vineri, 5 decembrie 2014

RECENZIE: Când eşti vrăjitoare…,Rămâi veşnic vrăjitoare... (Când eşti vrăjitoare #1,#2) de Carolyn MacCullough

Fiica ta va fi una dintre cele mai puternice vrăjitoare pe care le-am avut vreodată în familia noastră. Va fi ca un far călăuzitor pentru noi toţi.
TAMSIN GREENE face parte dintr-o familie de vrăjitoare cu lungă tradiţie. În ziua în care s-a născut, bunica ei a prezis că va fi cea mai Talentată dintre ele. Dar Talentul lui Tamsin nu s-a confirmat.
Acum, când are şaptesprezece ani, îşi petrece cea mai mare parte din timp la şcoala cu internat din Manhattan, unde măcar poate pretinde că este normală. Însă, în timpul vacanţelor de vară, este obligată să revină acasă şi să lucreze la librăria magică a familiei sale.
Într-o seară, un tânăr foarte atrăgător, profesor la Universitatea New York, intră în librărie şi o confundă pe Tamsin cu sora ei mai mare, extrem de Talentata Rowena. Pentru prima dată în viaţa ei, Tamsin se simte privită cu respect şi admiraţie, şi, înainte de a apuca să se gândească mai bine, acceptă să caute pentru acesta un obiect valoros şi vechi pe care familia lui l-a pierdut cu mai bine de un secol în urmă.
 Dar căutarea se dovedeşte a fi mult mai ciudată decât părea la prima vedere.

Când eşti vrăjitoare de Carolyn MacCullough (Leda, 2013)


Nu am citit multe cărţi cu vrăjitoare şi cu atât mai mult nu am citit cărţi care să mă captiveze atât de tare pe subiectul acesta.
Când eşti vrăjitore…, continuată de Rămâi veşnic vrăjitoare..., este o duologie care mi-a atras atenţia în primul rând din cauza subiectului, deoarece ca şi în cazul vampirilor şi vârcolacilor, vrăjitoarele sunt un subiect destul de discutat, însă la fel ca în cazul celor două anteorior menţionate autori nu se opresc din a ne surpinde prin originalitatea lor.
Tamsin Green este personajul prin care suntem introduşi în lumea vrăjitoarelor din Hedgerow, un orăşel unde populaţia se fereşte de familia Green, însă după căderea nopţii nu se feresesc din a le cere poţiuni şi leacuri venind prin spatele casei.
Ceea ce este plăcut la această duologie este stilul autoarei, care mie mi-a plăcut foarte mult. Un stil simplu care te captivează şi te transpune în lumea lui Tamsin, fără prea multe descrieri şi uşor de urmărit.
Modul în care autoare îşi conturează nu doar personajele principale, ci şi pe cele secundare m-a făcut să vreau să aflu cât mai multe despre ele. În special bunica lui Tamsin, Althea, care era tot timpul misterioasă şi despre care aş fi vrut să aflu mai multe, mai ales din tinereţea ei.
Relaţiile dintre personaje sunt autentice şi nu par grăbite, nu se formează instant, ci în timp. Cel mai frumos exemplu, aici, ar fi Tamsin şi bunica ei, Althea, care m-a făcut să-mi doresc o asemenea relaţie cu bunica mea. Felul în care Althea pare să cunoască atât de bine de ce este în stare Tamsin, atunci când ea nu ştie şi o încurajează mereu, reprezintă cu adevărat o puternică legătură de familie, care nu poate fi ruptă.
Totuşi lucrul care m-a deranjat a fost faptul că nu am reuşit să găsesc în Tamsin elementul acela caracteristic care te face imediat să te gândeşti la un personaj. Ea era puţin din toate eroinele pe care le-am citit, dar care reuşeşte în volumul doi să-şi găsească elementul definitoriu.
Dezvoltarea de care au parte personajele în volumul doi poate nu este destul de vizibilă la început, însă pe parcusul romanului realizaţi că personajele sunt mai mature şi că nu mai sunt atât de previzibile în ceea ce priveşte acţiunile lor.
Tamsin în special se tranformă într-o eroină demnă de urmat, atunci când realizează câte sunt în joc şi care este singurul lucru care se poate face, chiar dacă asta ar distruge tot ceea ce avea până atunci.
Acţiunea şi suspansul sunt destul de pronunţate, în special în volumul doi, dar nici primul volum nu duce lipsă de acţiune şi mai ales de suspansul de a afla care este personajul negativ.
Recomand această duologie pentru că aduce elemente noi în lumea vrăjitoarelor şi pentru că reuşeşte să surpindă prin originalitate şi felul în care personajele reuşeşc să îşi depăşească temererile şi piedicile puse dea lungul călătoriei lor.

“Un lucru este rareori pierdut pentru totdeauna.”
 “ Viitorul e scris în apă. ’’
“Yet even now Time erases what Blood would buy.”

2 comentarii:

furelise spunea...

Heei! Am citit și eu prima carte și mi-a plăcut foarte mult. Așa cum ai spus, stilul autoarei este simplu și leagă frumos acțiunea :) Sper să reușesc să citesc și volumul 2 :D

Denisa C spunea...

Cred ca o sa-ti placa si volumul doi, poate mai mult ca primul. Autoarea chiar a reusit sa incheie duologia frumos. :)