miercuri, 10 septembrie 2014

200 + Ceva despre cum ar trebui să ne respectăm, totuşi, părerile şi cărţile

200, 200!!
Habar nu aveţi despre ce vorbesc, pentru că sunt cam nebună şi veselă şi din nou pe gânduri.
Asta este postarea cu numărul 200. Am blogul de 3 ani, dar cred că în ultimi 2 chiar m-am ocupat de el.
Cam atât în legătură cu postarea 200.
 

Nu am mai postat zilnic, nu am prea avut timp şi sincer nici răbdarea necesară să pun cap la cap o postare care să aibă sens.
Provocarea mea cu basmele s-a dus pe apa sâmbetei şi cred că o să postez update-ul în două postări diferite.
Totuşi astăzi am vrut să discut cu voi, cititorii blogului, despre ceea ce iubim cel mai mult: cărţile. *Sper să nu fie o postare kilometrică, oricum sunt gif-uri peste tot.*
Cu toţi avem seriile noastre preferate, cărţile care sunt o comoară pentru noi şi ne aşteptăm ca toată lumea să vadă cât de bune sunt. Dar cum reacţionăm atunci când vedem o recenzie negativă pentru o carte pe care noi o adorăm?
Scriu asta din impulsuri ciudate şi diferite, care sunt următoarele:
1.      Cartea Fluturi de Irina Binder
2.      Tocmai am văzut o comparaţie între Obsidian şi Divergent
Să încep cu primul impuls şi să specific că nu am citit Fluturi, de asemenea. Nu o să vorbesc despre carte, ci despre reacţia iubitorilor de cărţi de prin blogosferă.
Am mai văzut recenzii ale cărţi, cu mult înainte să am idea de a scrie despre ea. Unele sunt negative, altele sunt pozitive. Nu asta mi-a sărit în ochii de fapt. Ci comentariile. Care se împart şi ele în contra cărţii şi pro cărţii.
Eu nu fac parte din nicio categorie, deoarece nu am citit cartea, însă ceea ce m-a deranjat cel mai tare probabil la toate recenziile pe care le-am citit este lupta care se dă între grupe.
De obicei lucrurile sunt în felul următor, cei care adoră carte îi critică pe cei care nu o adoră şi invers.
Lucru destul de normal, având în vedere că şi noi ne apărăm cărţile preferate, însă să găsesc acest lucru la fiecare recenzie a cărţii, pe care am citit-o, m-a uimit.
Mă aşteptam ca în blogsferă să ne respectăm părerile, deciziile în legătură cu anumite cărţi. Nu mă aşteptam să văd atâta critică şi răutate.
Umirea mea nu este doar din cauza diferenţelor de opinie, deoarece şi eu am întâlnit recenzii negative la cărţile care mi-au plăcut, însă chiar dacă au existat diferenţe de opinie au fost exprimate frumos şi nu s-a comentat asupra faptului că cititorul respectiv nu vede ce văd alţi în cartea respectivă.
Mă dau exemplu pe mine. Ador trilogia Divergent, ador mai ales ultimul volum Allegiant, care nu este preferat de toată lumea, dar asta nu înseamnă că o să le strig ceva celor care nu au văzut cartea aşa cum am văzut-o eu.
Tocmai, suntem oameni diferiţi, vedem lucrurile prin propria prismă atunci când citim o carte, avem aşteptări de la un personaj pentru că am observat ceva în el, altceva decât ceilalţi.
Revenind, totuşi, la comentariile pe care le-am tot văzut.
Îi respect pe cei cărora le-a plăcut cartea şi pe cei cărora nu le-a plăcut. Au văzut lucuri diferite în lecturarea cărţi şi cred eu este un lucru bun, suntem diferiţi şi de aceea avem păreri diferite. Dar să continui şi de o parte şi de alta să încerci să-ţi impui părerea asupra cuiva mi se pare aiurea.
Cine sunt eu să-i dictez cuiva ce să citească? Cine sunt eu să-i spun ce să promoveze? Cine sunt eu să-i spun cum să-şi exprime părerea? Cine sunt eu să i-o schimb?
Vor exista mereu recenzii negative şi pozitive la cărţi. Suntem oameni diferiţi şi nu avem mereu aceleaşi gusturi. Şi chiar dacă le-am avea, tot nu am vedea acelaşi lucru când citim cartea respectivă.
Cam atât despre primul impuls. Sper că se înţelege ceva, dacă nu am vorbit degeaba şi mi-am irosit a 200 postare.
Trecând la al doilea impuls.
Urăsc să compar cărţile. Urăsc chestia asta. Nu compar cărţile din acelaşi gen, nu compar absolut nicio carte cu alta.
Urăsc să aud este la fel ca Jocurile Foamei, este la fel ca Amurg, este la fel ca…
Probabil fiindcă fac parte din acelaşi gen şi trebuie să aibă ceva în comun. Cred, mă gândesc, spun şi eu prostii.
Dar Divergent şi Obsidian, asta le întrece pe toate. Ce au în comun cele două?
Hmmmmm….
În legătură cu comparatul cărţilor nu prea am ce să spun, doar că nu mi se pare corect şi sincer habar n-am de ce facem asta. Nu ne ajută cu nimic.
Totuşi, am întrebări:
v  Ne-ar trebui cumva un cod al bunelor maniere scris  înainte de secţiunea de comentarii la recenzii?
v  De ce comparăm cărţile? Serios acum? De ce?
Ne vedem curând cu o recenzie, încă nu ştiu sigur la ce. Poate Obsidian sau trilogia Divergent sau Pulbere de stele. Am nevoie de inspiraţieeeeee.

6 comentarii:

Bianca Ioana spunea...

Haha, grozav post! Ai tot respectul meu. Tot ce ai scris mi se pare foarte corect. Fiecare citește ce dorește și într-o recenzie e bine să fim subiectivi, dar nu să începe să aruncăm cu roșii dacă respectiva carte nu ne-a plăcut. Pur și simplu precizăm de ce, și punct. Mai sunt unele persoane care se apucă de ponegrit cartea și autorul de mama focului...
Da, mereu vor exista lucruri în comun între două sau chiar mai multe cărți, însă un cititor nu citește o carte gândindu-se la alta și comparându-le. Sună a infidelitate! Cred că asta e o trăsătură pe care cititorii o capătă treptat. Și eu, la începutul călătoriei mele în booksland, cam obișnuiam să compar, însă acum știu să trag o linie clară.
Felicitări pentru a 200-a postare! La cât mai multe. >:D<

Denisa C spunea...

@Bianca multumesc mult! Ma bucur ca nu am vorbit aici degeaba si s-a inteles ce am vrut sa spun :)

furelise spunea...

Urăsc când deștepții ăștia de la care am pretenție se trezesc să-și impună ei părerile, aruncând cu vorbe, uneori jigniri, încoace și încolo, pe principiul Eu știu ce e mai bine, tu habar nu ai, eu sunt mai deștept, mai cult, tu nu. Fiecare are gusturi diferite și ținând cont că citim, că suntem relativ cultivați, ar trebui să fim capabili să respectăm cel puțin părerea celuilalt. Eu recunosc că mă bosumflez când aud lucruri mai puțin bune despre o carte care îmi place, dar asta nu înseamnă că încep să mă iau la ceartă cu ceilalți, pentru că avem o viziune diferită. Mai mult, acest lucru mă ambiționează să găsesc argumente solide pentru care am apreciat atât de mult cartea :D

Cât despre comparațiile între cărți, trebuie să recunosc că și eu mai fac asta. Dar nu în sensul că X e exact ca Y și nu mi-a plăcut X deoarece Y e mai bună. În sensul că există o idee pe care mai mulți autori o prelucrează. Ideea de la bază e aceeași, dar scrisă într-o altă manieră. Nu pot să nu observ la o carte anumite detalii pe care le regăsesc la o alta. Știu că nu e corect să le compar, fiecare autor are altă viziune (sau nu, unii sunt de-a dreptul neoriginali) și încerc să mă abțin. Nici mie nu mi-ar conveni dacă cineva m-ar compara cu fratele meu de exemplu, aruncându-mă într-o lumină negativă pe mine și pe el într-una pozitivă.

Postarea cu numărul 200 n-a fost în van! Te pup Denisa! :*

Denisa C spunea...

@Mersi Furelise, te pup! :*

Madeline McKaler spunea...

Felicitări pentru blog si mult succes in continuare!
Hmm. Am avut si eu păreri diferite in privința unor carti, dar asta nu inseamna ca dau in cap, din contra. Imi place cand cineva are alta părere pentru ca realizez si părțile rele din carte pe care eu nu le-am observat.
Mereu vom compara lucrurile, indiferent ca este vorba de carti, mancare, orașe etc.
Pupici! <3

Denisa C spunea...

@Madeline multumesc mult. Pupici! :*