vineri, 12 septembrie 2014

Leapşa - Back to school (2014-2015)

Ştiu că sunt leneşă şi că bate vântul pe blog, dar revin eu. Doar începe facultatea.

Şi pentru că începe facultatea, Strumphy de pe Vânzătorul de iluzii s-a gândit la mine şi mi-a pasat o leapşă. 
Reguli:
1. Încorporați imaginea tag-ului în postarea voastră.
2. Dați tag-ul mai departe.
3. Nu menționați aceleași cărți de două ori.
4. Postați link-ul cu leapșa completată pe blogul Padeniye

1.      Română: Luați cartea preferată de anul acesta și deschideți-o la pagina 100, alineatul al treilea. Scrieți mai jos ceea ce se află acolo, menționând de unde ați lau fragmentul.
Aş fi ales Allegiant (Divergent #3) de Veronica Roth, dar neavând cartea, mă voi rezuma la altă preferată de anul acesta şi anume The Raven Boys (The Raven Cycle #1) de Maggie Stiefvater.
“When Malory said it, it sounded inevitable.
Follow it to your king.
Gansey closed his eyes to calm his pulse.” (The Raven Boys,pagina 100, alineatul 3)

2.      Geografie: Ați citit anul acesta (sau în decursul a doi ani) vreo carte cu o copertă verde, sau care să aibă pe ea ceva legat de natură? Dacă da, puneți o fotografie cu ea.
Once Upon a Time: Queen of all, Enemy Inside de Shea Berkley  o repovestire a basmului Albă ca Zapada şi King Trushbeard (pe care, acum, chiar nu ştiu cum să-l traduc) povestită din perspectiva personajelor negative sau mai bine spus neînţelese.

3.      Istorie: Vă plac bibliografiile sau cărțile care tratează ceva din istorie? Care este ultima carte pe care ați citit-o, care să urmărească astfel de subiecte?
Îmi plac bibliografiile, chiar dacă nu am citit, sunt foarte curioasă. Anul acesta am citit o carte care tratează ceva din istorie şi mi-a plăcut foarte mult. Aceasta este Hoţul de cărţi de Markus Zusak, care tratează istoria Germanie în perioada lui Hitler.

4.      Sport: Să faci sport este un lucru benefic corpului, te împrospătează și-ți dă o stare fresh după; în ciuda faptului că ești obosit de mori, tot te vei simți mai bine. Ce carte fresh, ușor de citit, ați lecturat, și care v-a plăcut?
Divergent (Divergent #1) de Veronica Roth este o carte incredibilă, îmi poate ridica moralul imediat şi va reuşi întotdeauna să mă bine dispună.

5.      Matematică: Chiar dacă matematica nu este o materie agreată de multă lume, tot trebuie să o faci, chiar dacă durează mai mult timp să o înțelegi. La ce carte ți-ar fi foarte greu să renunți, pentru a învăța?
Gazda (Gazda #1) de Stephenie Meyer, care deşi este uriaşă este foarte uşor de citit. Mi-a fost destul de greu să mă gândesc şi la altceva atunci când o citeam.

6.      Desen: Să desenzi, să pictezi, a fost mereu o activitate care te relaxa în timpul generalei, dar chiar și în liceu pentru unii. Culorile îți dădeau imaginație, așa că: Ce copertă a unei cărți o urăști din tot sufletul, și ai vrea să o schimbi, dacă ai avea ocazia?
Spulberă-mă (Atingerea lui Juliette #1) de Tahereh Mafi avem nevoie de coperta nouă. Mi-aş cumpăra din nou cartea doar pentru copertă.

7.      Biologie: Tuturor ne plac animalele, și nu cred că există cineva care să nu iubească un animal, oricât de drăguț sau înspăimântător ar fi el. Postați mai jos o imagine a unei cărți în care apar astfel de vietăți.
Church din Dispozitive Infernale de Cassandra Clare. Aş fi putut la fel de bine să aleg Instrumente Mortale, însă ador Dispozitive Infernale.

8.      Engleză: Mulți cititori au în bibliotecă literatură internațioanlă, așa că presupun că printre sumedeniile de cărți, se strecoară și un autor preferat. Ce scriitor american sau englez vă place cel mai mult? Descrieți-i ideile în trei cuvinte, sau modul de-a scrie.
Jane Austen. Este incredibilă. Ador stilul ei de scriere şi povesţile de dragoste pe care le îmbină atât de frumos cu epoca pre-victoriană.

9.      Muzică: Să asculți muzică este ceva relaxant, care te face să zâmbești, iar cea împletită cu cititul este cu atât mai bună. Aveți vreo carte care să vă fi făcut să cântați (la figurat) de fericire, atunci când ați terminat-o? Sau o melodie care să o fi descoperit în vreo carte?
The Spectacular Now de Tim Tharp, este o carte foarte interesantă şi veselă, pe alocuri. Chiar am avut o stare de fericire atunci când am terminat-o, deşi finalul nu a fost cel aşteptat de mine.

10.  Dorință: Sunt ferm convinsă că există o carte pe care vă doriți foarte mult să puneți mâna. Care este aceea și de ce vreți atât de mult să o citiți?
Four: A Divergent Story Collection (Divergent 0.1- 0.4) de Veronica Roth, am nevoie de carte asta. Am nevoie de ea!!!

Cam asta a fost şi cu tag-ul acesta. Cine a ajuns până aici e obligat să o facă. Dacă nu aveţi blog, puteţi să lăsa-ţi răspunsurile în comentarii.

miercuri, 10 septembrie 2014

200 + Ceva despre cum ar trebui să ne respectăm, totuşi, părerile şi cărţile

200, 200!!
Habar nu aveţi despre ce vorbesc, pentru că sunt cam nebună şi veselă şi din nou pe gânduri.
Asta este postarea cu numărul 200. Am blogul de 3 ani, dar cred că în ultimi 2 chiar m-am ocupat de el.
Cam atât în legătură cu postarea 200.
 

Nu am mai postat zilnic, nu am prea avut timp şi sincer nici răbdarea necesară să pun cap la cap o postare care să aibă sens.
Provocarea mea cu basmele s-a dus pe apa sâmbetei şi cred că o să postez update-ul în două postări diferite.
Totuşi astăzi am vrut să discut cu voi, cititorii blogului, despre ceea ce iubim cel mai mult: cărţile. *Sper să nu fie o postare kilometrică, oricum sunt gif-uri peste tot.*
Cu toţi avem seriile noastre preferate, cărţile care sunt o comoară pentru noi şi ne aşteptăm ca toată lumea să vadă cât de bune sunt. Dar cum reacţionăm atunci când vedem o recenzie negativă pentru o carte pe care noi o adorăm?
Scriu asta din impulsuri ciudate şi diferite, care sunt următoarele:
1.      Cartea Fluturi de Irina Binder
2.      Tocmai am văzut o comparaţie între Obsidian şi Divergent
Să încep cu primul impuls şi să specific că nu am citit Fluturi, de asemenea. Nu o să vorbesc despre carte, ci despre reacţia iubitorilor de cărţi de prin blogosferă.
Am mai văzut recenzii ale cărţi, cu mult înainte să am idea de a scrie despre ea. Unele sunt negative, altele sunt pozitive. Nu asta mi-a sărit în ochii de fapt. Ci comentariile. Care se împart şi ele în contra cărţii şi pro cărţii.
Eu nu fac parte din nicio categorie, deoarece nu am citit cartea, însă ceea ce m-a deranjat cel mai tare probabil la toate recenziile pe care le-am citit este lupta care se dă între grupe.
De obicei lucrurile sunt în felul următor, cei care adoră carte îi critică pe cei care nu o adoră şi invers.
Lucru destul de normal, având în vedere că şi noi ne apărăm cărţile preferate, însă să găsesc acest lucru la fiecare recenzie a cărţii, pe care am citit-o, m-a uimit.
Mă aşteptam ca în blogsferă să ne respectăm părerile, deciziile în legătură cu anumite cărţi. Nu mă aşteptam să văd atâta critică şi răutate.
Umirea mea nu este doar din cauza diferenţelor de opinie, deoarece şi eu am întâlnit recenzii negative la cărţile care mi-au plăcut, însă chiar dacă au existat diferenţe de opinie au fost exprimate frumos şi nu s-a comentat asupra faptului că cititorul respectiv nu vede ce văd alţi în cartea respectivă.
Mă dau exemplu pe mine. Ador trilogia Divergent, ador mai ales ultimul volum Allegiant, care nu este preferat de toată lumea, dar asta nu înseamnă că o să le strig ceva celor care nu au văzut cartea aşa cum am văzut-o eu.
Tocmai, suntem oameni diferiţi, vedem lucrurile prin propria prismă atunci când citim o carte, avem aşteptări de la un personaj pentru că am observat ceva în el, altceva decât ceilalţi.
Revenind, totuşi, la comentariile pe care le-am tot văzut.
Îi respect pe cei cărora le-a plăcut cartea şi pe cei cărora nu le-a plăcut. Au văzut lucuri diferite în lecturarea cărţi şi cred eu este un lucru bun, suntem diferiţi şi de aceea avem păreri diferite. Dar să continui şi de o parte şi de alta să încerci să-ţi impui părerea asupra cuiva mi se pare aiurea.
Cine sunt eu să-i dictez cuiva ce să citească? Cine sunt eu să-i spun ce să promoveze? Cine sunt eu să-i spun cum să-şi exprime părerea? Cine sunt eu să i-o schimb?
Vor exista mereu recenzii negative şi pozitive la cărţi. Suntem oameni diferiţi şi nu avem mereu aceleaşi gusturi. Şi chiar dacă le-am avea, tot nu am vedea acelaşi lucru când citim cartea respectivă.
Cam atât despre primul impuls. Sper că se înţelege ceva, dacă nu am vorbit degeaba şi mi-am irosit a 200 postare.
Trecând la al doilea impuls.
Urăsc să compar cărţile. Urăsc chestia asta. Nu compar cărţile din acelaşi gen, nu compar absolut nicio carte cu alta.
Urăsc să aud este la fel ca Jocurile Foamei, este la fel ca Amurg, este la fel ca…
Probabil fiindcă fac parte din acelaşi gen şi trebuie să aibă ceva în comun. Cred, mă gândesc, spun şi eu prostii.
Dar Divergent şi Obsidian, asta le întrece pe toate. Ce au în comun cele două?
Hmmmmm….
În legătură cu comparatul cărţilor nu prea am ce să spun, doar că nu mi se pare corect şi sincer habar n-am de ce facem asta. Nu ne ajută cu nimic.
Totuşi, am întrebări:
v  Ne-ar trebui cumva un cod al bunelor maniere scris  înainte de secţiunea de comentarii la recenzii?
v  De ce comparăm cărţile? Serios acum? De ce?
Ne vedem curând cu o recenzie, încă nu ştiu sigur la ce. Poate Obsidian sau trilogia Divergent sau Pulbere de stele. Am nevoie de inspiraţieeeeee.

luni, 8 septembrie 2014

Magical Words - Clockwork Princess (Dispozitive Infernale #3) de Cassandra Clare

“ ‘Father…, Gabriel began. ‘Father is a worm.’
Will gave a short laugh. […] ‘It’s good to see you’ve come round to our view of things, Gabriel, but this is an unusual way of announcing it.’ “
 
“ ‘I am not a certified idiot- ‘
‘Lack of certification hardly proves intelligence,’ Will muttered. “
  
“ ‘ By the Angel, it just crushed Sophocles, ‘ noted Will as the worm vanished behind a large structure shaped like a Greek temple. ‘Has no one respect for the classics these days?’ “

“ There is no such thing as perfect. “

“She looked up at that. ‘ I think you are very selfless.’ At his noise of disagreement she said: ‘Surely you must know that what you do is exemplary. There is a coldness to the Clave, it is true. We are dust and shadows. But you are like the heroes of ancient times, like Achilles and Jason.’
‘Achilles was murdered with a poisoned arrow, and Jason died alone, killed by his own rotting ship. Such is the fate of heroes; the Angel know why anyone would want to be one.’ “

“Sometimes when you cannot decide what to do, you pretend you are a character in a book, because it’s easier to decide what they would do.”

“ ‘Sometimes one must choose whether to be kind or honorable, ‘ he said. ‘Sometimes one  cannot be both.’ “

“The habits of years are not unlearned so quickly. “

“There is more to living than not dying. “

“No one can take your grief from you; it belongs to you, and you alone. “

“Heroes endure because we need them. Not for their own sake. “

“True love cannot die. “

“Men may be stronger, but it is women who endure. “

“A heart divided against itself cannot stand, as they say. “

“ ‘ Indeed. ‘Will let his cutlery clatter onto his plate.‘ The Consul? Breaking our breakfast time? Whatever next? The Inquisitor over for tea? Picnics with the Silent Brother?’ “

“Our hearts, they need a mirror, Tessa. We see our better selves in the eyes of those who loves us. And there is a beauty that brevity alone provides. “

“You endure what is unbearable, and you bear it. “

“Though my soul may set in darkness, it will rise in perfect light;
I have loved the star so fondly to be fearful of the night.”  (The Old Astronomer – Sarah Williams)

 “ ‘The world is a wheal, ‘ he said. ‘When we rise or fall, we do it together.’ “

“Any good impulse can be twisted into something evil. “

“I think when we make choices – for each choice is individual of the choices we have made before – we must examine not only our reasons for making them but what result they will have, and whether good people will be hurt by our decisions. “

“There were some moments one wished to remember, to imprint upon one’s mind that the memory might be taken out later, like a flower pressed between the pages of a book. “

“We see our souls in the eyes of others. “

“All men thought of themselves as good in the end, surely. No one believed themselves a villain. “

“Choosing love or war: both are brave choices, in their own ways. “

“We all have our secrets that we keep because we do not want to hurt the people who love us. “

“Every meeting led to parting, and so it would, as long as life was mortal. In every meeting there was some sorrow if parting, but in every parting there was some of the joy of meeting as well. “

“We are dust and shadows.”


“Life is a book, and there are thousand pages I have not yet read.” 

duminică, 7 septembrie 2014

RECENZIE: Prinţesa Mecanică (Dispozitive Infernale #3) de Cassandra Clare

ATENŢIE: Dacă nu aţi citit volumul doi – Prinţul Mecanic – din trilogia Dispozitive Infernale, vă recomand să nu citiţi descrierea ce se află mai jos îngroşată, deoarece conţine spoilere. Recenzia nu conţine spoilere, aşa că dacă doriţi totuşi să o citiţi, evitaţi descriere. 






“ Dacă singura modalitate de a salva lumea ar fi să distrugi ceea ce iubeşti cel mai mult, ai face-o?
Ceasul ticăie.
Toata lumea trebuie să aleagă.
Tessa Gray ar trebui să fie fericită – nu aşa se simt toate miresele? Şi totuşi, în timp ce pregătirile sunt în toi pentru nunta ei cu Jem Carstairs, o pânză de păianjen întunecată începe să se ţeasă în jurul vânătorilor de umbre de la Institutul din Londra. Un nou demon îşi face apariţia, unul legat prin sânge şi taină de Magistru, bărbatul care plănuieşte să-şi folosească armata de automate nemiloase, Dispozitivele Infernale, pentru a-i distruge pe vânătorii de umbre. Nu mai are nevoie decât de un singur lucru pentru a-şi pune în aplicare planul diabolic. “




Şi uite că am mai terminat o trilogie şi deja îmi este dor de ea.
Am fost curioasă în legătură cu această carte încă de când a apărut, însă văzând cât de mare era şi neavând o carte fizică am tot amânat-o, până în această vară.
Am fost surprinsă şi cred că acest lucru este puţin spus. Am fost dată peste cap de multitudinea de sentimente pe care Cassandra Clare poate să le pună pe hârtie.
Ceea ce am adorat întotdeauna la această trilogie a fost faptul că personajele şi relaţiile pe care le formau erau mereu în centrul atenţiei, se dezvoltau mereu şi treceau prin atâtea încercări încât nu ştiai cum de rezistă.
Misterul în care este înconjurată această carte te pune pe gânduri încă de la primele pagini şi te ţine în suspans până la sfârşit. Acţiunea este constantă şi există multe răsturnări de situaţie de-a lungul romanului.
Stilul autoarei este foarte uşor de urmărit şi te trage în poveste de la primele pagini, iar naraţiunea la persoana a treia ne trece prin perspectivele mai multor personaje şi îmbină, de asemenea, povestea într-un mod natural şi foarte frumos.
Fiind recunoscută pentru faimosul triunghi amors – Will-Tessa-Jem-, care creează un suspans continuu, această carte se axează însă şi pe alte probleme din societatea nefilimilor, triunghiul amoros nefiind în prim plan.
Personajele se dezvoltă foarte mult, nu doar cele principale, ci şi cele secundare care ajută foarte mult la dezvoltarea actiunii fără ca această să pară grăbită.
Relaţia care mi-a rămas în inimă şi probabil o să rămână mult timp de acum, este cea dintre William Herondale şi James Carstairs. Cred că este cea mai bine scrisă relaţie dintre personaje pe care am citit-o până acum. Aduce la suprafaţă exact loialitatea şi dragostea pe care o au unul faţă de celălalt. Felul în care ar face orice unul pentru altul reprezintă într-adevăr noţiunea de parabatai. O să rămână mereu una din relaţiile mele preferate, la fel cum imediat după aceasta este cea dintre William Herondale şi Magnus Bane, două personaje care m-au impresionat şi care sunt greu de uitat.
Recomand de asemenea să citiţi şi After the Bridge (Dispozitive Infernale #3.1) care relatează o mică poveste chiar după epilog. Totuşi nu este recomandată pentru fanii lui Will.
Recomand Prinţesa Mecanică, deoarece este o concluzie superbă la o trilogie incredibilă pe care am să o recitesc cu cea mai mare plăcere. 

vineri, 5 septembrie 2014

Săptămâna care m-a pus pe gânduri…

Mai sunt două zile până la sfârşitul săptămânii, însă sunt singură că am primit destule impulsuri ca să scriu o postare random. S-au adunat destul de multe în mintea mea, însă nimic nu părea bun de pus pe hârtie, de publicat.
Postarea este plină de gif-uri, pentru a o face mai amuzantă.
Primul impuls legat de o postare random a fost religia. Credem sau nu?
Cred şi nu. E greu de spus. Asta a fost mereu o întrebare grea care ridică alte semne de întrebare. Îi respect pe cei care cred, dar si pe cei care nu cred. E alegerea lor.
Totuşi cum eu sunt nehotărâtă nu am putut să fac o postare legată de asta. E decizia fiecăruia să urmeze calea pe care o consideră bună pentru el. Nimeni nu ar trebui să-i impună ce să facă sau să gândească.
Şi aici termin cu asta, deoarece nu cunosc lucrurile foarte bine şi nu doresc să stârnesc discuţii în contradictoriu.
Al doilea impuls a fost o campanie de promovare a lecturii. Am vrut să mă alătur, încă vreau, doar că nu ştiu exact cum să fac asta, în momentul acesta şi nu mi s-a părut corect să postez şi totuşi să nu mişc ceva în lumea din jurul meu.
Mai multe lucruri despre campanie aflaţi AICI. Eu consider că este foarte frumos şi important ce fac fetele. Cred că până la urmă toată lumea ar trebui să-şi facă timp măcar pentru câteva pagini pe zi. Câteva cuvinte pot face minuni. O să revin la asta mai târziu.
 În satul în care locuiesc nu există o bibliotecă, a existat însă neavând fonduri acum cărţile zac cine ştie pe unde. Sincer, ideea mea a fost şi este să reuşesc cumva să o deschid. Însă pentru asta trebuie să ajung la primar, iar timpul meu pentru a pune cap la cap argumente valide este destul de scurt, la momentul actual.
Le susţin pe fete, chiar dacă nu am postat pe blog, m-au inspirat. Însă cum am spus nu am vrut să postez pe blog, neştiind sigur dacă chiar pot face ceva.
Al treilea impuls a fost în legătură cu recenzarea cărţilor şi cum asta îi impulsionează pe alţi să cumpere sau nu o carte.
Fiecare carte are cititorii săi, nu am spus eu asta însă nu ştiu sigur cine a spus-o. M-aş simţi destul de vinovată dacă cineva ar spune nu unei cărţi doar pentru că mie nu mi-a fost pe plac. Toate cărţile publicate au şi părţi bune şi părţi rele, dar sunt privite pe rând din mai multe puncte de vedere.
Dar asta nu înseamnă că ar trebui să minţim în recenzii, din contră adevărul este esenţial, pentru că ceva ce pe noi ne-a deranjat, pe altul poate nu o să-l deranjeze şi multe alte exemple.
Termin şi cu subiectul acesta, deoarece nici aici nu sunt expertă şi dacă o să mai continui probabil o să credeţi că mă contrazic singură.
Al patrulea impuls şi ultimul a fost acum câteva momente legat de un filmuleţ, găsit din întâmplare. Minunile pe care le pot face cuvintele şi oamenii care ştiu cum să le folosească.
Eu sunt destul de familiară cu aceste minuni şi de aceea vrea să vadă şi alţi ce pot face ele. De aceea m-am hotărât ca anul acesta să mă alătur unei organzaţii studenţeşti şi să încerc să schimb ceva în jurul meu, este un ţel personal.
Întrebările mele sunt:
*      Credeţi sau nu într-o fiinţă divină?
*      Participaţi la campania iniţiată de fete pentru promovarea lecturii?
*      Cum credeţi că ar trebui să fie recenzată o carte?
*      Credeţi în minunile cuvintelor?

Cam acestea sunt lucrurile despre care chiar simţeam nevoia să vorbesc cu voi. Sper să revin cu o recenzie, cât mai curând.

miercuri, 3 septembrie 2014

Provocarea Grimm's Fairy Tale #13, #14, #15, #16, #17

Ciao! (cuvânt din italină; semnificaţie: Bună!)
Am început o altă provocarea personală, şi anume să încep fiecare postare cu o formă de salut dintr-o altă limbă. Am început cu italiana.
Să trece la provocarea pe care chiar vreau să o postez. Şi la care s-au adunat foarte multe basme.
Am cinci basme azi pentru voi, deoarece am fost foarte ocupată şi obosită în ultimele patru zile, încât nu prea am vrut să postez pe blog.
Primul basm se numeşte Twelve Brothers şi aţi crede că-l ştiţi.
Este asemănător cu basmul pe care cred că îl ştie toată lumea, cei doisprezece fraţi transformaţi în lebede. Ei bine, în acesta sunt tranformaţi în corbi. Este totuşi foarte dubios cum părinţi dispar sau sunt foarte cruzi. Basmenele sunt foarte scurte şi cred că din această cauză.

Al doilea basm se numeşte The Vagabonds şi este destul de bine spus.
Basmul ne aduce în prim plan un cocoş şi o găină, destul de leneşi şi foarte vicleni. Cred că morala poveştii este: niciodată nu oferii străinilor bunătate, nu ştii dacă întotodeauna îţi va fi returnată.

Al treilea basm se numeşte The Brother and Sister şi chiar reprezintă bine legătura dintre frate şi soră.
Loialitatea este un lucru important, însoţită de iubire este de neoprit. Nu ştiu de ce nu ştiam de basmul acesta, deoarece este foarte drăguţ şi după cum am spus chiar reprezintă legăturile dintre fraţii.

Al patrulea basm se numeşte Rapunzel, da am dat şi peste unul cunoscut mai bine.
Totuşi trebuie să spun că este destul de diferit de animaţia apărută în 2010. O avem pe mama Gothel, pe rege şi pe regină, avem însă şi un prinţ. Probabil diferenţele nu m-ar fi deranjat foarte tare, însă finalul a fost foarte dubios. Nu prea a avut sens.

Ultimul basm se numeşte The Three Little Men in the Wood, care este asemănător cu un basm doar că acum nu ştiu care.
Basmul ne spune povestea a două fete, una foarte frumoasă şi bună la suflet, alta urâtă şi egoistă. Deşi magia din basme pare frumoasă, totuşi toată chestia cu prinţul/regele şi bunătatea fetei mă  înnebunesc în patru pagini. Dar sunt frumoase şi uşor de citit 


Cam atât pentru postarea aceasta, voi reveni cu ceva mai diferit şi poate cu o recenzie, azi sau mâine.