marți, 19 mai 2015

Recenzie Sabriel (Vechiul Regat #1) de Garth Nix






Cine îi apără pe vii când morţii se ridică...?


Necromantul Abhorsen, singurul care îi călăuzeşte pe morţi către somnul de veci, a dispărut, iar morţii ameninţă să se întoarcă în lumea celor vii. Singura care îi poate lega înapoi în Moarte este Sabriel, fiica necromantului. Pentru a-şi regăsi tatăl, tânăra e gata să înfrunte toate pericolele acestei lumi şi ale celei... de Dincolo. Dar pentru asta trebuie să fie pregătită...



Sabriel de Garth Nix ( editura RAO, 2007)





Astăzi am să vă vorbesc despre o carte care merită mai multă atenţie. Nici eu nu ştiam de ea până nu mi-a fost recomandată de o prietenă, spunându-mi cât de minunată este.
Prin Sabriel, după cum spune şi titlul romanului, ne adâncim în Vechiul Regat, plin de creaturi periculoase şi oamenii care vor să vadă ţinutul curpins de întuneric.
Lumea lui Sabriel este destul de complexă, fiind împărţită de Zid în Ancelstierre, un ţinut foarte asemănător cu lumea din care facem şi noi parte, plin de tehnologie, şi Vechiul Regat, în care toată magia se petrece. Astfel că după trecerea în Ancelstierre magia nu mai este posibilă decât foarte aproape de Zid.
Sistemul din Vechiul Regat este complex şi este împărţit în două categorii: cei care se folosesc de Legământ şi cei care se folosesc de Magia Liberă. Însă de aici totul se ratifică şi mai mult: de la magi, la Clayre şi până la Abhorsen. În citate o să găsiţi o poiezioară care explică foarte frumos sistemul din Vechiul Regat în ce-i priveşte pe cei care luptă de parte binelui. De partea cealaltă avem necromanţii şi Ajutoarele lor, creaturi ale Magiei Libere şi fiinţe care vor să se întoarcă din lumea de Dincolo.
Şi modul de a executa această magie este specific şi interesant pentru fiecare categorie în parte. 
Cea mai importantă forţă, care luptă cu forţele de Dincolo, este Abhorsenul, însă când acesta dispare, fiica sa trebuie să-l găsească şi să oprească planul Morţilor de a se ridica printre cei Vii.
Aţi putea să spuneţi că aceasta este povestea în care eroul descoperă cine este şi ce poate să facă şi salvează lumea de la dezastru cu ajutorul prietenilor ei.
Sabriel ştie cine este, ştie ce are de făcut, hotărârea ei de a-şi salva tatăl fiind de neclintit. Este un personaj puternic care nu se lasă înfrânt, deşi este pusă la încercare de multe ori. După cum spunea şi prietena care mi-a recomandat romanul, Sabriel este cine aş vrea să fiu.
Există şi construcţie a lumii, însă aceasta este prezentată prin aventurile lui Sabriel, făcându-se cursiv fără a întrerupe acţiunea. Nararea la persoana a treia, ne poartă prin aventurile ei, în timp ce stilul te face să te pierzi printre paginile romanului şi să nu poţi să-l laşi jos. Misterul care persistă de la primele pagini se combină foarte frumos cu acţiunea constantă din roman.
Dezvoltarea personajelor se petrece pe fundal, însă fiecare îşi înfruntă temerile şi îşi îndreaptă greşelile, pentru care se învinovăţesc.
Relaţia amoroasă mi s-a părut puţin grăbită, însă a fost diferită de toate cele de care citisem până acum. Personajele îşi recunosc forţa şi îndatoririle pe care le au, iar legătura dintre ei nu le stă în cale, amândoi dorind să ducă la capăt ceea ce au început.

Recomand Sabriel pentru că este un roman fantasy plin de acţiune într-o lume bine construită şi cu aventuri pe măsură. 

„Drumeţul oare îşi alege calea sau calea îl alege pe el?”

„Nu-i nimic îşi zise ea, nu e leac mai bun pentru mândria prostească decât teama şi faptul că-ţi recunoşti propria ignoranţă...”

„Cinci forţe de magie pâmăntul au legat
În slujba Legii Drepte mâna ele au dat,
Una-i a celor cu fruntea-ncoronată
A doua la magii ce Moartea ţin legată,
A treia şi a cincea în piatră şi mortat
În vreme ce a patra veghează din gheţar.”

„-Lipsă de imaginaţie, comentă Mogget pe un ton sever. Cum să nu priveşti în viitor? Asta se cheamă slăbiciune de caracter. O slăbiciune fatală.”

„Toţi şi toate au un sfârşit pe lumea asta.”

duminică, 17 mai 2015

Recenzie Bestia de Alex Flinn




Sunt o bestie. O bestie. Nu chiar un lup sau un urs, o gorilă sau un câine, ci o creatură nouă, oribilă, bipedă cu colţi şi gheare şi păr peste tot. Sunt un monstru. Credeţi că vorbesc de basme? În nici un caz. Totul se întâmplă în New York. Acum. Nu este o diformitate, nu este o boală. Şi voi rămâne aşa pentru totdeauna, distrus, dacă nu reuşesc să rup vraja. Da, vraja, vraja pe care vrăjitoarea din clasa de engleză a aruncat-o asupra mea. De ce m-a transformat într-o bestie care se ascunde ziua şi bântuie noaptea? Am să vă spun. O să vă spun cum am fost Kyle Kingsbury, tipul care şi-ar fi dorit oricine să fie, cu bani, arătos, viaţă perfectă. Şi o să vă mai spun şi cum am devenit...o bestie.          


Bestia de Alex Flinn ( editura RAO,  2010 )





Cine nu îşi doreşte o viaţă ca în basmele pe care le citeam în copilărie? Unde tot ce trebuia să face era să aşteptăm finalul fericit, care ştiam că avea să vină.
Bestia este o repovestire a basmului Frumoasa şi Bestia, unde autoarea ne arată că nici Bestiei nu i-a fost uşor să treacă prin toată tranformarea de care a avut parte.
Facem cunoştinţă cu Kyle Kingsbury, un băiat care ştie că arată bine şi ştie ca acest lucru îl ajută în relaţiile lui cu oamenii. Nu este băiatul care să se sfiască atunci când lumea se holbează la el, găseşte acest lucru destul de obişnuit.
Însă lucrurile nu rămân aşa pentru că o vrăjitoare, din apropriere, vrea să-l înveţe o lecţie pe care acesta o merită din plin.
Aşa că basmul nostru începe.
Am adorat Frumoasa şi Bestia, era ceva la basmul acela care mă atrăgea. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu această repovestire, era ceva în stilul de scrie şi în modul în care se desfăşura acţiunea care mă ţinea prinsă între paginile ei.
Ceea ce mi-a plăcut la acest roman a fost faptul că este scris din perspectiva Bestie, astfel avem acces la trecut şi gândurile lui. Vedem modul în care personajul său se schimbă complet şi renunţă la persoana care era înainte de tranformare, acceptând să trăiască ca o bestie înconjurat însă de persoane care ţin cu adevărat la el.
Mi-a plăcut modul în care a fost abordat basmul în zilele noastre. Motivul şi modul în care s-a desfăşurat acţiune sunt convingătoare şi se potrivesc personajelor.
Stilul autoarei este uşor de urmărit, iar capitolele sunt foarte scurte.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult însă a fost modul în care a introdus personajele, alegând să contopească câteva personaje într-unul singur şi să lase altele să aibă un rol mai important în repovestire decât în original.
Personajele au avut parte fiecare de arcul propriu de-a lungul poveştii şi deşi nu toate personajele din basmul original sunt prezente, le veţi simţi prezenţa în această repovestire într-un mod inedit.
Recomand Bestia pentru toţi iubitori de basme şi romance. Nu veţi fi dezamăgiţi. 



„- Sunt ca nişte oi, merg cu turma. Ei votează pentru aşa-zişii oameni cunoscuţi, deoarece e simplu. La suprafaţă e frumuseţea: păr blond, ochi albaştri – se uita la mine, sunt uşor de recunoscut. Dar, dacă cineva este mai curajos, mai puternic, mai inteligent, asta e mai greu de văzut.”

„Dacă ei (oamenii) obţin ce vor de la tine, îţi vor da înapoi ceea ce vrei.”

„Un lucru frumos este preţios indiferent de valoare. Aceia care nu ştiu cum să privească lucrurile preţioase în viaţă nu vor fi niciodată fericiţi.”

„Vreau să spun, nu ar  trebui să duci lipsa oamenilor care nu îţi duc ţie lipsa, nu?”

luni, 11 mai 2015

Înainte de culcare & Primele 100 de cuvinte Sabriel de Garth Nix

Cum ieri am terminat Bestia de Alex Flinn, astăzi m-am apucat de Sabriel de Garth Nix, prima carte din seria Abhorsen.
Cartea este foarte interesantă deoarece combină tehnologia modernă cu magia, iar Sabriel este un personaj puternic şi uşor de îndrăgit.
Misterul care apare la fiecare pas şi creaturile care pândesc din întuneric şi din lumea de Dincolo fac cartea asta un must read.




„ Să fi fost ceva mai mult de cinci kilometri  de la Zid către Vechiul Regat, dar era destul. De celalată parte a Zidului, în Ancelstierre, soarele după-amiezii strălucea pe cerul fără pic de nor. Aici însă, amurgul era învăluit în nori grei şi tocmai începuse să burniţeze mărunt, zorind tabăra să ridice corturile mai repede.
Moaşa îşi trase pelerina pe cap ţinând-o strâns în jurul gâtului şi se aplecă iar peste femeia întinsă cu faţa în sus, stropindu-i obrazul cu picărturile de ploaie care i se prelingeau de pe nas. Răsulfarea bătânei se contura la răstimpuri în vapori albicioşi fără [...] „
Sabriel de Garth Nix (editura RAO, 2007)





duminică, 10 mai 2015

Primele 100 de cuvinte Bestia de Alex Flinn

Pentru că vreau să revin pe blog, asta este a treia postare pe ziua de azi.
Aşa că fără alte scuze, aveţi mai jos primele 100 de cuvinte din Bestia de Alex Flinn.


Dl Anderson: Bine aţi venit la prima întâlnire a grupului de chat Schimări Neaşteptate.
Dl Anderson: E cineva pe aici? Sau ar trebui să spun: recunoaşte cineva că e aici?
BestieNY s-a alăturat chat-ului.
Dl Anderson: Salut, BestieNY.
Dl Anderson: Alo? Te văd aici, BestieNY. Vrei să te prezinţi?
BestieNY: Nu vrea să vb 1ul...mai e cineva aici?
Dl Anderson: Da, se pare că avem o mulţime de iscoade care au intrat pe chat înaintea ta.
BestieNY: Atunci lasă-i pe ei să vb primii.
SirenaMută: Bună, BestieNY. Ar trebui să-ţi spunem Bestie?
BestieNY: Spuneţi-mi cum vreţi. Nu contează.
Dl Anderson: [...]

Bestia de Alex Flinn ( editura RAO, 2010)

Noutăţi în bibliotecă

Nu ştiu a câta e pentru că n-am mai făcut un bookhaul de prea mult timp.
N-am mai postat de o groază de timp în cadrul rubricii. Ar fi fost bine să nu mai cumpăr cărţi, dar n-a fost aşa. Am făcut acum două zile o comadă pe RAO, pentru că reducerile erau foarte mariiiiii.
Titlurile de mai jos încă au reducerea aplicată şi pentru hardcover, eu zic că sunt destul de mari.

Trilogia Vechiul Regat de Garth Nix
  •       Sabriel
  •     Lirael
  •   Abhorsen

Bestia  de Alex Flinn






Plouă cu melodii

Nu cred că sincronizarea putea fi mai mare. Afară chiar plouă. Cel puţin în zona mea de Bucureşti.
Nu am mai postat de mult în rubrica asta şi chiar vrea să îndrept lucrul acest, deci să începem.

Cea mai nouă descoperire: Zella Day- High
Am descoperit-o cu ajutorul uneia din autoarele pe care o urmăresc pe tumblr, Maggie Stiefvater, şi e pe replay de atunci.
„As long as we keep getting high
Keep burning like we're never gonna die”

Cântăreţ favorit: Andrew Belle – In my veins
O voce superbă, magnifică. Just press play.
„Everything will change
Nothing stays the same”

Cântăreaţă favorită: Christina Perri – The Words
Vocea ei este sublimă. Melodia este atât de liniştitoare. Chiar n-am cuvinte.
„I know that we’re both afraid
We both made the same mistakes”

Trupă favorită: Paramore – Ignorance
De dragul vremurilor trecut nu m-am putut abţine.
„The same tricks that, that once fooled me
They won't get you anywhere”

Inspiraţia săptămânii: Avengers: Age of Ultron Trailer Music: (Wreckage with I've Got No Strings)

De când am văzut filmul nu pot să-mi scot din cap ritmul melodiei. E plin de motivaţie şi totodată destul de creepy. 

vineri, 1 mai 2015

Toate lucrurile pe care nu le-am spus

Am multe de scris pentru facultate, dar nu m-am putut abţine să nu scriu ceva pe blog, pentru că creierul meu se întoarce mereu la asta.
Mă tot gândeam ce fel bloggeriţă sunt eu. N-am mai scris o recenzie de o groază de timp, pe blog bate vântul şi eu…eu nu ştiu cum să mă inspir. Vreau să postez doar că nu ştiu ce.
Am găsit însă o melodie pe care o fredonez, în timp ce îmi completez o temă pentru facultate şi gândul îmi zboară la blog. N-am terminat, pot să scriu o recenzie, încă mai am de luptat.
Nu renunţ la ceva ce îmi place. Aleg să-mi alimentez pasiunea, nu o să o sting pentru că evident nu prea mai am timp sau pentru că sunt prea leneşă, câteodată.
Ştiu că mă voi întoarce cu multă energie. Ştiu că încă sunt aici.
Aşa că până atunci vă las o melodie empowering pe care să o ascultaţi pentru a vă face să nu renunţati. Niciodată.
“And all those things I didn't say
Wrecking balls inside my brain
I will scream them loud tonight
Can you hear my voice this time”


Sunt aici. O să revin. Cu un conţinut mult mai bun şi mai interesant. E o promisiune pe care mi-o fac mie.