sâmbătă, 6 decembrie 2014

RECENZIE: Magazinul de sinucideri de Jean Teulé

Într-un viitor îndepărtat, în Oraşul Religiilor Dispărute, singura speranţă de a evada din derizoriul cotidian este elegantul Magazin de sinucideri al familiei Tuvache. Aici se găsesc toate cele necesare unei sinucideri stilate, personalizate, teatrale, care să facă cinste sinucigaşului – peşti otrăvitori, decoruri şi costume de harakiri, cocktailul letal al zilei, sărutul morţii.
Toţi membrii familiei - care poartă numele unor sinucigaşi celebri - împărtaşesc părerea că viaţa e o mare deziluzie şi că trebuie curmată cât mai repede. Toţi, în afară de mezinul Alan, care este de un optimism incurabil. Treptat, sumbrul Magazin de sinucideri tinde să se transforme într-un coltişor vesel şi luminos. Iar comerţul cu lipsa de speranţă pare să se ducă de râpă...

Magazinul de sinucideri de Jean Teulé (editura ALL, 2011)




Am auzit multe despre cărticica asta înainte să  o cumpăr, ştiam că este o lectură destul de amuzantă şi ciudată, în acelaşi timp. Nu pot să contrazic asta.
După cum spune si titlul cărţii suntem introduşi în Magazinul de sinucideri de familia Tuvache, care este în afacerea de sinucideri de mai multe generaţii şi care îşi ajută clienţii să găsească metode cât mai inedite prin care să-şi pună capăt zilelor.
Soţii Tuvache sunt mândri de afacerea lor condusă împreună cu cei trei copii. Vincent, botezat după faimosul pictor Van Gogh, Marilyn, botezată după şi mai faimoasa Marilyn Monroe şi Alan, botezat după cel considerat părintele calculatorului Alan Turing.
Totuşi, nu toţi copii lor sunt de acord cu afacerea familiei. Alan, mezinul, încearcă să schimbe perspectivele familiei îndemnându-i să-şi înveselească clienţii, nu să le procure obiectele necesare sinuciderii.
Cartea are o notă sumbră dar este presărată cu mult umor, venind fie din partea lui Alan, fie din partea părinţilor săi care înebunesc când îl aud cântând sau îl văd desenând lucruri vesele.
Personajele sunt prezentate ca fiind urâte şi diforme, prin ochii lor, şi frumoase, prin ochii lui Alan,  ceea ce creează diferenţa felului în care noi ne vedem ca persoane şi felului în care ne văd pe noi cei din jur.
 Familia Tuvache se aseamănă foarte mult cu familia Addams, dacă aceştia ar fi în afacerea de sinucideri. Aceaşi bucurie faţă de lucrurile care în mod normal ne-ar lăsa pe noi perplecşi.
De ce înaintezi cu lecturarea cărţi îţi dai seama că ceva se schimbă, dar nu ai cum să ştii încotro se îndreaptă desfăşurarea acţiunii, ce turnură de evenimente se poate întâmpla şi cum îi afectează acestea individual pe cei din familia Tuvache. Dar familia nu este singura care este afectată de aceste evenimente, clienţi magazinului sunt şi ei influenţaţi şi lăsaţi să decidă ce vor de fapt şi unde vor să ajungă.
Felul în care Alan îi influenţează pe cei din familia sa, lasă asupra lor gânduri şi gesturi pe care înainte nu şi le puteau imagina gândite sau făcute de ei. Felul în care personajele se dezvoltă şi realizează de fapt cine sunt şi cine vor să fie în viitor, se conturează uşor în fiecare capitol.
Stilul autorului este foarte lin şi te trage în povestea pe care nu poţi să o laşi din mână, deoarece presiunea pe care familia Tuvache o pune pe afacerea de sinucideri, face ca suspansul să crească cu fiecare capitol.
Recomand această carte, care este foarte scurtă şi care vă va arăta câteva perspective noi şi vă va demonstra că optimismul poate să fie molipsitor.

“Viaţa e ce e. Are şi ea o valoare, acolo! Face ce  poate, chiar dacă se mai împiedică. Nu trebuie să-i ceri mai mult decât poate să ducă, să ştii! De-aia ajung unii să termine cu ea, fiindcă-i cer prea mult. Mai bine o privim ca pe ceva bun, aşa cum e ea.”

“Greu e să fii om. Greu e să renunţi la tot.
[…]Pentru că mai e şi mâine de trăit.”

“E un copil ce-şi trece viaţa însufleţind pe oameni cu-n vis din altă lume. “

Niciun comentariu: