Recenzie Sabriel (Vechiul Regat #1) de Garth Nix

Cine îi apără pe vii când morţii se ridică...?

Necromantul Abhorsen, singurul care îi călăuzeşte pe morţi către somnul de veci, a dispărut, iar morţii ameninţă să se întoarcă în lumea celor vii. Singura care îi poate lega înapoi în Moarte este Sabriel, fiica necromantului. Pentru a-şi regăsi tatăl, tânăra e gata să înfrunte toate pericolele acestei lumi şi ale celei... de Dincolo. Dar pentru asta trebuie să fie pregătită...

Sabriel de Garth Nix ( editura RAO, 2007)

Astăzi am să vă vorbesc despre o carte care merită mai multă atenţie. Nici eu nu ştiam de ea până nu mi-a fost recomandată de o prietenă, spunându-mi cât de minunată este.

Prin Sabriel, după cum spune şi titlul romanului, ne adâncim în Vechiul Regat, plin de creaturi periculoase şi oamenii care vor să vadă ţinutul curpins de întuneric.

Lumea lui Sabriel este destul de complexă, fiind împărţită de Zid în Ancelstierre, un ţinut foarte asemănător cu lumea din care facem şi noi parte, plin de tehnologie, şi Vechiul Regat, în care toată magia se petrece. Astfel că după trecerea în Ancelstierre magia nu mai este posibilă decât foarte aproape de Zid.

Sistemul din Vechiul Regat este complex şi este împărţit în două categorii: cei care se folosesc de Legământ şi cei care se folosesc de Magia Liberă. Însă de aici totul se ratifică şi mai mult: de la magi, la Clayre şi până la Abhorsen. În citate o să găsiţi o poiezioară care explică foarte frumos sistemul din Vechiul Regat în ce-i priveşte pe cei care luptă de parte binelui. De partea cealaltă avem necromanţii şi Ajutoarele lor, creaturi ale Magiei Libere şi fiinţe care vor să se întoarcă din lumea de Dincolo.

Şi modul de a executa această magie este specific şi interesant pentru fiecare categorie în parte. 

Cea mai importantă forţă, care luptă cu forţele de Dincolo, este Abhorsenul, însă când acesta dispare, fiica sa trebuie să-l găsească şi să oprească planul Morţilor de a se ridica printre cei Vii.

Aţi putea să spuneţi că aceasta este povestea în care eroul descoperă cine este şi ce poate să facă şi salvează lumea de la dezastru cu ajutorul prietenilor ei.

Sabriel ştie cine este, ştie ce are de făcut, hotărârea ei de a-şi salva tatăl fiind de neclintit. Este un personaj puternic care nu se lasă înfrânt, deşi este pusă la încercare de multe ori. După cum spunea şi prietena care mi-a recomandat romanul, Sabriel este cine aş vrea să fiu.

Există şi construcţie a lumii, însă aceasta este prezentată prin aventurile lui Sabriel, făcându-se cursiv fără a întrerupe acţiunea. Nararea la persoana a treia, ne poartă prin aventurile ei, în timp ce stilul te face să te pierzi printre paginile romanului şi să nu poţi să-l laşi jos. Misterul care persistă de la primele pagini se combină foarte frumos cu acţiunea constantă din roman.

Dezvoltarea personajelor se petrece pe fundal, însă fiecare îşi înfruntă temerile şi îşi îndreaptă greşelile, pentru care se învinovăţesc.

Relaţia amoroasă mi s-a părut puţin grăbită, însă a fost diferită de toate cele de care citisem până acum. Personajele îşi recunosc forţa şi îndatoririle pe care le au, iar legătura dintre ei nu le stă în cale, amândoi dorind să ducă la capăt ceea ce au început.

Recomand Sabriel pentru că este un roman fantasy plin de acţiune într-o lume bine construită şi cu aventuri pe măsură. 

„Drumeţul oare îşi alege calea sau calea îl alege pe el?”

„Nu-i nimic îşi zise ea, nu e leac mai bun pentru mândria prostească decât teama şi faptul că-ţi recunoşti propria ignoranţă...”

„Cinci forţe de magie pâmăntul au legat

În slujba Legii Drepte mâna ele au dat,

Una-i a celor cu fruntea-ncoronată

A doua la magii ce Moartea ţin legată,

A treia şi a cincea în piatră şi mortat

În vreme ce a patra veghează din gheţar.”

„-Lipsă de imaginaţie, comentă Mogget pe un ton sever. Cum să nu priveşti în viitor? Asta se cheamă slăbiciune de caracter. O slăbiciune fatală.”

„Toţi şi toate au un sfârşit pe lumea asta.”