marți, 6 septembrie 2016

Zombie Apocalypse Book Tag (joined by friends)

Pentru că m-am plictisit şi simţeam nevoia de un tag, m-am gândit să fac unul în colaborare din nou cu Claudia. Aşa că avem pregătite două echipe contra apocalipsei zombie şi nu ştiu sigur dacă vom reuşi să supravieţuim. Şansele nu sunt de partea noastră. Tag-ul l-am preluat de pe blogul Books or Movies? (găsiţi originalul pe canalul Nathan Haleşi are următoarele cerinţe:
1.      Pick 5 books.
2.      Turn to a random page.
3.      The first name you see gets to be on your zombie survival team.
4.      Apply the characters to the 10 situations and types of people in the order you got them.
5.      Fret over how doomed you are.

 The lie tree / Out of sight, out of time

The first one to die:
C: Faith
D: Abby

The person you trip to get away from the zombies:
C: Uncle Miles
D:Zach 


 A Court of Throns and Roses / Magie de doi bani
The first person to turn into a zombie:
C: Lucien 
D: Savannah

The person that trips YOU to get away from the zombies:
C: Tamlin
D:Cortez


 The Rose and the Dagger / Angelfall
The idiot of the team:
C: Artan 
D: Raffe 

"The brains" of the team:
C: Shahrzad
D: Laylah 
Claudia is happy, but I am sad, very sad. Not Raffe. :(

 The Caller / Champion
The team’s medic:
C:The White Lady
D:Anden

The weapons expert:
C: Talli
D: Eden


 Half Lost / Origin
The brawler:
C: Greatorex
D: Daemon

The team captain:
C: Gabriel
D: Paris


Acesta a fost tag-ul. Cine nu l-a făcut este bine venit să-l preia, dar cred că sunt ultima pe aici care face tag-ul ăsta. M-am distrat şi cred că o să încerc să fac mai multe, de acum înainte.

Voi ce tag-uri aţi m-ai făcut? Aţi găsit ceva distractiv pe blogger? 


sâmbătă, 3 septembrie 2016

Wrap up august

În august am avut o lună mai leneşă, dar cred eu că asta se datorează timpului liber şi faptului că asta mă face să lenevesc mai mult decât de obicei.

Lasând deoparte asta şi bucurându-mă de faptul că de două zile încoace sunt foarte activă, am zis să postez şi wrap up-ul pentru august, până nu se strică treaba.

*sper să reuşesc să postez şi bookhaul-ul, luna asta.*


Genesis de Bernard Beckett (4 stele pe GoodReads) – această cărticică pe cât de scurtă, pe atât de bine reuşeşte să te lase fără cuvinte. E greu de rezumat un plot şi e şi mai greu să-ţi dai cu părerea despre personaje. Genesis prezintă în acelaşi timp două poveşti, stilul fiind cel de interviu, prin care află atât trecutul, cât şi prezentul naţiunii în cauză. Romanul are 7 părţi, iar suspansul şi intriga nu încetează să vină după fiecare sfârşit de capitol. Recomand romanul pentru un science fiction care o să vă lase fără cuvinte şi care discută cu multă inteligenţă ce înseamnă de fapt să fii om.

Antigoddess (Goddess War #1) de Kendare Blake ( 3 stele pe GoodReads) – am avut parte de un roller coaster, însemânând că mi-a plăcut tot la prima parte, de la plot la personaje, şi undeva pe la jumate, personajele – o parte din ele – au început să mă enerveze. Antigoddess rezumă viaţa zeilor din Grecia Antică în zilele noastre, într-o perioadă destul de neagră – aceştia sunt pe moarte. Pentru a stopa acest lucru, Athena face tot posibilul să găsească o profetă care-i poate oferi răspunsuri. Antigodess are un plot plin de mister şi destul de fix, în ceea ce vrea să rezolve, dar este şi destul de înceată la capitolul acţiune şi sinceră să fiu nu pot spune că scena de luptă finală mi-a plăcut în ceea ce priveşte motivul pentru care a avut loc, în primul rând. A primit 3 stele pentru personajele Athena şi Hermes şi tot pentru ele vreau să continui trilogia.

A Mortal Song de Megan Crewe (2 stele pe GoodReads) – e-book-ul pentru această carte mi-a fost oferit de către autoare şi este un ARC, cartea urmând să apară în septembrie. Am vrut să-mi placă cartea asta, pentru că începutul a fost foarte bun, prezentând un personaj feminin care nu este cel ales în a salva lumea, dar care ajunge să facă pe cel ales la fel de mult. Având acţiunea plasată în Japonia zilelor noastre, A Mortal Song, ne introduce în lumea Sorei, o fată care află că toată viaţa ei este o minciună şi că de fapt ea nu este kami – fiinţe protectoare ale naturii, ci un simplu om. Toate bune şi frumoase până când lamentările protagonistei încep să mă calce pe nervi. Am înţeles, eşti om şi nu ai puteri, dar nu da vina pe cei din jur pentru că ei au. Nici romance-ul nu m-a impresionat, de altfel nici încercarea de triunghi amoros. În cele din urma mi-a plăcut lumea creionată şi am detestat personajele.

Vorbitor în Numele Morţilor (Jocul lui Ender #2) de Orson Scott Card ( 4 stele pe GoodReads) – nu la fel de plin de suspans ca Jocului lui Ender, însă abundent de această dată de filosofie şi moralitate. Volumul doi din seria Jocul lui Ender m-a surprins, prin trecerile în timp pe care le face, şi pe care le ador, şi personajul pe care reuşeşte să-l aducă în prim plan, un Ender mai matur şi mai conştient de ce se întâmplă în jurul său. Carte nu abundă de acţiune, însă are un suspans şi mister care te ţin lipit de carte. Deşi are capitole destul de lungi, stilul nu este greoi. În ceea ce priveşte seria o să o continui în engleză pentru că la acest volum am avut câteva probleme cu traducerea.

The Martian de Andy Weir (abandonată) – cu părere de rău nu am putut termina această carte. Explicaţiile nesfârşite şi lipsa de personalitate a personajului principal m-au făcut să renunţ la ea. Înţeleg că este o poveste despre supravieţuire, dar e ok să reacţionezi mai urât sau să fi şocat pentru 3 paragrafe când afli că eşti singur pe Marte, cu provizii limitate care sigur nu îţi ajung până vine un alt echipaj. Am încercat şi am eşuat. O să încerc filmul.

Life Before Legend, Prodigy, Champion (Legend #0.5, #2, #3) de Marie Lu (4, 5, respectiv 5 stele pe GoodReads) – nu ştiu cât de mult aş putea să o recomand pe Marie Lu. Această trilogie nu este distopia obişnuită, atât în ceea ce priveşte plotul, cât şi faptul că de la bun început este povestită din două perspective. Chiar nu ştiu ce aş putea spune ca să vă conving să o citiţi, urmează o recenzie destul de curând. Recomand pentru plot, acţiune şi romance, dar mai ales pentru personajele principale: Day şi June.

Angelfall (Penryn and the End of Days #1) de Susan Ee (5 stele pe GoodReads) – ca şi în cazul trilogiei Legend, începutul trilogiei Penryn and the End of Days vă lasă să doriţi mai mult. Descriind o lume în care îngeri au adus apocalipsa pe Pământ, Angelfall ne arată o frântură din viaţa lui Penryn, o fată care vrea doar să-şi ţină familia în siguranţă, asta până când lucrurile o iau la vale şi ea trebuie să se alieze cu inamicul. Sarcasmul şi umor din această carte sunt de nedescris, părerea mea unul din punctele forte ale romanului este sarcasmul personajului masculin. Personaje puternice, acţiune bine gândită şi un final genial. Angelfall este recomandarea mea pentru cei doritori de cărţi post apocaliptice.


Voi ce aţi citit în luna august? 

vineri, 2 septembrie 2016

RECENZIE: Anna Dressed in Blood, Girl of Nightmares (Anna #1, #2) de Kendare Blake


Cas Lowood a moştenit o vocaţie neobişnuită: uciderea celor morţi.
La fel ca tatăl său, Cas străbate ţara în lung şi-n lat împreună cu mama lui, o vrăjitoare inofensivă, şi cu pisica lor, care simte prezenţa duhurilor. El cercetează legende şi folclor local, încercând să ţină pasul cu morţii criminali, evitând lucrurile enervante precum viitorul şi prietenii.
Când ajung într-un oraş necunoscut căutând o fantomă pe care localnicii au botezat-o Anna în Veşmânt de Sânge, Cas se aşteaptă ca totul să decurgă conform planului: urmăreşte, vânează, ucide.
În schimb, el descoperă o fată prinsă într-o urzeală de blesteme şi mânie, o fantomă cum nu a mai înfruntat niciodată. Încă mai poartă rochia pe care a îmbrăcat-o în ziua din 1958, când a fost ucisă cu sălbăticie, o rochie odată albă, acum şiroind de sânge. De când a murit, Anna i-a ucis pe toţi cei care au îndrăznit să păşească în casa părăsită, în stil victorian, în care locuise.

Însă lui, dintr-un motiv oarecare, îi cruţă viaţa.


Anna Dressed in Blood / Anna în Veşmânt de Sânge (Books Express / editura LEDA, 2015



Mă gândeam serios să scriu o recenzie pentru Circul Nopţii, pentru că dintr-un motiv anume, era cartea la care mă tot gândeam. Ceva s-a schimbat azi, pentru că am început să mă gândesc la duologia Anna de Kendare Blake şi cum am cărţile acasă (adică acasă la părinţii mei) m-am gândit că pot să le fac şi poze şi am zis trebuie să scriu şi o recenzie.
Duologia despre care o să vă povestesc este perfectă pentru luna octombrie, pentru cei care adoră Halloween-ul şi fantomele şi tot ce ţine de genul horror, dar poate fi o lectură superbă şi pentru cei mai temători. Deşi nu este targetată către audienţa mai tânără, recunosc că cu toate fricile şi coşmarurile mele, totul a fost ok după ce am terminat duologia.
Duologia Anna are totuşi descrieri destul de explicite, ce ar putea provoca daune celor cu un stomac mai sensibil şi cu o imaginaţie foarte, foarte vie. Totuşi există şi elemente care temperează acele descrieri explicite, cum ar fi o prietenie frumoasă şi o poveste de dragoste sau mai multe.
Anna Dressed in Blood (Anna în Veşmânt de Sânge) prezintă viaţa lui Cas Lowood, un băiat care deşi normal la prima vedere, poartă cu sine o misiune importantă: aceea de a trimite fantomele, rămase să bântuie pământul, în viaţa de apoi. Această misiune moştenită de la tatăl său, îl ţine pe Cas şi mama lui pe drumuri, încercând să liniştească pământurile pe care bântuie fantomele.
Toate lucrurile pentru Cas au fost o rutină: „ajungem la locaţia indicată, petrec ceva timp la liceul din zonă, omor fantoma, după care plecăm să vânăm alte fantome”. Pentru început pare a fi un episod din Supernatural, doar că aici nu avem doi fraţi.
Lucrurile se schimbă, când Cas ajunge la locaţia care o are ca proprietară pe Anna, cunoscută de către toţi cei din zonă ca Anna în veşmânt de sânge, martori spunând că aceasta poate fi văzut de cei care îi trec pragul îmbrăcată în rochia albă îmbibată cu sânge, însă nu mulţi ajung să şi povestească întâlnirea cu ea, pentru că aceasta îi omoară pe toţi.
Plotul se prezintă a fi destul de fix pentru început, după care se despică în mai multe sub-ploturi în încercarea protagoniştilor de a dezlega misterele care o înconjoară pe Anna şi tot ce înseamnă istoria pumnalului moştenit de la tatăl său, de către Cas.
Personajele sunt un punct forte ale acestui prim volum, pe lângă stilul de scriere şi dialogurile amuzante. Deşi pot fi considerate clişeice la prima vedere, dacă aşteptaţi câteva capitole veţi vedea că lucrurile sunt departe de ceea ce aţi crezut la început.
Carmel şi Thomas, prietenii pe care Cas reuşeşte să-i atragă în această aventură, au personalităţi care nu coincid cu clişele categoriilor în care aceştia s-ar încadra, iar în cazul Annei depăşeşte orice aşteptări. Frumoasa şi periculoasa Anna este un personaj feminim bine conturat, care nu este definită de alura întunecată, care este mai mult decât trecutul ei. De asemenea de precizat faptul că mama lui Cas nu este ştearsă din poveste, ci încearcă să-şi ajute fiul cât de bine poate.
Recunosc că am fost foarte încântată de modul în care relaţiile dintre aceste personaje s-au format, unele bazate pe frică şi apoi curaj, altele bazate pe superficialitate şi apoi o recunoaştere a adevăratei persoane. Toate sunt modelate în aşa fel încât în plotul plin de mister, să se formează de la sine şi nu forţat.
Girl of Nightmares ia o întorsătură mai drastică, şi v-aş recomanda să o aveţi înainte să vă apucaţi de duologie. De la bun început există mai multe întrebări, iar plotul este complex şi din nou plin de mister. Istoria pumnalului continuă să fie căutată, de data aceasta având o semnificaţie mult mai puternică pentru protagonişti.
Dacă în primul volum relaţiile dintre personaje s-au conturat în limitele normale, în acest al doilea sunt puse la încercare, prin prisma acestora având parte şi de o dezvoltare a personajelor, sunt testate limitele acestor prietenii şi cât sunt aceştia dispuşi să facă unul pentru celălalt.
Din nou există scene explice în ceea ce priveşte anumite descrieri şi acestea sunt puţin mai violente şi grafice faţa de primul volum, însă nu este ceva care să vă dea coşmaruri, din nou, dacă eu am supravieţuit sunt sigură că şi voi puteţi.
Aş putea spune că dulogia Anna se bazează pe personajele sale şi nu pe acţiune constantă, dar nu pot spune că este înceată şi că o să vă plictisiţi la primele capitole, pentru că deşi nu abundă de acţiune, personajele crează misterul şi suspansul care vă vor ţine lipiţi de paginile acesteia, iar scenele de acţiune sunt foarte bine scrise şi foarte bine plasate în cele două volume.
Dulogia Anna de Kendare Blake este un bun început pentru cei temători de genul horror, însă sunt foarte sigură că îi poate surprinde şi pe cei familiari cu acest gen, pentru că atrage nu doar prin acţiune, ci şi prin suspansul bine dozat şi personajele foarte interesante.

Recomand Anna pentru toţi cei doritori de o aventură cu fantome, puţin mai grafică şi plină de suspans.

joi, 1 septembrie 2016

RECENZIE: Luminile Nordului, Pumnalul Tăinuit, Ocheanul de Ambră (Materiile Întunecate #1, #2, #3) de Philip Pullman






O lume în care sufletul oamenilor se află în afara corpului, o lume populată de vrăjitoare, urși cu armură și în care o substanță misterioasă, numită Praf, îi uimește pe unii și îi înspăimântă pe alții – acesta este universul Lyrei Belacqua, eroina Luminilor Nordului.
Fata pornește la doar unsprezece ani în cea mai mare aventură a vieții sale, spre tărâmul întunecat și magic al Nordului, ca să-l salveze pe Roger, cel mai bun prieten al ei. Fără știrea Lyrei însă, rolul pe care-l are de jucat e mai mare de-atât: călătoria ei devine poveste și povestea legendă, pentru că, de deciziile pe care le va lua, depinde însăși soarta lumii.


Luminile Nordului de Philip Pullman (editura ARTHUR, 2014)





Nu am mai scris o recenzie de ceva timp şi deşi am încercat să mai fac o recenzie la trilogia lui Pullman, nu mi-a plăcut deloc ce a ieşit, aşa că o rescriu.
Pentru mine trilogia asta are ceva al ei, unic, în modul în care este scrisă şi în modul în care acţiunea se împleteşte pe parcursul celor trei cărţi. Să spun că e middle grade şi că am găsit asta enervant, ar fi o minciună. Există cărţi middle grade, printre care şi aceasta care se pot citi oricând şi oriunde, doar să nu ajungeţi la un plot twist şi să rămâneţi şocaţi prin metrou.
Mă tot gândeam la protagonişti de 12 ani, care înfruntă toate obstacolele şi care parcă le fac prea bine, apoi mă gândesc la mama povestindu-mi toate peripeţiile din copilărie. Să spunem că la un anumit grad lucrurile sunt destul de asemănătoare.
Luminile Nordului, prima carte din trilogia lui Pullman, prezintă viaţa Lyrei Belacqua, o fată care nu are timp de aranjat şi purtat ca o lady. Se joacă cu prietenul ei, Roger, pe străzile Oxfordului şi nu lasă niciun băiat să creadă că ea nu poate face faţă provocării. Într-un cuvânt este băieţoasă. Dar nu aici se opreşte personalitatea Lyrei, pe care îmi place să mă axez, pentru că Luminile Nordului, demonstrează cât de mult se poate transforma o persoană. Ea este încăpăţânată şi nu îi pasă deloc de profesorii care încearcă să o ţină în frâu, nu se plânge, alege doar să facă ce o face fericită.
Intriga din Luminile Nordului apare la începutul romanului, prin personajul Lordului Asriel şi continuă prin apariţia doamnei Coulter. Două persoanaje destul de opuse, care vă vor chinui mental. Nu pot spune că există o categorie pentru ei, dar dintre adulţi romanului sunt cei mai interesanţi, atât ca personalitate, cât şi în ceea ce priveşte acţinile întreprinse.
Luminile Nordului prezintă un început destul de încet, fiind povestit în mare parte din perspectiva Lyrei. Misterul însă este ceea ce atrage şi te ţine prins de această carte. Încă de la început prin răpirile copiilor şi prin anumite schimbări de perspectivă, care răspund la anumite întrebări, însă ridică altele. Pe lângă acest mister există şi creaturile create şi fiinţele care străbat lumea lui Pullman, printre care se numără daemoni – cei mai speciali şi cei mai interesanţi, zic eu, din trilogie, vrăjitoare, urşi cu armură şi alte creaturi cu moralitate mai gri.
Aş spune că Luminile Nordului este o mare introducere în ceea ce priveşte lumea pe care Pullman a creat-o, atrăgând cititorul cu un plot destul de fix, cu puţine sub-ploturi, care îşi arată adevăratul potenţial abia la final.
Pumnalul Tăinuit, se ridică la aşteptările pe care le crează finalul primului volum. Dinamismul acţiunii se schimbă, în mare parte datorită schimbărilor mai frecvente de perspective şi aducerea în prim-plan a unui personaj care poate schimba totul. 
Se continuă plotul din Luminile Nordului, care deşi vag în acest prim volum, capătă o altă nuanţare în acest al doilea, nu doar prin schimbarea perspectivelor, ci şi prin adăugarea unor noi personaje, cu moralitate puţin mai gri. Sincer, dacă mă gândesc mai bine fiecare parte consideră modalitatea de acţiune potrivită, având în vedere ce ar putea face inamicul.
În Pumnalul Tăinuit, avem parte şi de o împărţire a rolului principal. Lyra face cunoştinţă cu Will, care devine o parte importantă din acţiunea volumului.
Dacă Luminile Nordului poate fi percepută ca o introducere, al doilea volum lasă deoparte toate introducerile şi abundă de acţiune, din toate perspectivele. Numeroase schimbări în ceea ce priveşte scopurile personajelor şi numeroase planuri de acţiune. Toate acestea se leagă foarte frumos, prin schimbarea perspective atunci când este nevoie sau atunci când este necesară lăsarea cu gura căscată a cititorului.
În Pumnalul Tăinuit se pune accentul atât pe acţiune şi momente şocante, cât şi pe o dezvoltarea a personajelor, în toate direcţiile. Cumva însă lucrurile nu devin prea greu de urmărit, ci din contră şocurile sunt absorbite de intriga care se pune în prim plan odată cu schimbarea scopurilor personajelor.
În ultimul volum al trilogiei, Ocheanul de Ambră, dezvoltarea lumii create este în prim plan, din nou există o schimbare a perspectivelor care să ajute la acest lucru. Planurile şi scopurile personajelor converg către un singur scop.
În ceea ce priveşte personajele, importanţa acţiunilor se întoarce la Will şi Lyra, care trebuie să treacă printr-o mulţime de aventuri pentru a repara rău făcut în trecut. Aceştia sunt împinşi la maxim şi trebuie să demonstreze că sunt destul de puternici să treacă şi peste cele mai mari frici.
Per total în ceea ce priveşte nuanţele plotului, în volumul doi şi trei se poate observa o discuţie despre religie, care nu este tocmai pro. Însă personal nu am avut nicio problemă, pentru că deşi este atacată, am privit religia din aceasta trilogie ca fiind ceva asemănător cu creştinismul, însă nu total acelaşi lucru. Originile sunt destul de asemănatoare şi doar puţin schimbate pentru a se putea încadra în lumea creată, însă într-un final discuţia aprinsă din această trilogie, cred eu, poate fi constructivă. Încă un lucru, plotul în ceea ce priveşte religia este dezbătut de personajele mai învârstă.
În concluzie trilogia Materiile Întunecate este o aventură plină de intrigă, mister şi magie şi multitudinea de prietenii legate. Lumea creată este unică, iar stilul de scriere şi modul prin care personajele se dezvoltă aduc alte plusuri modului în care acţiunea se dezvoltă pe parcursul celor trei volume.

Recomand această trilogie pentru toţi iubitori de fantasy şi să nu vă lăsaţi păcăliţi de targetul acesteia. Această trilogie este multe lucruri, dar nu foarte mult middle grade.