sâmbătă, 14 februarie 2015

Cele mai grozave cupluri (Happy Valentine's Day!)

Mă gândesc, serios, să fac două astfel de postări. Pe tumblr a mai circulat şi Happy Galentine’s Day, ziua în care celebrăm cuplurile noastre de eroine favorite, pe româneşte cele mai frumoase prietenii şi nu numai, care a fost pe 13 februarie şi pe care eu o să o postez mâine. Cred.
Dar am zis să încep cu minunatele cupluri pe care nu putem să ne abţine să nu le susţine. Şi cred că o să fie o postare lungăăăăă. So be ready.
P.S. :  acestea sunt numai cuplurile din cărţi. Nu includ şi serialele. Şi nu sunt într-o anumită ordine, cum îmi aduc aminte de ele.

v  Tris şi Tobias ( Divergent de Veronica Roth) – două personalităţi de luptători, care sunt împreună pentru că aleg să fie, nu pentru că nu apare cineva mai bun (citat puţin modificat, cred, din Allegiant/Experiment). Dinamica relaţie şi modul în care aceasta se dezvoltă pe parcursul celor trei cărţi este incredibil.

v  Katniss şi Peeta ( Jocurile Foamei de Suzanne Collins) – două personalităţi diferite, care se completează atât de frumos şi se susţin reciproc, încât nu ai cum să nu îţi doreşti ca ei să fie împreună. Felul în care personajele se dezvoltă pe parcusul celor trei cărţi, impulsionează relaţia în acealşi fel.

v  Rose şi Dimitri ( Academia Vampirilor de Richelle Mead) – cât mi-am dorit ca ei doi să fie împreună, nici măcar nu ştiam de ce vruiam asta atât de tare. Relaţia interzisă dintre ei nu face decât ca lucrurile să fie şi mai interesante şi tensiunea dintre ei să crească din ce în ce mai mult. Evoluţia relaţiei lor este spectaculoasă din toate punctele de vedere, este rezistentă şi trece peste o groază de obstacole.

v  Tessa şi Will ( Dispozitive Infernale de Cassandra Clare) – nu, nu şi Jem. Nu cred că asta e cea mai normală relaţie, dacă se poate numi aşa. Schimbările de temperament ale lui Will nu ne ajută niciodată, dar noi perseverăm. Am găsit mereu în Will un personaj important şi felul în care Tessa îi răspunde la fiecare lucru, face ca relaţia dintre ei să fie mereu dinamica, neştiind la ce să te aştepţi din parte lor.

v  Juliette şi Warner ( Atingerea lui Juliette de Tahereh Mafi) – nu, nu sunt nebună. N-am fost niciodată fan Adam. De când l-am văzut pe Warner, am zis: tu eşti alesul, dacă nu te vrea ea, te vreau eu. Glumesc, am zis asta, dar nu asta e important. Evoluţia personajelor în cărţile lui Tahereh Mafi se leagă de modul în care fiecare se influenţează reciproc. Warner vrea să scoată tot ce-i mai bun din Juliette, în acelaşi timp fără să ştie ea face acelaşi lucru cu el. Deci team Warner forever.

v  Wanda şi Ian (Gazda de Stephenie Meyer ) – eram spoilerită în legătură cu cartea asta, dar am fost surprinsă de cum a pornit relaţia. Totuşi, modul în care se dezvoltă merită fiecare pagină din cartea asta. La fel ca şi în cazul lui Juliette şi Warner, Wanda şi Ian se influenţează foarte mult unul pe celălalt, scoţând ce-i mai bun din ei. Citiţi cartea, merită.

v  Cammie şi Zach ( Fetele Gallegher de Ally Carter) – cine ar fi crezut, nu? Trebuie să recitesc seria. Doi spioni băgaţi până peste cap în conflicte. Nu cred că plânge nimeni după Josh, asta dacă mai ştie cineva cine e. Cammie şi Zach, cât de disperată eram după scenele cu ei, nici nu cred că vreţi să ştiţi. Susţinerea pe care şi-o acordă şi încrederea, pe care nu şi-o acordă tot timpul, fac din relaţia asta una foarte drăguţă.

v  Hazel şi Augustus ( Sub aceeaşi stea de John Green) – pentru că de ce nu. Mi-a plăcut prietenia lor şi felul în care reuşeau să se surprindă unul pe celălalt. Şi pentru că de ce nu. Infinitul şi chestii. Ştiţi voi. Mă opresc.

v  Mihaela şi Tudor (Invitaţia la vals de Mihail Drumeş) – ce mai relaţie. O relaţie care te lasă fără cuvinte. Pasiunea şi orgoliul personajelor, care îi împing către lucruri pe care le fac din frica de a nu fi umiliţi, ne arată totuşi că dragostea nu poate fi distrusă atât de uşor.

v  Elizabeth şi Mr. Darcy (Mândrie şi prejudecată de Jane Austen) – pentru că am stat ca pe ghimpi toată cartea. Pentru că replicile şi tesiunea dintre ei mă făceau să vreau tot timpul mai mult. Pentru modul în care calităţile fiecăruia devin evidente prin acţiunile lor şi pentru felul lor de a se completa.

v  Bella şi Edward ( Amurg de Stephenie Meyer) – pentru că nu puteau să lipsească. Nu am mai citit seria de mult, dar sunt în continuare unul din cuplurile mele preferate, datorită dragostei pe care şi-o poartă. Pentru că Bella e mai mult decât o adolescentă îndrăgostită, şi Edward e mai mult decât iubitul ei.

v  Cath şi Levi (Fangirl de Rainbow Rowell) – pentru că relaţia lor e exact ce aş vrea şi eu de la o relaţie. Înţelegere şi încredere şi timp de a mă asculta în timp ce vorbesc neîncetat de cărţile şi serialele pe care le ador. Pentru că Levi este atât de drăguţ şi Cath este o luptătoare care încă nu a ieşit la suprafaţă. Pentru că ei doi sunt cuplul perfect.

v  Mia şi Adam ( Dacă aş rămâne de Gayle Forman) – pentru că pentru anumite persoane chiar merită să lupţi. Povestea de dragoste din romanul acesta, ne arată că poţi să întâlneşti persoana de care o să te îndrăgosteşti unde nu te-ai fi aşteptat. Şi că uneori a fi diferit nu este deloc un lucru rău.


v  Katy şi Daemon (Obsidian de Jennifer L. Armentrout) – pentru că nu toate relaţiile încep cu dreptul. Sarcasmul lui Daemon şi încăpăţânarea lui Katy, fac cartea asta şi mai amuzantă. Pentru că deşi pare că sunt cele mai nepotrivite persoane care ar trebui să fie împreună, tocmai asta îi face cel mai potrivit şi amuzant cuplu. 

Cam asta ar fi tot. Vă urez tuturor un Valentin fericit şi sunt curioasă ce cupluri favorite aveţi voi, aşa că lăsaţi-le într-un comentariu. 

luni, 9 februarie 2015

Mă sinucid altă dată de Kerstin Gier



Gerri are aproape treizeci de ani şi vede viitorul în negru: e nemăritată, nu are copii, locuieşte cu chirie în apartamentul unei mătuşi şi rămâne brusc fără serviciu. Dezamăgită, hotărăşte să-şi încheie socotelile cu viaţa. Scrie scrisori de adio tuturor cunoscuţilor, în care le spune pe şleau ce crede despre ei, apoi le expediază. Îşi cumpără o rochie roşie, se coafează şi închiriază o cameră la un hotel scump, căci vrea să sfârşească în stil mare... însă figura cu somniferele şi vodca nu-i iese şi pace. Aşa se face că viaţa lui Gerri devine brusc palpitantă: cum va mai da ochii cu cei care acum îi cunosc toate secretele?

Mă sinucid altă dată de Kerstin Gier ( editura ALLFA, 2011)








Am vrut tot timpul să citesc cartea aceasta, chiar dacă trilogia Culorile Dragostei, era mult mai populară.
Mă sinucid altă dată prezintă povestea lui Gerri Thaler, o femeie de 30 de ani, nemăritată, care trăieşte cu chirie în mansarda uneia dintre mătuşile ei.
Lucrurile nu stau bine pentru Gerri pentru că nu are de suportat doar comentariile familiei ei în legătură cu viaţa ei personală şi cu faptul că este singură la 30 de ani, ci şi faptul că nu are o meserie mai decentă, fiind scriitoare de romane romance.
Dar suportă cu stoicism toate acestea pentru că găseşte în slujba ei o bucurie care o ţine la suprafaţă. Însă cum toate lucrurile bune ajung la un sfârşit, până şi viaţa profesională a lui Gerri o ia la vale. De aici porneşte întreaga acţiune a romanului şi planul personajului nostru de a-şi pune capăt zilelor, nu înainte de a expedia fiecărei persoane care a caracterizat-o greşit şi celor care au ţinut la ea  o scrisoare de adio.
Ceea ce am apreciat la această carte de la început nu a fost umorul, ci francheţea cu care era caracterizat fiecare personaj. Defectele care-i ghidau pe unii din ei şi calităţile care îi ghidau pe alţi, erau scoase în evidenţă prin felul lor de a se comporta cu cei din jur.
Există şi umor, mai ales în scrisorile de adio trimise de Gerri. Francheţea adevărului şi sarcasmul prin care ea decide să-şi ia la revedere de la persoanele care au influenţat-o într-un anumit fel, sunt cele mai importante părţi ale romanului, după părerea mea.
Personajele secundare sunt şi ele un pilon foarte important în romanul lui Kerstin Gier, deoarece ele sunt cele care-i influenţează comportamentul lui Gerri şi care într-un anumint moment ajung să-i influenţeze şi acţiunile. Unele într-un mod negativ, altele într-un mod pozitiv. Ceea ce mi s-a părut incredibil a fost puterea prin care aceste personaje interveneau în viaţa lui Gerri, pentru că unele dintre ele nici măcar nu participă activ la acţiune, nu sunt prezente în plan decât prin câteva scrisori, dar totuşi influenţează acţiunea romanului.
Stilul autoarei este simplu şi uşor de urmărit, prezintă vorbele şi faptele personajelor aşa cum sunt, fără ocolişuri. Iar vocea personajului principal plină de sarcasm şi francheţe se potriveşte de minune stilului.
Am apreciat foarte mult mesajul cărţii care cred că este foarte bine înglobat într-un din citate de mai jos: „Încearcă să capeţi ceea ce te mulţumeşte, căci astfel vei fi nevoită să te mulţumeşti cu ceea ce capeţi.”
Nu încerca să-i mulţumeşti pe alţi căpătând ceva ce ţie nu-ţi place, capătă ceea ce îţi place, iar ceilalţi vor trebui să trăiască cu idea.
Recomand romanul Mă sinucid altă dată de Kerstin Gier pentru modul umoristic şi sincer de a arăta că viaţa reuşeşte mereu să ne surprindă, şi că trebuie să luptăm pentru ceea ce ne face plăcere, pentru că asta o să ne aducă satisfacţii nouă, poate nu şi celor din jur, dar până la urmă noi trebui să trăim cu deciziile pe care le luăm.

„[...]
-           Habar n-am, am scornit şi eu totul. Nu vreau să spun cu asta decât că nu există vreun etalon al nenorocirii. Nenorcirea e relativă.”

„- [...] Numai că aşa sunt oamenii: lucrurile importante nu le spun semenilor lor.”

„Încearcă să capeţi ceea ce te mulţumeşte, căci astfel vei fi nevoită să te mulţumeşti cu ceea ce capeţi.”

„[...] a-ţi piede inima este cea mai frumoasă cale de a constata că într-adevăr ai una.”

„Nu există o metodă infailibilă, dar îţi recomand chiar achiziţia unei maşini decapotabile şi/sau a unui câine. Amândouă chestiile astea înlesnesc sporit primul contact cu sexul bărbătesc. Şi, în absenţa unui bărbat, amândouă fac viaţa mai suportabilă.”

Ultimate book tag (cu gif-uri şi răspunsuri sarcastice)

Ok, am primit acum ceva timp o leapşa de la Denisa de pe My World of Books şi n-am avut nici timpul, nici starea de spirit necesară pentru a completa o leapşă.  Lucrul acesta s-a schimbat, în bine. Schimb melodiile pe youtube şi sunt doar puţin obosită, adică e doar 21:01, dar bineînţeles că asta o să apară pe blog mâine. Yey. Nu mă luaţi în seamă. Move on.

1. Ţi se face rău dacă citeşti în maşină?
Culmea, nu cred că am citit niciodată în maşină. De obicei ascult muzică, îmi place să visez cu ochii deschişi când merg cu maşina. Dar am citit în tren, cred că se aplică acelaşi lucru, nu? O să încerc şi în maşină, cândva.

2. Stilul cărui autor ţi se pare unic si de ce?
Stilul fiecărui autor e unic, părerea mea. Pentru că fiecare reuşeşte să ne arate perspectiva proprie asupra unor întâmplări. Aşa că nu aş vrea să dau nume. Probabil: Veronica Roth, Suzanne Collins, Stephenie Meyer, Isaac Asimov, Jane Austen, Maggie Stiefvater, Mihail Drumeş şi aş putea la fel de bine să trec aici toată biblioteca. Dar nu o să o fac.

3. Harry Potter sau Twilight? Dă-ne trei motive.
Sau...Ce nonconformistă sunt la ora asta.
Harry Potter: am văzut doar filmele: magie, Hermonie Granger şi aventurile minunate la Hogwarts.
Amurg: am citit cărţile şi am văzut filmele: o poveste frumoasă de dragoste, vampiri şi multe personaje secundare cu multe replici amuzante.

4. Cari cu tine o geantă cu cărți? Dacă da, ce în ea în afară de cărți?
În ultima perioadă am avut cu mine doar foi A4 pe care să scriu la facultate, rar am şi o carte pe care să o citesc pentru că drumul meu e destul de scurt, dar ştiu că am avut Revolta de Suzanne Collins o dată. Altceva, hmm, şerveţele, portofelul, pixuri, căştile, cheile. Cam atât.

5. Miroşi cărţi?
Da, mai ales pe cele noi. E ciudat, dar o fac.

6. Cărți cu sau fără ilustrații?
Şi, şi. Îmi plac la fel de mult ambele.

7. Ce carte ai iubit în timp ce ai citit-o, dar ai descoperit mai târziu că nu este chiar atât de grozavă?
Nu cred că descopăr cărţi care să nu-mi placă mai târziu. De obicei sentimentele mele în legătură cu cărţile nu se schimbă.


8. Ai vreo poveste din copilăria ta care include cărţi?
O vară între clasa a şasea şi a şaptea când devoram Robin Hood de  Pierce Egan. Nu eram o cititoare înrăită atunci.

 9. Cea mai subţire carte a ta?
Magazinul de sinucideri de Jean Teule: 120 de pagini. Short. Short.

10. Scrii la fel de  bine pe cât citeşti? Te vezi în viitor scriind şi publicând o carte?
I suck. Totul sună mult mai bine în mintea mea, cum mă apuc să scriu mă ia groaza. Aş vrea să public o carte, dar cum spunea şi o prietenă: şi câţi fani o să avem, tu o să ştii de cartea mea şi eu de a ta. O să scriu în continuare, nu cred că o să public.

11. Când ai devenit pasionată de cărţi?
Undeva prin clasa a noua. Buuuu. Ştiu. Amurg.

12. Cartea clasică preferată.
Mândrie şi prejudecată de Jane Austen, Jane Eyre de Charlotte Bronte, La răscruce de vânturi de Emily Bronte, Fundaţia de Isaac Asimov, Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, doar astea îmi vin în minte acum. Sorry.

13. Care este materia la care te pricepi cel mai bine la şcoală?
Cam niciuna. Cum în facultate materiile se schimbă în fiecare semestru nu cred că este o materie la care mă pricep. Mi-a plăcut negocierea internaţională şi puţin comerţul internaţional. Mi-am dat seama că, acum, depinde foarte mult de profesor şi cum îţi atragea atenţia pe materia lui.

14. Ai primit o carte pe care ai citit-o deja şi o urăşti - ce faci?
Nu prea primesc cărţi cadou şi chiar dacă primesc nu sunt cele pe care le-am citit sau pe care le-aş urî.

15. Cărţi asemănătoare cu Harry Potter şi Jocurile Foamei?
Sper că întrebarea se referă la gen şi atât. Aş spune pentru middle grade Circul Ororilor de Darren Shan şi Percy Jackson de Rick Riordan am auzit că ar fi foarte bun. Young Adult aş spune pe linie cu Jocurile Foamei: Divergent de Veronica Roth, Jocul lui Ender de Orson Scott Card şi Declaraţia de Gemma Malley.

16. Obiceiuri proaste în timp ce scrii pentru blog?
Să fac alte cinşpe mii de chestii. Normal. Dar niciunul nu e un obicei prost.

17. Cuvântul tău preferat.
Oare am aşa ceva? Nu cred. Cărţi? Bani? Bani pentru cărţi. Nu ştiu.

18. Vampiri sau zâne? De ce?
Sau. Cred că deja ştiţi cum o să decurgă răspunsurile la umătoarele întrebări cu sau. Vampiri pentru că conceptul nu se învecheşte niciodată şi zâne pentru că TinkerBell.

19. Persoane care îşi pot schimba forma sau îngeri? De ce?
Sau. Prima pentru că ar fi super să arat ca altcineva, dar îmi place totuşi de mine. Îngeri pentru că îngeri, aripi, zburat. Chestii.

20. Spirite sau vârcolaci?
Sau. Dar vreau spirite drăguţe, că altfel nu merge treaba. Eu vreau să-mi fac prieteni. Vârcolaci oricând numai când e lună plină nu.

21. Zombie sau vampiri?
Sau. Zombie drăguţi, din nou, care nu-mi mănâncă creierul şi aşa mai departe. Vampiri pentru că am de unde alege. Strălucitori, cu inele, în coşciuge. Chestia asta poate merge la nesfârşit. Ironia.
cred ca sunt un zombie in adancul meu :))
22. Triunghiuri amoroase sau dragoste interzisă?
Sau. Triunghiuri amoroase când sunt bine scrise şi dragoste interzisă când e bine scrisă.

23. Cărţi strict romantice sau cu acţiune şi dragoste combinate?
Sauuuuuu. Fiecare are farmecul ei. Depinde şi de starea de spirit şi ce doresc să citesc atunci. Nu cred că o carte e stric romance şi stric aventură. Fiecare are puţin romance şi puţină aventură. Ori n-am citit eu până acum. Sorry.

Şi asta a fost leapşa mea. Ceasul indică 22:12. Câte întrebări. Bine a durat atât şi din cauza obiceiurilor mele „proaste” şi cât o să mai dureze până găsesc şi gif-urile. Vacanţăăăă.
Bun venit în mintea mea. Nebunie totală. Sper că va plăcut leapşa şi răspunsurile pe care le-am dat. Am văzut că blogosfera a preluat tag-ul, dar cine nu l-a făcut şi l-a găsit la mine pe blog, poate să-l ia şi să-l completeze.

În pregătire am recenzia la Mă sinucid altă dată de Kerstin Gier. 

duminică, 8 februarie 2015

Invitaţia la vals de Mihail Drumeş



Romanul Invitaţia la vals este un fenomen unic în literatura română, fiind un titlu atât de îndrăgit de cititori, încât, de-a lungul unui singur deceniu, treizeci şi patru de ediţii au fost epuizate.
Cartea îşi seduce încă de la primele pagini cititorul, care rămâne cu sufletul la gură, conectat la acordurile poveştii de dragoste dintre cei doi studenţi, Tudor şi Mihaela.

Candoarea emoţiilor şi a frământărilor sfâşietoare provocate de iubire, înregistrate de scriitor cu sinceritate şi sensibilitate, are darul de a aduce revelaţia bucuriei de a trăi alături de cei dragi, făcând din Invitaţia la vals o lectură necesară maturităţii. 

 Invitaţia la Vals de Mihail Drumeş (editura Scrisul Românesc, 1986/  ART, 2011)







Am spus că prima recenzie pe 2015 va fi probabil la Jane Eyre de Charlotte Bronte, dar acolo am multe citate de scos şi încă nu mă simt în stare să le scriu pe toate.
Aşa că m-am hotărât să încep cu ultima carte terminată şi anume Invitaţia la vals de Mihail Drumeş.
Nu ştiu exact ce mă aşteptam de la cartea această, auzisem o colegă că ar fi foarte bună şi că ei i-a adus lacrimi în ochi, eram intrigată şi curioasă peste măsură.
Consider cartea această o lectură, cel puţin pentru mine, specială şi inedită. Am fost un spectator şi nimic mai mult la toate evenimetele petrecute între paginile acestei cărţi. Am cunoscut caractere în care m-am regăsit, dar al căror comportament nu l-am corectat cum sunt veşnic îmboldită în cazul altor cărţi.
Începutul este destul de clar şi pentru unii ar putea ruina suspansul de la sfârşitul poveştii. Pentru mine nu, tot ce a făcut a fost să mă intrige şi mai tare, trebuia să ştiu cum s-a ajuns acolo.
Invitaţia la vals derulează povestea de dragoste a lui Tudor Petrican şi a Mihaelei Deleanu, doi studenţi cu două firi asemănătoare, dar îmboldite de cu totul alte simţăminte.
După cum spuneam la început, am fost un simplu spectator, nu-mi doream să intervin, nu mă supăra nicio acţiune a personajelor, fie ea greşită sau nu. Aţi putea spune că nu-mi păsa de ele, însă nu este aşa. Convingerea cu care fiecare personaj îşi alegea calea pe care avea să o urmeze mă făcea instantaneu să fiu cu ochii în patru pe răspunsul celuilalt. Un joc periculos, dar prea incitant pentru a i te opune.
Personajele au fost creionate atât de frumos, cu toate defectele la iveală şi cu calităţile lăsate în umbră. Scriitorul s-a bazat mai mult pe viciile fiecărei personalităţi, pentru că acestea conduceau firea personajelor principale.
Frica de a te îndrăgosti şi de a fi rănit şi umilit, pe o parte, şi mândria de a nu te lăsa călca în picioare după ce ai fost rănit, pe cealaltă. Ar fi fost frumos să avem două perspective la această poveste, însă avem parte doar de prima, perspectiva lui Tudor Petrican.
 Mândria amândurora îi aduce în faţa unor evenimente care ar fi evitate uşor, dacă cei doi ar fi comunicat. Dar cum persoanele sunt rar împinse, în dragoste, de către raţiune către compromis, inima decide să se apere şi mândria ne orbeşte de multe ori.
Dragostea care îi consumă pe cei doi, le hrăneşte totodată răzbunările şi visurile, însă îi distruge pentru că nu pot avea ceea ce amândoi îşi doresc de fapt, mângâierile celuilalt. Fiecare doreşte ca celălalt să simtă acelaşi lucru, să simtă cu aceaşi intensitate.
Stilul autorului este incredibil, te  transportă în viaţa personajele şi te face să simţi cu aceaşi intensitate dragostea care se înfiripă între cei doi. Este un stil care te prinde şi care reuşeşte să evidenţieze cum în dragoste cei mai vinovaţi de distrugerea ei sunt chiar îndrăgostiţi, care se tem că cealălalt nu va răspunde cu aceaşi intensitate, iubirii lor.
Eu recomand romanul Invitaţia la vals de Mihail Drumeş, pentru că îl consider un roman care reuşeşte să evidenţieze foarte bine modul în care ne lăsam influenţaţi de temerile noastre şi de frica de a fi răniţi de către ceilalţi. 



„[...] pasiunile fug de lumină – lumina le omoară.”

„Între noapte şi zi poate să fie un contrast. Dar acest contrast nu tulbură câtuşi de puţin coexistenţa lor.”

„Unele întâmplări mărunte din viaţa noastră, în loc să ni se şteargă din minte îndată după săvârşirea lor, printr-un inexplicabil joc al funcţiei perceptive, ne rămân fixate în memorie, uneori cu o lumină şi limpezime atât de neaşteptate în ceea ce oriveşte detaliile, încât depăşesc adesea evenimentele capitale care ne angajează soarta.”

„Numai lipsa unui obiect ori a unei fiinţe, care ne-a aparţinut o dată, ne pune în lumină adevăratul preţ.”

„Între închipuire şi realitate se ivesc goluri care trebuie umplute la loc. Uneori, însă, se deschide o adevărată prăpastie şi n-ai cum s-o umpli. Atunci fapta rămâne neîmplinită, suspendată în aer. Închipuirea ţese simplist, în linii mari, fără a veea detaliile care de multe ori sunt mai importante decât principalul.”

„Oricum - era de preferat iadul cu o femeie deşteaptă decât paradisul cu una proastă.”

„Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi.”

„Marile dureri nu dor la început. Sunt mari pentru că deschidem o rană care nu se mai vindecă.”

„Iubirea e nesăţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă.”

Un mic wrap up pentru concursul read a thon

Înainte de a face wrap up-ul săptămânii, care tocmai se duce, vreau să sper că voi posta mai des. Sesiunea s-a terminat şi totul e mult mai relaxant.
Ieri mi-am aranjat cărţile pe care le aveam acasă şi m-am simţit şi mai bine, dacă aşa ceva este posibil.
Vă gândiţi probabil, de ce naiba fac un wrap up, la începutul lunii. Nu este pentru luna ianuarie, pentru că sincer nu ar fi cine ştie ce wrap up.
Denisa de pe blogul My World of Books a organizat un concurs read a thon, şi deşi eram sigură că nu am să câştig şi acum cred tot asta, am zis hai să încerc, până la urmă dacă nu risc nu câştig.
Am vrut să postez un update miercuri, daaaaar asta nu s-a întâmplat. Aşa că am zis să mă revanşez postând astăzi. Şi ştiu că read a thon-ul nu s-a terminat, dar nu cred că o să citesc foarte foarte mult, iar dacă o fac o să dau un update postării.

Prima carte pe care am început-o în săptămâna aceasta a fost Mă sinucid altă dată de Kerstin Gier, un roman pe care am vrut să-l citesc de foarte mult timp. Acesta este primul meu roman de Kerstin Gier şi sunt fericită să spun că voi continua să citesc cărţile publicate la noi ale acestei autoare, prima pe listă fiind Roşu de rubin.
Am prima editie si imi place.
Ediţia mea are 397 de pagini.

A doua carte pe care am citit-o săptămâna aceasta este Invitaţia la vals de Mihail Drumeş, o altă carte pe care tot vruiam să pun mâna. Auzisem multe lucruri bune despre ea şi acum mă întreb de ce nu este în programa şcolară. Cu siguranţă este un autor pe care o să-l citesc pe viitor. Nu trebuie să vă speriaţi de autorii români, fiecare are stilul său, părerea mea ar fi să-i încercaţi pe toţi cei care vă atrag atenţia.
Am o editie foarte, foarte frumoasa, nu-i asa?
Ediţia mea are 240 de pagini.

Cam ăsta e jalnicul meu wrap up pentru un read a thon. Două cărţi, hmm, destul de ok. M-am distrat, o să mai încerc asta, dacă o să mai organizeze cineva. Poate atunci o să citesc mai multe cărţi.

În total am citit 637, un număr destul de bunicel. 
carti frumoaseeee