Toate lucrurile pe care nu le-am spus

Am multe de scris pentru facultate, dar nu m-am putut abţine să nu scriu ceva pe blog, pentru că creierul meu se întoarce mereu la asta.
Mă tot gândeam ce fel bloggeriţă sunt eu. N-am mai scris o recenzie de o groază de timp, pe blog bate vântul şi eu…eu nu ştiu cum să mă inspir. Vreau să postez doar că nu ştiu ce.
Am găsit însă o melodie pe care o fredonez, în timp ce îmi completez o temă pentru facultate şi gândul îmi zboară la blog. N-am terminat, pot să scriu o recenzie, încă mai am de luptat.
Nu renunţ la ceva ce îmi place. Aleg să-mi alimentez pasiunea, nu o să o sting pentru că evident nu prea mai am timp sau pentru că sunt prea leneşă, câteodată.
Ştiu că mă voi întoarce cu multă energie. Ştiu că încă sunt aici.
Aşa că până atunci vă las o melodie empowering pe care să o ascultaţi pentru a vă face să nu renunţati. Niciodată.
“And all those things I didn't say
Wrecking balls inside my brain
I will scream them loud tonight
Can you hear my voice this time”


Sunt aici. O să revin. Cu un conţinut mult mai bun şi mai interesant. E o promisiune pe care mi-o fac mie. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

RECENZIE: Luminile Nordului, Pumnalul Tăinuit, Ocheanul de Ambră (Materiile Întunecate #1, #2, #3) de Philip Pullman

RECENZIE: Legend, Prodigy, Champion (Legend #1, #2, #3) de Marie Lu

Invitaţia la vals de Mihail Drumeş