The Fox Made of Stories

Am încercat. Dar nu mi-a reuşit. Am postat pe facebook-ul blogului, cum ca o să am o postare curând despre tot ce înseamnă absenţa mea şi ce o să încerc să fac în decembrie şi cum vreau să funcţioneze lucrurile pentru următoarele săptămâni. Pentru început m-am angajat, de aici lipsa de timp. Deşi aş vrea în 2017 să fiu mult mai activă, nu ştiu cât de bine va funcţiona programul meu, şi sincer nici nu ştiu câte cărţi o să reuşesc să citesc în 2017. Uneori programul e de la 9 la 9, deci tot ce vreau când ajung acasă este să dorm. Plus o să se adune şi învăţatul pentru sesiune, la începutul anului. Proiectele deja mă cam lasă fără timp liber. De aici absenţa nemotivată. În noiembrie recunosc că am fost puţin leneşă, pentru ca atunci nu lucram, deci nu am o scuză pentru faptul că nu există nicio postare pe blog. Trecând peste, cum aş vrea să procedez în 2017. Este mai complicat pentru că ştiu că tind să nu mă ţin de program, dar cred că chiar o să am nevoie, dacă vreau să po...

M-am tot gândit la chestii în ultima perioadă. De exemplu: unde s-a dus anul ăsta? Adică suntem în mai, nici nu îmi amintesc cum a fost în martie sau alte luni din anul care trece pe repede înainte. Adică...unde, ce, cum? Probleme existenţiale cu timpul. Sunt într-o luptă continuă împotriva lui. În mare parte datorită deciziilor care urmează şi stresului şi timpului liber, care nu o să mai fie, şi alte o sută de chestii minore. Era un citat în 17 Again (cred că s-a tradus şi la noi 17 din nou, foarte posibil să nu fie tradus aşa) : „când eşti adolescent totul pare sfârşitul lumii”, deşi nu cred că asta e citatul, dar aşa mi-l amintesc. O să inserez şi un gif cu Zac Efron, dacă o să-l găsesc. Trecând peste... l-am găsit,Zac Efron "perioada după High School Musical"  Aşa e. Nu neapărat totul, dar fiind adolescent şi chiar adult, adică la cei 20 de ani ai mei, care curând vor deveni 21, anumite situaţii parcă sunt capăt de lume, asta până când te gândeşti mai bine...

Am vrut să scriu în legătură cu subiectul creşterii dintr-un anumit gen de cărţi, scriu chiar în word-ul în care am şi acele trei pagini, puţin răutăcioase pe alocuri. Am vrut să discut şi eu subiectul în nenumărate rânduri, dar am scris puţin şi mi-a trecut supărarea, ca să spun aşa. Am observat în ultima perioadă o mulţime de booktuberi şi bloggeri, care vorbesc sau scriu despre creşterea dintr-un anumit gen, în special Young Adult. Am fost sigură că o să postez cele trei pagini şi mă pregăteam de discuţiile care urmau să apară, dar nu am făcut-o. Din cauza timpului, dar şi din cauza faptului că deşi discutam subiectul cu o prietenă şi era destul de recent în minte, supărarea îmi trecuse. O să păstrez cele trei pagini, reprezintă gândurile mele neşlefuite, dacă ar fi să spun metaforic,  pe acelea o să le vedeţi cu italic. Young Adult, un gen controverstat în ultima perioadă. Dar un gen care a adus plăcere multora şi care a introdus o mulţime de persoane în lumea literară...

Sărind peste scuzele de rigoare care nu-şi au rostul, sper ca această postare să fie prima dintre multele ce o sa urmeze regulat.  A început facultatea, momentan lucrurile sunt calme, nu prea avem cine ştie ce proiecte de făcut. Mă bucur de timpul liber şi atât. O să-mi schiţez un program scurt, pentru că m-am lenevit foarte mult şi îmi e dor de blog. Am vrut să fac mai multe bookhauluri, dar până la urmă nu am făcut. În acest moment nu mai lucrez, nici nu ştiu dacă o să o mai fac, dar sper să am mai mult timp liber şi să postez. Luna septembrie a fost o lună bună din punctul de vedere al cărţilor citite. Să începem! Odd Thomas ( Odd Thomas #1) de Dean Kontz – recomand (4 stele pe Goodreads) – este o carte interesantă despre un tip care poate să vadă fantome, ar fi trebuit să păstrez cartea pentru luna octombrie, dar mă bucur că am citit-o în luna septembrie. Este o carte plină de mister şi acţiune. The Heir ( Alegerea #4) de Kiera Cass-  recomand (...

200, 200!! Habar nu aveţi despre ce vorbesc, pentru că sunt cam nebună şi veselă şi din nou pe gânduri. Asta este postarea cu numărul 200. Am blogul de 3 ani, dar cred că în ultimi 2 chiar m-am ocupat de el. Cam atât în legătură cu postarea 200.   Nu am mai postat zilnic, nu am prea avut timp şi sincer nici răbdarea necesară să pun cap la cap o postare care să aibă sens. Provocarea mea cu basmele s-a dus pe apa sâmbetei şi cred că o să postez update-ul în două postări diferite. Totuşi astăzi am vrut să discut cu voi, cititorii blogului, despre ceea ce iubim cel mai mult: cărţile. *Sper să nu fie o postare kilometrică, oricum sunt gif-uri peste tot.* Cu toţi avem seriile noastre preferate, cărţile care sunt o comoară pentru noi şi ne aşteptăm ca toată lumea să vadă cât de bune sunt. Dar cum reacţionăm atunci când vedem o recenzie negativă pentru o carte pe care noi o adorăm? Scriu asta din impulsuri ciudate şi diferite, care sunt următoarele: 1.  ...

Mai sunt două zile până la sfârşitul săptămânii, însă sunt singură că am primit destule impulsuri ca să scriu o postare random. S-au adunat destul de multe în mintea mea, însă nimic nu părea bun de pus pe hârtie, de publicat. Postarea este plină de gif-uri, pentru a o face mai amuzantă. Primul impuls legat de o postare random a fost religia. Credem sau nu? Cred şi nu. E greu de spus. Asta a fost mereu o întrebare grea care ridică alte semne de întrebare. Îi respect pe cei care cred, dar si pe cei care nu cred. E alegerea lor. Totuşi cum eu sunt nehotărâtă nu am putut să fac o postare legată de asta. E decizia fiecăruia să urmeze calea pe care o consideră bună pentru el. Nimeni nu ar trebui să-i impună ce să facă sau să gândească. Şi aici termin cu asta, deoarece nu cunosc lucrurile foarte bine şi nu doresc să stârnesc discuţii în contradictoriu. Al doilea impuls a fost o campanie de promovare a lecturii. Am vrut să mă alătur, încă vreau, doar că nu ştiu exact cum să ...

Cum spune şi titlul postării, există un blocaj în mintea mea. Nu am fost niciodată atât de dată peste cap.  Nu pot să mai scriu. Nu pot să mai citesc. Nu mă atrage nicio carte. După cum aţi observat e pustiu pe blog, lucru care mă face şi mai tristă, dar mă simt puţin aiurea să postez încontinuu, numai chestiile şi întâmplările care mi se par mie interesante.  Vreau să mă apuc de recenzii, cel mai sigur o să recitesc cam tot ce am citit în iunie/iulie/august, septembrie a fost cam absent. Am dat vina pe facultate, dar cred că deja a trecut o lună şi m-am cam obişnuit. Încă un lucru, care nu mi s-a mai întâmplat până acum, am trei cărţi pe care le-am început, niciuna nu am terminat-o. Blocajul a început în timp ce citeam “Revelaţia” , cartea a doua în seria  “Forţele Răului Absolut” de Kelly Armstrong. M-am oprit la ultimele capitole, din cauza lui Chloe. În viaţa mea nu m-a enervat aşa tare un personaj. În primul volum am suportat-o,...

Uh, de când nu am mai dat pe aici. Sincer, am avut o aproape-postare, dar s-a dus pe apa sâmbetei. Cert este că asta sigur ajunge pe blog. Presupun că motivul pentru care blogul este pustiu ar fi lenea mea gigantică. De îndată ce mă obişnuiesc cu facultatea ar trebui să intru în normal. Momentan n-am aşa ceva. Sunt împrăştiată peste tot, e destul de ciudat să te acomodezi din nou cu persoane noi, când tocmai începeai să prinzi firul celor din liceu. Toate bune şi frumoase, ca de obicei la rubrica asta trebuie să am paragraful de scuze patetice, de care nimănui nu-i pasă. PS. :Chiar trebuie să editez ultima recenzie, că tot vorbim de patetic. :)) Am să schimb puţin felul în care o să postez la rubrica asta. Nu ştiu dacă voi găsi mereu ce caut, dar voi încerca. Deci: Cea mai nouă descoperire ( de acum două ore) : Trupa Bastille şi omorâţi-mă dacă mai ştia cineva şi eu am fost oarbă până acum sau surdă. Da, asta e. Melodia e genială şi te unge pe suflet, cu...