga politică şi personajul bitchy, dar interesant, din prima carte, Cass a făcut totul praf în 3 paragrafe şi un ultim capitol. Recomand să vă opriţi la trilogia iniţială dacă aveţi dubii, în legătură cu cele două cărţi noi apărute.

Half Lost (Half Life #3) de Sally Green  – după dezastrul care a fost The Crown, Half Lost mi-a arătat că trilogiile se pot încheia cu momente şocante şi cu un arc al personajului principal care să te mulţumească. Pentru Half Lost găsiţi recenzia AICI.

The Wrath and the Dawn, TheRose and the Dagger (The Wrath and the Dawn #1, #2) de Renee Ahdieh – nici despre această dulogie nu o să vorbesc mult pentru că am o recenzie pregătită să fie urcată pe blog. Personajele şi lumea din The Wrath and the Dawn fac din această duologie un must read, plus intriga şi misterul. Mai multe în recenzia care urmează să fie postată pe blog.

We All Looked Up de Tommy Wallach – se putea mai bine zic eu, pentru că deşi interesantă, spre final cartea abundă în dramatism pentru anumite persoanaje. Recunosc nici mie nu mi-a păsat de toate cele 4 personaje pe care le urmăreşte romanul şi că având în vedere plotul cărţii totul ar putea să fie dramatic, faptul că personajele nu au un şoc după anumite evenimente, m-a făcut să mă întreb: ok şi atunci care-i treaba? Vine un asteroid, ce dacă? Plus, îmi place finalul şi în acelaşi timp îl urăsc.

Şi aşa închid şi anul 2016 în ceea ce priveşte wrap up-urile. Să sperăm că o să apară şi unul pe 2017, cu cele două lunii restante. Până atunci dacă sunteţi curioşi de duologia The Wrath and the Dawn, ţineţi ochii în patru pentru că urmează o recenzie.