joi, 21 august 2014

RECENZIE: Jumătatea Rea (Half Life #1) de Sally Green



"În Anglia zilelor noastre, vrăjitorii trăiesc la un loc cu oamenii: Vrăjitorii Albi, care sunt buni; Vrăjitorii Negri, care sunt răi; şi Nathan, în vârstă de şaisprezece ani, fiul unei Vrăjitoare Albe şi al celui mai temut Vrăjitor Negru.
Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească şaptesprezece ani, când va primi trei daruri de la tatăl său şi va deveni el însuşi vrăjitor — iar dacă va greşi, va muri.

Încercarea lui Nathan de a-şi găsi tatăl devine o luptă crâncenă pentru supravieţuire, cu provocări la tot pasul şi în care binele şi răul se dovedesc mult mai complicate decât şi-ar fi imaginat."




De când am citit Cercul Secret de L.J. Smith, nu cred că am mai citit nicio carte cu şi despre vrăjitoare.
Jumătatea rea, reuşeşte să te intrige de la primele pagini şi reuşeşte să te prindă în poveste, nu mult după aceea.
Nathan, ne introduce în lumea sa, o lume în care vrăjitorii sunt împărţiţi în două categorii : Vrăjitorii Albi, cei care reprezintă ordinea şi au grijă ca regulile să fie aplicate şi respectate de toţi vrăjitorii şi Vrăjitorii Negri, care reprezintă haosul şi distrugerea.
Nathan este atât Vrăjitor Alb, cât şi Vrăjitor Negru, tatăl său fiind cel mai crud şi de temut Vrăjitor Negru din Anglia.
Vrăjitorii din Jumătatea rea, nu sunt cei cu baghete magice sau cei care spun Abracadabra şi totul dispare, ei sunt vrăjitori prin darul care-i defineşte. Există un întreg ritual prin care vrăjitorul de 17 ani îşi primeşte şi descoperă darul.
Povestea se roteşte în jurul moralei: nu tot ce este alb este pur şi bun si nu tot ce este negru este întunecat şi rău. Stilul autoarei însă reuşeşte să surprindă şi să te captiveze.
Naraţiunea la persoana a doua te aruncă în mijlocul poveştii şi pentru câteva momente eşti un vrăjitor care se confruntă cu marginalizarea atât în lumea oamenilor, cât şi a vrăjitorilor. Am fost surprinsă de cât de mult mi-a plăcut naraţiunea la persoana a doua şi cât de mult aş fi vrut să găsesc mai multe capitolele de acest gen în carte.
Autoarea surprinde atât anii copilăriei lui Nathan, cât şi adolescenţa, astfel reuşim să vedem evoluţia sa de la copilul marginalizat în şcoală şi la cel testat constant de Vrăjitorii Albi, la adolescentul care reuşeşte să se exteriorizeze foarte puţin prin desen şi care încearcă să scape de testele Vrăjitorilor Albi.
Descoperim însă şi determinarea lui de a supravieţui, de aş găsi tatăl şi de a deveni vrăjitor, de aş descoperi darul şi de a le arătat tuturor că nu este tatăl său.  
Deşi cartea nu are foarte mult romance, personajul principal descoperă în timp mai multe tipuri de dragoste : de la dragostea frăţească, la cea adolescentină şi cea dintre prieteni.
Personajele secundare sunt si ele conturate, însă nu la fel de mult ca Nathan. Relaţiile dintre personaje sunt creionate foarte bine, fiecare personaj având o relaţie diferită cu personajul principal sau cu celelelate personaje.
Acţiunea lipseşte pe alocuri, însă există multe momente limită şi tensionate. Spre final însă aceasta revine.
Recomand cartea tuturor celor care sunt în căutare unei aventuri în lumea vrăjitorilor.

“Şmecheria este să nu-ţi pese. Să nu-ţi pese că te doare, să nu-ţi pese de nimic.” 

“[…]fiecare respiraţie trebuie să fie preţuită, trebuie să merite, e un lucru de seamă.” 

 Orice lucru e bun sau rău, numai după cum îl face închipuirea noastră.”

“Cea mai bună metodă de a afla dacă un om e de încredere e să-i acorzi toată încrederea ta.” 

Un comentariu:

Pufuleț spunea...

Pare o carte interesanta, inca nu m-am decis daca sa o cumpar sau nu...
Te tuc!