Moment de regăsire.
Mi-a fost dor de asta. Momentul ăla în care ascult muzică şi mă gândesc ce naiba să scriu pentru blog. Mă uit în oglindă şi văd o imagine a mea distrându-se şi dansând, în felul ei ciudat, pe o melodie, în momentul ăsta Can’t be tamend de Miley Cyrus, pentru că vrea să se simtă puternică. Fac asta de fiecare dată când lipsesc mai mult de pe blog. Scriu lucruri normale, ciudate, ce s-a mai întâmplat cu mine, ce am mai citit, pentru că atunci când scriu pentru blog regăsesc părţi din mine pe care le pierdusem. În ultima periodată am urât faptul că am aproape 20 de ani. Am urât că sunt la facultate, că mi se cere să fiu adult, că trebui să fiu responsabilă. Tot ce am vrut a fost să fiu un copil, care poate să fie vulnerabil fără ca cineva să-i ceara să fie puternic, care poate să se supere pe prietenii ei şi să nu i se ceara să vadă situaţia din perspectiva celuilalt. Ieri eram în parc cu mătuşa şi verişoarele mele mai mici. Fun fact: eu sunt cea mai mare dintre ele, nu am ni...