200 + Ceva despre cum ar trebui să ne respectăm, totuşi, părerile şi cărţile
200,
200!!
Habar
nu aveţi despre ce vorbesc, pentru că sunt cam nebună şi veselă şi din nou pe
gânduri.
Asta
este postarea cu numărul 200. Am blogul de 3 ani, dar cred că în ultimi 2 chiar
m-am ocupat de el.
Cam
atât în legătură cu postarea 200.
Nu
am mai postat zilnic, nu am prea avut timp şi sincer nici răbdarea necesară să
pun cap la cap o postare care să aibă sens.
Provocarea
mea cu basmele s-a dus pe apa sâmbetei şi cred că o să postez update-ul în două
postări diferite.
Totuşi
astăzi am vrut să discut cu voi, cititorii blogului, despre ceea ce iubim cel
mai mult: cărţile. *Sper să nu fie o postare kilometrică, oricum sunt gif-uri
peste tot.*
Cu
toţi avem seriile noastre preferate, cărţile care sunt o comoară pentru noi şi
ne aşteptăm ca toată lumea să vadă cât de bune sunt. Dar cum reacţionăm atunci
când vedem o recenzie negativă pentru o carte pe care noi o adorăm?
Scriu
asta din impulsuri ciudate şi diferite, care sunt următoarele:
1.
Cartea
Fluturi de Irina Binder
2.
Tocmai
am văzut o comparaţie între Obsidian
şi Divergent
Să
încep cu primul impuls şi să specific că nu am citit Fluturi, de asemenea. Nu o să vorbesc despre carte, ci despre
reacţia iubitorilor de cărţi de prin blogosferă.
Am
mai văzut recenzii ale cărţi, cu mult înainte să am idea de a scrie despre ea.
Unele sunt negative, altele sunt pozitive. Nu asta mi-a sărit în ochii de fapt.
Ci comentariile. Care se împart şi ele în contra cărţii şi pro cărţii.
Eu
nu fac parte din nicio categorie, deoarece nu am citit cartea, însă ceea ce m-a
deranjat cel mai tare probabil la toate recenziile pe care le-am citit este
lupta care se dă între grupe.
De
obicei lucrurile sunt în felul următor, cei care adoră carte îi critică pe cei
care nu o adoră şi invers.
Lucru
destul de normal, având în vedere că şi noi ne apărăm cărţile preferate, însă
să găsesc acest lucru la fiecare recenzie a cărţii, pe care am citit-o, m-a uimit.
Mă
aşteptam ca în blogsferă să ne respectăm părerile, deciziile în legătură cu
anumite cărţi. Nu mă aşteptam să văd atâta critică şi răutate.
Umirea
mea nu este doar din cauza diferenţelor de opinie, deoarece şi eu am întâlnit
recenzii negative la cărţile care mi-au plăcut, însă chiar dacă au existat
diferenţe de opinie au fost exprimate frumos şi nu s-a comentat asupra faptului
că cititorul respectiv nu vede ce văd alţi în cartea respectivă.
Mă
dau exemplu pe mine. Ador trilogia Divergent,
ador mai ales ultimul volum Allegiant,
care nu este preferat de toată lumea, dar asta nu înseamnă că o să le strig
ceva celor care nu au văzut cartea aşa cum am văzut-o eu.
Tocmai,
suntem oameni diferiţi, vedem lucrurile prin propria prismă atunci când citim o
carte, avem aşteptări de la un personaj pentru că am observat ceva în el, altceva
decât ceilalţi.
Revenind,
totuşi, la comentariile pe care le-am tot văzut.
Îi
respect pe cei cărora le-a plăcut cartea şi pe cei cărora nu le-a plăcut. Au
văzut lucuri diferite în lecturarea cărţi şi cred eu este un lucru bun, suntem
diferiţi şi de aceea avem păreri diferite. Dar să continui şi de o parte şi de
alta să încerci să-ţi impui părerea asupra cuiva mi se pare aiurea.
Cine
sunt eu să-i dictez cuiva ce să citească? Cine sunt eu să-i spun ce să
promoveze? Cine sunt eu să-i spun cum să-şi exprime părerea? Cine sunt eu să i-o schimb?
Vor
exista mereu recenzii negative şi pozitive la cărţi. Suntem oameni diferiţi şi
nu avem mereu aceleaşi gusturi. Şi chiar dacă le-am avea, tot nu am vedea
acelaşi lucru când citim cartea respectivă.
Cam
atât despre primul impuls. Sper că se înţelege ceva, dacă nu am vorbit degeaba
şi mi-am irosit a 200 postare.
Trecând
la al doilea impuls.
Urăsc
să compar cărţile. Urăsc chestia asta. Nu compar cărţile din acelaşi gen, nu compar
absolut nicio carte cu alta.
Urăsc
să aud este la fel ca Jocurile Foamei, este la fel ca Amurg, este la fel ca…
Probabil
fiindcă fac parte din acelaşi gen şi trebuie să aibă ceva în comun. Cred, mă
gândesc, spun şi eu prostii.
Dar
Divergent şi Obsidian, asta le întrece pe toate. Ce au în comun cele două?
Hmmmmm….
În
legătură cu comparatul cărţilor nu prea am ce să spun, doar că nu mi se pare corect
şi sincer habar n-am de ce facem asta. Nu ne ajută cu nimic.
Totuşi,
am întrebări:
v Ne-ar trebui
cumva un cod al bunelor maniere scris
înainte de secţiunea de comentarii la recenzii?
v De ce comparăm
cărţile? Serios acum? De ce?
Ne
vedem curând cu o recenzie, încă nu ştiu sigur la ce. Poate Obsidian sau trilogia Divergent sau Pulbere de stele. Am nevoie de inspiraţieeeeee.
Comentarii
Da, mereu vor exista lucruri în comun între două sau chiar mai multe cărți, însă un cititor nu citește o carte gândindu-se la alta și comparându-le. Sună a infidelitate! Cred că asta e o trăsătură pe care cititorii o capătă treptat. Și eu, la începutul călătoriei mele în booksland, cam obișnuiam să compar, însă acum știu să trag o linie clară.
Felicitări pentru a 200-a postare! La cât mai multe. >:D<
Cât despre comparațiile între cărți, trebuie să recunosc că și eu mai fac asta. Dar nu în sensul că X e exact ca Y și nu mi-a plăcut X deoarece Y e mai bună. În sensul că există o idee pe care mai mulți autori o prelucrează. Ideea de la bază e aceeași, dar scrisă într-o altă manieră. Nu pot să nu observ la o carte anumite detalii pe care le regăsesc la o alta. Știu că nu e corect să le compar, fiecare autor are altă viziune (sau nu, unii sunt de-a dreptul neoriginali) și încerc să mă abțin. Nici mie nu mi-ar conveni dacă cineva m-ar compara cu fratele meu de exemplu, aruncându-mă într-o lumină negativă pe mine și pe el într-una pozitivă.
Postarea cu numărul 200 n-a fost în van! Te pup Denisa! :*
Hmm. Am avut si eu păreri diferite in privința unor carti, dar asta nu inseamna ca dau in cap, din contra. Imi place cand cineva are alta părere pentru ca realizez si părțile rele din carte pe care eu nu le-am observat.
Mereu vom compara lucrurile, indiferent ca este vorba de carti, mancare, orașe etc.
Pupici! <3