vineri, 25 martie 2016

RECENZIE: Regatul Umbrelor, Regatul Furtunilor, Regatul Luminilor (Grisha #1, #2, #3) de Leigh Bardugo



Falia Umbrei, un ţinut învăluit în beznă, populat de monştri, distruge treptat Ravka, o naţiune altădată măreaţă.
Alina, o fată orfană, singuratică, descoperă că posedă o putere unică, ce o face să pătrundă în lumea elitei magice a regatului – Grisha. Ar putea ea să destrame vraja demonică a Faliei Umbrei, eliberându-şi ţara?
Întunecatul, o fiinţă cu o putere de seducţie teribilă, este conducătorul Grishei. Dacă îşi va împlini destinul, Alina va fi nevoită să descopere cum să se folosească de harul său şi cum să reziste atracţiei periculoase pe care o simte faţă de temutul stăpân.
Însă în timp ce-şi contemplă viitorul năucitor, Alina nu-l poate uita pe Mal, cel mai bun prieten al său din copilărie.

Regatul Umbrelor (Grisha #1) de Leigh Bardugo (editura TREI, 2013








Am citit trilogia în 2015, însă timpul nu m-a lăsat să-i fac şi o recenzie. Cum urmează o teleconferinţă cu autoarea, astăzi, am decis că e momentul să scriu pe hârtie tot ce am de spus despre această trilogie.
Toate cele trei volume au fost citite împreună cu o prietenă, lucru care mi-a arătat cât de diferit putem simţi sau vedea anumite lucruri în cărţi.
Trilogia Grisha ne introduce în lumea magică a Ravkăi prin Alina Starkov, o fată singuratică şi îndrăgostită de cel mai bun prieten al ei, Mal. Atât ea, cât şi Mal fac parte din Armata Întâi, trimişi să parcurgă Falia Umbrei, care desparte acum  Ravka în două. Lucrurile însă nu decurg după cum s-au aşteptat şi Alina realizează că lucrurile sunt departe de a fi normale pentru ea.
Trebuie să spun că lumea creată de Leigh Bardugo este primul lucru care-mi vine în minte atunci când mă gândesc la Regatul Umbrelor, asta şi Întunecatul.


Chiar dacă par foarte multe noţiuni de învăţat la început, prin Alina, care este şi ea nouă la tot ce se întâmplă în lumea Grisha, ajungem să descoperim secretele acestora şi modul în care îşi folosesc puterile. Grisha formează Armata a Doua, condusă de Întunecat şi este împărţită în 3 Ordine: Corporalki (Sfâşie-Inimi şi Vindecători), Etherealki (Furtunoşi, Inferni, Iscă-Valuri) şi Materialki (Duraşti, Alkemi). 

Lumea este foarte complexă, autoarea, însă, o explorează prin ochii Alinei şi astfel ne sunt explicate toate noţiunile fără a părea că sunt prea multe deodată.
Pe lângă lumea unică creată, personajele sunt la fel de unice şi diferite. Deşi anumite personaje pot să enerveze pe parcursul trilogiei, sunt scrise în aşa fel încât arcul pe care îl fac să merite. Cred că până acum nu există persoană care să nu fi auzit de Întunecat şi cât de mult toată lumea îl iubeşte. Sunt de accord cu ei, Întunecatul este un personaj complex, de la care nu ştii niciodată la ce să te aştepţi. Rolul lui în trilogie este definit de la bun început, însă asta nu se vede decât în cartea a treia, probabil dacă aş reciti trilogia l-aş analiza şi mai în detaliu.
Însă am ajuns la concluzia că Alina este un personaj la fel de complex. Poate nu are misterul pe care îl are Întunecatul, dar are căldura şi nesiguranţa pe care o avem toţi. Simţi nebunia din jurul ei şi totodată raţiunea ei. Trebuie să recunosc că în Regatul Furtunilor, nu o aveam deloc la inimă, dar în Regatul Luminilor mi-a demonstrat că tot ce s-a întâmplat în Regatul Furtunilor a făcut-o mai puternică şi că nu e gata să renunţe. Până la urmă asta căutam în personaje scânteia aceea de a lupta pentru ce este bine şi de a nu renunţa.
În ceea cel priveşte pe Mal, nici cu el nu m-am înţeles prea bine şi recunosc că poate am fost dură cu el, dar la fel ca şi în cazul Alinei prin arcul pe care l-a făcut mi-a demonstrat că nu era egoist, era doar îndrăgostit.
Deşi nu am fost de accord cu plotul romantic, care în anumite situaţii mi se părea prea mult, am ajuns să înţeleg de ce şi acesta era important pentru personaje şi de ce s-a încheiat în modul în care a făcut-o.

Personajele secundare nu sunt lăsate deoparte şi au o mare influenţa asupra acţiuni şi a personajelor principale. Baghra şi Nikolai, sunt două personaje care mi-au rămas în minte şi au făcut lectura şi mai interesantă. Fiecare personaj are parte de arcul său, fie că este secundar, fie că este principal. Ajungi să aştepţi cu nerăbdare ca un anumit personaj să-şi facă apariţia.
Ceea ce mi-a plăcut la această trilogie este şi modul prin care politica intra în discuţie şi cum afecta religia aceea politică. Găsesc foarte rar cărţi în care politica ţării nu este ignorată şi mi-a plăcut foarte mult că în trilogia Grisha am putut să urmăresc această intrigă.
Stilul autoarei este foarte uşor de urmărit, metaforic pe alocuri. Te ţine în priză şi subliniează momentele şocante.
Trilogia este plină de plot twist-uri şi revelaţii care mai de care mai şcocante, dar şi de momente amuzante şi pline de umor pe lângă o poveste de dragoste, care trece peste multe obstacole. Personaje complexe şi dezvoltate foarte frumos pe parcursul trilogie. Şi o lume inedită, care vă va rămâne mult timp în minte.

O recomand pentru toţi iubitori de fantasy şi romance. 

vineri, 18 martie 2016

Schimbarea graduală a gusturilor în materie de cărţi.

Am vrut să scriu în legătură cu subiectul creşterii dintr-un anumit gen de cărţi, scriu chiar în word-ul în care am şi acele trei pagini, puţin răutăcioase pe alocuri. Am vrut să discut şi eu subiectul în nenumărate rânduri, dar am scris puţin şi mi-a trecut supărarea, ca să spun aşa. Am observat în ultima perioadă o mulţime de booktuberi şi bloggeri, care vorbesc sau scriu despre creşterea dintr-un anumit gen, în special Young Adult.
Am fost sigură că o să postez cele trei pagini şi mă pregăteam de discuţiile care urmau să apară, dar nu am făcut-o. Din cauza timpului, dar şi din cauza faptului că deşi discutam subiectul cu o prietenă şi era destul de recent în minte, supărarea îmi trecuse. O să păstrez cele trei pagini, reprezintă gândurile mele neşlefuite, dacă ar fi să spun metaforic, pe acelea o să le vedeţi cu italic.

Young Adult, un gen controverstat în ultima perioadă. Dar un gen care a adus plăcere multora şi care a introdus o mulţime de persoane în lumea literară.

Nu poţi să creşti dintr-un gen, părerea mea. Până la urmă cum mulţi au spus e doar o categorie, nu e ceva palpabil sau neapărat o etapă din viaţa noastră. Consider că atunci când momentul e potrivit citim cartea potrivită. Indiferent de gen, cărţile au impact asupra noastră.

Părerile sunt împărţite. Mulţi s-au săturat de gen, plin de clişee şi decizii proaste, cu personaje şi subiecte tratate superficial. Eu nu mă pot încadra în această perspectivă.

Da, poate că nu în toate cărţile găsim o reflecţie despre natura umană, dar după mine sunt lucrurile mici, cele care au un impact mare asupra perspectivelor (buturuga mică răstoarnă carul mare). Sunt lucrurile mici şi de impact care ne schimbă perspective.

Nu am considerat nicio carte să fie plină de clişee. Orice carte are un lucru care atrage, altfel nu ne-am mai obosi să citim. Am dat la o singură carte o stea pe GoodReads şi asta a fost din subiectivism profund, pentru că gândindu-mă la lucrurile prezentate, nu a fost o cartea groaznică.
Cartea respectivă e cunoscută de toţi : Maitreyi de Mircea Eliade, bine cunoscuta operă exotică, care la vremurile ei a înnebunit România, şi care foarte probabil are acelaşi efect şi acum. Gândirea mea a fost împăienjenită de relaţia din cartea aceasta, poate fiindcă şi aveam 15 ani când am citit-o nu am apreciat complet despre ce era vorba, însă nici acum, probabil, nu aş face-o. Maitrey era o fiinţă specială. Dacă ar fi respectat-o, Eliade nu ar fi scris niciodată acel final, oricât de spectaculos ar fi vrut să fie. Personajul feminin e denigrat, singurul lucru care scuză acţiunile ei este dragostea pentru Allan. Ceea ce m-a făcut să displac cartea de cum am terminat-o. Aştept părerile în comentarii şi sunt curioasă de perspectiva voastră.
Trecerea la clasici este pentru unii un punct important şi o consideră o răscruce în schimbarea gusturilor literare. Poate că aşa este. Pot însă să găsesc la fel de mult decizii proaste şi subiecte tratate superficial într-o mulţime de clasici. Pot să găsesc personaje al căror comportament m-a călcat pe nervi în ultimul hal, dar pe care cumva ar trebui să le scuz pentru că sunt clasice.
Exemplul cel mai vivid şi care mă scoate din minţi, în ceea ce priveşte persoanje enervante, este Daisy din Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerlad. Mi-a plăcut cartea foarte mult. Am urât-o pe femeia asta din tot sufletul meu. Atât de superficială şi atât de naivă, dar în acelaşi timp manipulatoare în ultimul hal. Deciziile ei au fost mai mult decât proaste, au distrus viaţa unui om. Gatsby un om atât de naiv, încât mai că-ţi vine să-i dai una peste ceafă şi să-i strigi: "Îmbărbătează-te omule, treci mai departe!". Gatsby deşi cu bune intenţii, nu gândeşte deloc ce face. Deloc. Daisy. Daisy. Daisy. Norocul meu că perspectiva nu a fost a lui, nu mă văd ducând cartea la capăt cu aşa introspectivă.
Aşa cum în cărţile Young Adult se găsesc personaje eroice şi enervante, aşa le găseşti şi în clasici.

Schimbarea de atitudine despre care se vorbeşte, atât de mult în ultima perioadă, este treptată. Clasicii sunt consideraţi mult mai importanţi, însă trebuie să ţineţi cont că şi aceştia au fost contemporani la vremea lor şi au fost greu acceptaţi, în timp ce în zilele noastre sunt consideraţi lecturi de mare importanţă. E în natura noastră să ne uităm înapoi, dar consider că necesar este să şi trăim în vremea noastră.
Oamenii se schimbă, dar nu aşa mult cum am vrea. Aceleaşi tipuri de personaje se vor găsi peste tot, inclusiv în clasici. Diferenţa pe care eu o observ este că sunt tipuri de personaje în epoci diferite. Reacţiile se schimbă pentru că şi mediul în care sunt exercitate acţiunile se schimbă. Şi pe vremuri existau fete blonde şi frumoase, care nu doareau altceva decât să fie cunoscute pentru frumuseţea şi stilul lor - Caroline Bingley, Mândrie şi prejudecată de Jane Austen – este prima care-mi vine în minte, existau şi fete încăpăţânate care-şi descopereau frumuseţea în timp. Existau oamenii atât de influenţabili încât îşi schimbau stilul de viaţa bazându-se pe teoriile de viaţa ale altei persoane - Dorian Gray, Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde şi toată lumea se plânge că Bella era prea îndrăgostită de Edward şi a căzut în drepresie.

Nu spun că Young Adultul este cel mai minunat lucru pe care am putut să-l citesc. Există cărţi bune şi mai puţin bune, la fel ca în toate genurile literare. Greşeala mare care se face cu Young Adult este că în loc să citeşti o carte care te interesează ca descriere, o citeşti pe cea care este populară sau în jurul căreia se face cea mai mare vâlvă, pentru că de ce nu?

Suntem presaţi să citim fiecare carte în jurul căreia se crează vâlvă? Depinde probabil de persoană, dar până la urmă nu vâlva creată este de vină, ci noi ca persoane. Vâlva nu ne obligă să cumpărăm o anumită carte, ne face poate mai curioşi în privinţa unora dintre ele.
Eu nu am citit Tronul de cleştar şi nici A court of thorns and roses de Sarah J. Maas sau Regina roşie de Victoria Aveyard. Sunt curioasă? Cu siguranţă, dar cred că o să le citesc mai târziu. Sunt atrasă de alte cărţi momentan sau am deja prea multe şi nu vreau să adaug pe listă. Există o posibilitate foarte mare să nu-mi placă, dar există o posibilitate şi mai mare să-mi placă. O să-mi asum riscul pentru că ceva la cărţile astea mă atrage.

Indiferent de gen există mereu cărţi bune, trebuie să fim selectivi în legătură cu ele. Cine ştie mai bine ce fel de cărţi ne plac, dacă nu noi? Noi suntem diferiţi, de aceea percepem lucrurile în moduri diferite, care par bizare pentru alţi şi perfect normale pentru cei care sunt de accord cu noi. Sunt serii care au un mare fan base. Sunt ele chiar atât de clişeice şi prost scrise? Nu cred. O carte populară poate să fie cel mai bun lucru pe care l-ai citit, dacă conţine lucruri care te interesează. Nu am înţeles niciodată de ce trebuie să citim seriile populare, dacă ele nu prezintă interes pentru noi.
Înţeleg într-un fel perspectiva bloggerilor şi booktuberilor, vreau să cred că fac parte din categoria acestora, dar asta nu m-a împiedicat niciodată să citesc doar ce-mi place sau ce consider interesant. Un lucru despre mine: stau prost cu noutăţile.

Din Young Adult nu se creşte, se învaţă în primul rând. Se învaţă să nu renunţi şi se învaţă că lucrurile sunt urâte de cele mai multe ori, dar că merită. Din clasici se învaţă fix acelaşi lucru, doar cu descrieri mai detaliate şi personaje mai frumos îmbrăcate.
Nimeni nu presează pe nimeni să citescă cărţile populare YA, dar promovarea genului nu înseamnă decât că sunt multe persoane care descoperă cărţile.

Young Adult a însemnat mult pentru unii dintre noi, eu mă consider schimbată datorită genului. Amurg de Stephenie Meyer a fost un life changer pentru mine. Aşa am descoperit-o pe Jane Austen, pe Emily Bronte, Richelle Mead, Veronica Roth şi mulţi alţi care mi-au schimbat perspective şi care m-au învăţat că niciodată nu e capăt de lume.
Un mesaj pentru cei care vor să citească mai mulţi clasici, sau alte genuri care nu sunt Young Adult: poate descrierea e mai detaliată şi personajele sunt parcă mai bine define, dar totul ţine de perspectivă.


Genul nu defineşte nimic. Young Adult, middle grade, clasic, adult, tot carte se numeşte. Plăcerea nu are nimic de a face cu genul, are de a face cu noi. Gusturile diferă. O să găsim gusturi diferite indiferent de genul din care face partea cartea respectivă.

sâmbătă, 12 martie 2016

Înainte de culcare #1, 2016

BuburuzaBia a lansat o nouă provocare şi pentru că îmi e dor de blog şi vreau să postez cât mai mult, astăzi o să vă arăt ce am început să citesc ieri, chiar Înainte de culcare.
O să fiţi şocaţi. Asta e sigur.

Lectura mea din această seară este Harry Potter and the Philosopher’s Stone/ Harry Potter şi piatra filozofală (Harry Potter #1) de J.K. Rowling. Apreciez coperta foarte frumoasăăăă.


Harry Potter este faimos în lumea vrăjitorilor, dar el nu are habar, pentru că nu cunoaşte această lumea. Până când, înainte de împlinirea vârstei de unsprezece ani începe să primească scrisori despre o şcoală de magie, Hogwarts. Lucrurile, astfel, încep să se schimbe în viaţa lui Harry.

 Trebuie să recunosc că este o lectură mai amuzantă decât mă aşteptam, nu prea îmi aduc eu aminte primul film aşa bine, dar parcă nu era chiar aşa amuzant de la primele minute. Harry este atât de drăguţ şi inocent, Ron este atât de drăgălaş că îţi vine să-l iei în braţe instantaneu şi Hermione este isteaţă şi foarte vorbăreaţă. Sunt nerăbdătoare să particip la aventurile trioului de aur, cum este numit.

Momentan nu am un citat, dar o să vă împărtăşesc părticica din cântecul Jobenului Magic, care aparţine casei Hufflepuff, pentru că am făcut deja testul pe Pottermore şi am fost repartizată.

„You might belong in Hufflepuff
Where they are just and loyal,
Those patient Hufflepuffs are true
And unafraid of toil, [...]”

                                                                                        Harry Potter and the Philosopher’s Stone, pagina 126

Wrap up ianuarie & februarie

Am zis că fac un wrap up la sfârşitul lui februarie, câteva saptămânii în plus nu cred că deranjează pe nimeni.
Până şi eu sunt surprinsă de câte cărţi am citit în ianuarie şi februarie. Am observat că cu cât sunt mai stresată citesc mai mult.

Ianuarie: luna standalone-urilor.



Men explain things to me de Rebecca Solnit (4 stele  Goodreads) – este o carte de eseuri pe tema feminismului. Cu cât citesc mai mult despre topicul acesta cu atât îmi dau seama că poate şi acestea sunt puţin exagerate, în ceea ce priveşte dorinţele pe care le avem de la societate. Anumite lucruri se schimbă în timp, da, trebuie să vedem exact care sunt greşelile societaţi cu privire la modul în care sunt tratate femeile şi să încetăm să găsim scuze. Încerc să citesc cât mai multe astfel de cărţi, pentru că au puncte de vedere foarte interesante. Recomand.

Hobbitul  de J.R.R. Tolkien (5 stele Goodreads) – mi-a trebuit atât de mult timp să cumpăr cartea asta şi după să mă şi apuc să o citesc, încât pare o minune că am reuşit. Am crescut cu filmele lui Tolkien, am văzut Stăpânul Inelelor de nici nu ştiu câte ori. Tolkien are un mod superb de scriere, nu înţeleg de ce anumite persoane îl găsesc greoi. Descrierile şi lumea creată de el sunt spectaculoase. Recomand să-l citiţi, dacă nu aţi făcut-o până acum, este un clasic superb.

Dash, Lily şi cartea provocărilor de David Levithan & Rachel Cohn (4 stele Goodreads) – o lectură uşoară şi drăguţă. Un contemporan care surprinde prin simplitate şi drăgălăşenie. Este singurul lucru la care mă pot gândi. Trebuie să atenţionez că unul din personaje, şi anume Dash, are un limbaj mai pompos, consider însă că asta este chiar foarte interesant. Lily este cea mai drăguţă fată despre care am citit. Ce am apreciat la acest roman este modul în care pune în lumină faptul că este mult mai interesant să cunoşti mai întâi gândurile unei persoane şi apoi să o şi întâlneşti. Chiar mă gândeam cât de interesant ar fi să faci un astfel de joc. Recomand.

Mincinoşii de E. Lockhart (4 stele Goodreads) – o lectură inedită. Am observat cum se împart grupurile, persoane care urăsc cartea şi persoane care iubesc. Mincinoşii este un mister contemporan, care te şochează şi te face să te gândeşti la cei ai citit anterior. Ţin minte că răsfoiam din nou cartea pentru a mă asigura că nu am sărit eu ceva. O lectură interesantă, cu un stil de scriere care vă va ţine în ceaţă, plin de metafore şi personaje inedite. Recomand.

Aristotel şi Dante descoperă secretele universului de Benjamin Alirez Saenz ( 4 stele Goodreads) – o carte interesantă, care aparent va avea si o continuare. Ce este special la această carte este modul în care descoperim de fapt plot-ul. Este povestea unui băiat Ari care întâlneşte un alt băiat Dante şi descoperă cât de frumoasă este prietenia. Această carte este una din cărţile care te face să gândeşti, care îţi demonstrează că important este să iubeşti sufletul persoanei, nu persoana fizică. Descoperirea universului de către cele două personaje este o călătorie inedită care schimbă perspective, atât lor, cât şi cititorului. Recomand.

Chemarea monstrului de Patrick Ness (5 stele Goodreads) – eram curioasă de autor, trebuie să recunosc. Era curioasă şi de poveste. Cea mai interesantă îmbinarea a realului cu fantasticul este această carte. Stilul de scriere este foarte frumos şi te captivează în povestea micului Connor. Modul în care această carte aduce în prim plan durerea unui copil şi modul în care acesta încearcă să se descurce cu ea, este dureros, însă plin de lecţii. Recomand.

Oraşe de hârtie  de John Green (5 stele Goodreads) – pe mine John Green mă surpinde mereu, prin mesajele pe care le transmite şi prin personajele pe care reuşeşte să le creioneze. Da, poate că au un limbaj pompos şi ce? Este un lucru foarte interesant. Nu avem de unde să ştim cum vorbeşte fiecare adolescent de pe planetă, doar pentru că majoritatea nu vorbesc pompos nu înseamnă că nimeni nu are voie să o facă. Acest roman arată cât de mult ne putem înşela în privinţa unei persoane, cât de bine credem că o cunoaştem şi momentul în care realizăm că lucrurile nu sunt aşa cum ne-am aştepta. Avem mereu aşteptări de la oamenii din jurul nostru, până şi eu fac asta, dar cum am putea avea aşteptării? Putem împinge o persoană să fie cine vrem noi să fie? Recomand.

Îndrăzneşte să iubeşti (Destine la limită #2) de Katie McGarry (4 stele Goodreads) – îmi plac romanele lui McGarry pentru că reuşeşte să mă facă să uit de imposibilul relaţiilor creionate de ea. Fată rea – băiat bun, în cazul acesta. Stilul de scriere te convinge să mai citeşti încă o pagină, să afli prin ce mai trec personajele, să vezi cum se îndrăgostesc şi cum realizează că nu mai au cale de scăpare. Nu mi se par clişeice plot-urile. Sunt drăguţe şi până la urmă ne învaţă să nu judecăm o persoană după modul în care se comportă în faţa tututor. Alături de persoana potrivită, lucrurile se pot schimba. Apreciez modul optimist şi în acelaşi timp întunecat în care autoarea îşi creionează personajele şi cum acestea ajung să se completeze. Recomand.


Februarie: prea scurtă ca să citeşti mai mult.


O zi din şapte de Lauren Oliver (3 stele Goodreads) – nu m-am înţeles eu bine cu Delirium, dar O zi din şapte m-a surprins plăcut. Interesul a venit şi din cauza filmului care urmează să apară. Stilul lui Lauren Oliver este acelaşi: frumos şi plin de metafore, însă personajele sunt cele care mi-au ridicat moralul în ceea ce priveşte povestea. Sam, este o fată populară, care după ce suferă un accident trăieşte aceaşi zi în continuu. Mi-a plăcut acceptarea graduală pe care a avut Sam şi modul în care fiecare zi îi schimba perspective. Mi-a plăcut faptul că Lauren Oliver chiar a trecut şi ne-a arătat mai multe feluri de dragoste. Este un roman care-ţi dă de gândit şi care te face să te uiţi mai bine în jurul tău. Recomand.

Odd pe vecie (Odd Thomas #2) de Dean Koontz (3 stele Goodreads) – o continuare interesantă, însă pe alocuri poate prea întinsă. Nemulţumirea mea este faptul că romanul se desfăşoară în mare parte într-un singur loc, lucru care la început este interesant, însă mai apoi devine puţin plictisitor. Interacţiunea cu personajele din primul volum a lipsit, şi acest lucru cred că a mai luat din farmecul pe care l-a avut primul roman. Finalul însă m-a făcut curioasă şi este foarte posibil să continui cu seria. Fantasticul nu prea îşi face apariţia, însă personajele noi sunt destul de dubioase pentru a ţine locul fantomelor. Recomand.

Circul Nopţii de Erin Morgenstern (5 stele Goodreads) – am vrut să citesc cartea de când a apărut la noi, dar nu am făcut-o. Am cumpărat-o recent şi am decis că ar fi cazul să o şi citesc. Primul lucru care mi-a rămas în minte este cât de real părea totul atunci când citeam, chiar te simţeai ca şi cum ai vedea circul. Stilul de scriere este superb. Există perioade în care se sare de la un an la altul şi iar înapoi, însă nu o să aveţi probleme în a ştii ce se petrece. Personajele sunt foarte frumos creionate şi misterul care înconjoară Circul le înconjoară uşor şi pe ele. O lectură plină de mister şi magie. Recomand. 

Acestea au fost lecturile mele în ianuarie şi februarie.
Voi posta puţin mai târziu, o nouă postare în cadrul rubricii  Înainte de culcare, versiunea îmbunătăţită pe 2016, de Bia.
Ne citim curând.