luni, 29 decembrie 2014

Ce-mi doresc în 2015

Am lipsit, dar am citit.
Şi m-am tot gândit.
O să scriu postarea asta, acum, pentru că nu vreau să încep 2015 cu negativism.
Despre ce vreau să vorbesc în postarea asta s-a vorbit probabil de prea multe ori, însă trebuie să abordez şi eu subiectul pentru că jur nu pot să dorm noaptea.
Marea mea problemă de azi este în legătură cu seriile/trilogiile care sunt începute dar lăsate baltă pe evidentul motiv că nu atrag publicul.
Nu fac parte din lumea publishingului, şi nu prea înţeleg ce anume vor editurile atunci când se aşteaptă ca o carte să prindă la public, însă deviza mea este şi probabil va fi mult timp de acum înainte: termină ce ai început.
Fiind o ţară liberă şi care poate face import şi export şi care nu e supusă cenzurii, cred că influenţează cât de cât publishingul din ţara noatră, pentru că acum dacă vezi o carte să spunem pe GoodReads sau la unul din booktuberi străini, mergi repede pe Amazon sau BookDepository şi îţi cumperi frumuşel cartea, care la noi în ţară poate va fi publicată peste un an sau mai mult.
Sunt o infinitate de exemple pentru asta. Nu neapărat pentru că sunt cumpărate din afară, ci  pentru că aşteptările de la vânzările pe care le au editurile nu ajung în punctul dorit.
Iar asta duce la lăsarea multor serii în aer, pentru că nu sunt dorite de publicul larg.
Multe serii devin trilogii, şi mai multe trilogii devin stand alone-uri şi aşa multe serii/trilogii nu sunt niciodată duse până la capăt.
Leda a publicat de curând Obsidian de Jennifer L. Armentrout. Nu mă plâng pentru că am citit cartea în engleză şi este chiar bună, plus că seria devine din ce în ce mai bună. Serie care are 5 cărţi.
Totuşi mi se părea mai normal să fie publicată Prinţesa Mecanică de Cassandra Clare, care este ultimul volum din trilogia Dispozitive Infernale şi care a apărut, în străinătate,  în septembrie 2013.
M-am bucurat că au publicat Experiment de Veronica Roth, chiar dacă titlul mi se pare un mare spoiler, până la urmă cum spunea o prietenă: nu contează titlul, ci conţinutul. Dar când eşti un fan al trilogiei te deranjează groaznic.
Cred că de la editura Leda pot să dau atâtea exemple, pentru că este editura care scoate, cred, cele mai multe cărţi pe piaţă, dar nu stă bine la capitolul continuării.
Fetele Gallegher de Ally Carter o serie superbă din punctul meu de vedere, cu acţiune şi romance şi personaje foarte frumos descriese, cu un stil de scriere atât de frumos, serie de 6 volume, a devenit de 4 la noi.
Saga lui Darren Shan de Darren Shan o serie mai horror, care descrie vampiri un pic mai altfel şi se apropie foarte mult de faimoasa serie a lui Anne Rice, cu foarte puţin romance şi cu multe momente de prietenie, cu ploturi şi intrigă,  serie de 12 volume, a devenit trilogie la noi.
Spulberă-mă de Tahereh Mafi o trilogie cunoscută pentru stilul de scriere un pic mai diferit, o trilogie distopică cu romance şi personaje misterioase care abia aşteaptă să fie descoperite, cu momente de umor şi o dezvoltare a personajelor foarte frumoasă,  a devenit stand alone la noi.
Madison Avery de Kim Harrison după care nu am fost aşa înebunită, mi-am plăcut foarte mult idea pe care s-a bazat, m-a intrigat, chiar dacă personajele mi-au dat bătăi de cap, m-am decis că o să continui totuşi pentru idea care nu cred că a mai fost abordată, a devenit duologie la noi.
Elita Întunecată de Chloe Neill o trilogie care mie mi-a plăcut foarte mult, poate şi pentru că am citit-o la începutul carierei mele de cititor, ca să spun aşa, dar a stat destul de bine la capitolul personaje şi intrigă, plus că relaţia de prietenie este foarte frumos descrisă, nu mă dau în vânt după ultimil volum, dar mi-ar plăcea să am trilogia în bibliotecă, a devenit duologie la noi.
Altfel de îngeri de Lili. St. Crow,o altă serie după care nu m-am dat în vânt, dar am citit două volume deja şi nu am să renunţ prea curând la serie, pentru că ştiu că Dru poate să fie un personaj badass. Stilul nu este pe gustul meu, pentru că chiar dacă este plin de descrieri, ele apar fix când nu trebuie şi se întretaie cu prezentul într-un mod nu foarte plăcut, totuşi cum am spus o să continui cu ea, serie de 5 cărţi, a devenit trilogie la noi.

De la Rao am să mă leg de  o trilogie, care nu e chiar trilogie.
Darul de Kristin Cashore, este prima carte din trilogia Cele Şapte Regate, de ce spun că nu e tocmai trilogie, pentru că următoarele volume nu continuă primul volum. Fire, al doilea volum, este din câte am înţeles un prequel şi urmăreşte alte personaje, Bitterblue, ultimul volum urmăreşte din nou alte pesonaje, cel puţin cel principal, pentru că sunt sigură că în acest volum mai întâlnim şi personajele din volumul unu.
A 16-a lună de Kami Garcia şi Margaret Stohl, este prima carte dintr-o frumoasă serie care urmăreşte un fel de vrăjitori, mai specific Casteri, perspectiva masculină este lipsită de puteri, însă cred că asta face lectura şi mai frumoasă, serie de 4 cărţi, a devenit stand alone la noi.
Astea sunt exemplele şi editurile care-mi vin acum în minte, plus că nu am toate cărţile la mine, deoarece sunt acasă de sărbători şi cam astea sunt seriile/trilogiile nerterminate pe care le-am adus acasă.
Sunt sigură că şi voi veţi avea exemplele voastre, pe care le cer foarte frumos în comentarii.
Totuşi, deşi termin 2014 într-o notă mai negativistă, o să încep 2015 într-o notă mai pozitivă, pentru că o să încerc să trezesc interesul în blogosferă pentru unele dintre seriile/trilogiile acestea neterminate şi poate aşa voi reuşi cumva să conving editurile să le mai dea o şansă.
Voi organiza concursuri, voi încerca ceva pentru a mă bucura de trilogi şi serii întregi în biblioteca mea.
Deci dacă aveţi idei puteţi să le lăsaţi în comentari, de asemenea şi seriile/trilogiile care doriţi să fie continuate.

Vă doresc un an nou plin de bucurii şi plin de lecturi fantastice.



 

2 comentarii:

Strumphy spunea...

Ioi. Şi eu sunt iritată de toată această treabă începută şi neterminată. Sunt atât de multe cărţi bune lăsate în pană fără nici măcar o explicaţie. Nu contează cât de populară sau nu este o carte, până la urmă ea are un fandom care o apreciază şi care îşi doreşte continuarea. Pe lângă exemplele date de tine aş putea să adaug Declaraţia de Malley Gemma care din trilogie a devenit alone. Apoi mai este seria Elixirul vieţii de Kenneth Oppel, care iarăşi este lăsată de izbelişte. Iar ceea ce mi se pare şi mai ciudat este că nu numai cărţile mai puţin populare sunt lăsate neterminate, dar şi cele care au vânzări mari şi intrigă lumea, gen seria Atingerea lui Julliette sau Dispozitive Infernale. Toată blogosfera a vuit şi chiar au avut încasări mari, totuşi nu sunt traduse în întregime.
Îţi doresc şi eu un an nou plin de bucurii şi să descoperi cele mai faine cărţi.

Denisa C spunea...

Oh, uite eu am uitat de Declaratia. Si eu am citit-o si m-am enervat ca Rao nu da niciun semn ca ar vrea sa o continue.