vineri, 18 martie 2016

Schimbarea graduală a gusturilor în materie de cărţi.

Am vrut să scriu în legătură cu subiectul creşterii dintr-un anumit gen de cărţi, scriu chiar în word-ul în care am şi acele trei pagini, puţin răutăcioase pe alocuri. Am vrut să discut şi eu subiectul în nenumărate rânduri, dar am scris puţin şi mi-a trecut supărarea, ca să spun aşa. Am observat în ultima perioadă o mulţime de booktuberi şi bloggeri, care vorbesc sau scriu despre creşterea dintr-un anumit gen, în special Young Adult.
Am fost sigură că o să postez cele trei pagini şi mă pregăteam de discuţiile care urmau să apară, dar nu am făcut-o. Din cauza timpului, dar şi din cauza faptului că deşi discutam subiectul cu o prietenă şi era destul de recent în minte, supărarea îmi trecuse. O să păstrez cele trei pagini, reprezintă gândurile mele neşlefuite, dacă ar fi să spun metaforic, pe acelea o să le vedeţi cu italic.

Young Adult, un gen controverstat în ultima perioadă. Dar un gen care a adus plăcere multora şi care a introdus o mulţime de persoane în lumea literară.

Nu poţi să creşti dintr-un gen, părerea mea. Până la urmă cum mulţi au spus e doar o categorie, nu e ceva palpabil sau neapărat o etapă din viaţa noastră. Consider că atunci când momentul e potrivit citim cartea potrivită. Indiferent de gen, cărţile au impact asupra noastră.

Părerile sunt împărţite. Mulţi s-au săturat de gen, plin de clişee şi decizii proaste, cu personaje şi subiecte tratate superficial. Eu nu mă pot încadra în această perspectivă.

Da, poate că nu în toate cărţile găsim o reflecţie despre natura umană, dar după mine sunt lucrurile mici, cele care au un impact mare asupra perspectivelor (buturuga mică răstoarnă carul mare). Sunt lucrurile mici şi de impact care ne schimbă perspective.

Nu am considerat nicio carte să fie plină de clişee. Orice carte are un lucru care atrage, altfel nu ne-am mai obosi să citim. Am dat la o singură carte o stea pe GoodReads şi asta a fost din subiectivism profund, pentru că gândindu-mă la lucrurile prezentate, nu a fost o cartea groaznică.
Cartea respectivă e cunoscută de toţi : Maitreyi de Mircea Eliade, bine cunoscuta operă exotică, care la vremurile ei a înnebunit România, şi care foarte probabil are acelaşi efect şi acum. Gândirea mea a fost împăienjenită de relaţia din cartea aceasta, poate fiindcă şi aveam 15 ani când am citit-o nu am apreciat complet despre ce era vorba, însă nici acum, probabil, nu aş face-o. Maitrey era o fiinţă specială. Dacă ar fi respectat-o, Eliade nu ar fi scris niciodată acel final, oricât de spectaculos ar fi vrut să fie. Personajul feminin e denigrat, singurul lucru care scuză acţiunile ei este dragostea pentru Allan. Ceea ce m-a făcut să displac cartea de cum am terminat-o. Aştept părerile în comentarii şi sunt curioasă de perspectiva voastră.
Trecerea la clasici este pentru unii un punct important şi o consideră o răscruce în schimbarea gusturilor literare. Poate că aşa este. Pot însă să găsesc la fel de mult decizii proaste şi subiecte tratate superficial într-o mulţime de clasici. Pot să găsesc personaje al căror comportament m-a călcat pe nervi în ultimul hal, dar pe care cumva ar trebui să le scuz pentru că sunt clasice.
Exemplul cel mai vivid şi care mă scoate din minţi, în ceea ce priveşte persoanje enervante, este Daisy din Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerlad. Mi-a plăcut cartea foarte mult. Am urât-o pe femeia asta din tot sufletul meu. Atât de superficială şi atât de naivă, dar în acelaşi timp manipulatoare în ultimul hal. Deciziile ei au fost mai mult decât proaste, au distrus viaţa unui om. Gatsby un om atât de naiv, încât mai că-ţi vine să-i dai una peste ceafă şi să-i strigi: "Îmbărbătează-te omule, treci mai departe!". Gatsby deşi cu bune intenţii, nu gândeşte deloc ce face. Deloc. Daisy. Daisy. Daisy. Norocul meu că perspectiva nu a fost a lui, nu mă văd ducând cartea la capăt cu aşa introspectivă.
Aşa cum în cărţile Young Adult se găsesc personaje eroice şi enervante, aşa le găseşti şi în clasici.

Schimbarea de atitudine despre care se vorbeşte, atât de mult în ultima perioadă, este treptată. Clasicii sunt consideraţi mult mai importanţi, însă trebuie să ţineţi cont că şi aceştia au fost contemporani la vremea lor şi au fost greu acceptaţi, în timp ce în zilele noastre sunt consideraţi lecturi de mare importanţă. E în natura noastră să ne uităm înapoi, dar consider că necesar este să şi trăim în vremea noastră.
Oamenii se schimbă, dar nu aşa mult cum am vrea. Aceleaşi tipuri de personaje se vor găsi peste tot, inclusiv în clasici. Diferenţa pe care eu o observ este că sunt tipuri de personaje în epoci diferite. Reacţiile se schimbă pentru că şi mediul în care sunt exercitate acţiunile se schimbă. Şi pe vremuri existau fete blonde şi frumoase, care nu doareau altceva decât să fie cunoscute pentru frumuseţea şi stilul lor - Caroline Bingley, Mândrie şi prejudecată de Jane Austen – este prima care-mi vine în minte, existau şi fete încăpăţânate care-şi descopereau frumuseţea în timp. Existau oamenii atât de influenţabili încât îşi schimbau stilul de viaţa bazându-se pe teoriile de viaţa ale altei persoane - Dorian Gray, Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde şi toată lumea se plânge că Bella era prea îndrăgostită de Edward şi a căzut în drepresie.

Nu spun că Young Adultul este cel mai minunat lucru pe care am putut să-l citesc. Există cărţi bune şi mai puţin bune, la fel ca în toate genurile literare. Greşeala mare care se face cu Young Adult este că în loc să citeşti o carte care te interesează ca descriere, o citeşti pe cea care este populară sau în jurul căreia se face cea mai mare vâlvă, pentru că de ce nu?

Suntem presaţi să citim fiecare carte în jurul căreia se crează vâlvă? Depinde probabil de persoană, dar până la urmă nu vâlva creată este de vină, ci noi ca persoane. Vâlva nu ne obligă să cumpărăm o anumită carte, ne face poate mai curioşi în privinţa unora dintre ele.
Eu nu am citit Tronul de cleştar şi nici A court of thorns and roses de Sarah J. Maas sau Regina roşie de Victoria Aveyard. Sunt curioasă? Cu siguranţă, dar cred că o să le citesc mai târziu. Sunt atrasă de alte cărţi momentan sau am deja prea multe şi nu vreau să adaug pe listă. Există o posibilitate foarte mare să nu-mi placă, dar există o posibilitate şi mai mare să-mi placă. O să-mi asum riscul pentru că ceva la cărţile astea mă atrage.

Indiferent de gen există mereu cărţi bune, trebuie să fim selectivi în legătură cu ele. Cine ştie mai bine ce fel de cărţi ne plac, dacă nu noi? Noi suntem diferiţi, de aceea percepem lucrurile în moduri diferite, care par bizare pentru alţi şi perfect normale pentru cei care sunt de accord cu noi. Sunt serii care au un mare fan base. Sunt ele chiar atât de clişeice şi prost scrise? Nu cred. O carte populară poate să fie cel mai bun lucru pe care l-ai citit, dacă conţine lucruri care te interesează. Nu am înţeles niciodată de ce trebuie să citim seriile populare, dacă ele nu prezintă interes pentru noi.
Înţeleg într-un fel perspectiva bloggerilor şi booktuberilor, vreau să cred că fac parte din categoria acestora, dar asta nu m-a împiedicat niciodată să citesc doar ce-mi place sau ce consider interesant. Un lucru despre mine: stau prost cu noutăţile.

Din Young Adult nu se creşte, se învaţă în primul rând. Se învaţă să nu renunţi şi se învaţă că lucrurile sunt urâte de cele mai multe ori, dar că merită. Din clasici se învaţă fix acelaşi lucru, doar cu descrieri mai detaliate şi personaje mai frumos îmbrăcate.
Nimeni nu presează pe nimeni să citescă cărţile populare YA, dar promovarea genului nu înseamnă decât că sunt multe persoane care descoperă cărţile.

Young Adult a însemnat mult pentru unii dintre noi, eu mă consider schimbată datorită genului. Amurg de Stephenie Meyer a fost un life changer pentru mine. Aşa am descoperit-o pe Jane Austen, pe Emily Bronte, Richelle Mead, Veronica Roth şi mulţi alţi care mi-au schimbat perspective şi care m-au învăţat că niciodată nu e capăt de lume.
Un mesaj pentru cei care vor să citească mai mulţi clasici, sau alte genuri care nu sunt Young Adult: poate descrierea e mai detaliată şi personajele sunt parcă mai bine define, dar totul ţine de perspectivă.


Genul nu defineşte nimic. Young Adult, middle grade, clasic, adult, tot carte se numeşte. Plăcerea nu are nimic de a face cu genul, are de a face cu noi. Gusturile diferă. O să găsim gusturi diferite indiferent de genul din care face partea cartea respectivă.

Niciun comentariu: