O mică incursiune în viaţa unui student care vrea doar să citească.

M-am tot minţit că o să mă apuc de recenzii şi că o să postez pe blog. M-am minţit frumos.

Trebuie să recunosc atât faţă de mine, cât şi faţă de voi că asta nu o să se întâmple prea curând. Mintea mea dă rateuri de fiecare dată când mă apuc să scriu ceva, am pe Goodreads recenziile mele în engleză în care bat câmpii, dar nu ştiu dacă le pot numi recenzii, cel puţin nu din perspectiva mea.

Este o perioadă leneşă în viaţa mea, mă mint că o să mă apuc de citit pentru licenţă şi încerc să fac rost de studiul de caz necesar şi să îmi schiţez structura. Asta trebuie să se întâmple curând. Nu faceţi licenţă cu studiu de caz, toată lumea o să spună nu. Aproape toată lumea, e greu să faci rost de un studiu real. Toată lumea are impresia că o să postezi pe internet nu ştiu ce detalii picante despre firma X.

Lucrul ciudat este că ai zice că după doi ani de facultate, o a cincea sesiune nu mi-ar da mari bătăi de cap şi este adevărat şi nu. Nu ştiu cum, dar fiecare sesiune are ceva special al ei. De exemplu, eu nu îmi ştiu toate notele din sesiunea care a trecut. A trecut o săptămână, chiar mai mult, de când am dat examenul şi nimeni nu ştie nimic. O să începe semestrul doi şi tot nu o să ştiu dacă a fost ok sesiunea asta, pentru că nu am toate notele.

Oricum, trecând peste, emoţii există mereu.

Nu, nu cred că o să scriu recenzii prea curând. Pentru că sunt leneşă şi pentru că orice scriu mi se pare o prostie. Şi o să-mi plâng de milă când o să văd toate cărţile la care nu am făcut recenzii. O să fac la sfârşitul lui februarie un wrap up, probabil, pentru că ianuarie a fost o lună similară cu iadul pentru mine şi cu trei examene pe săptămână – luni, miercuri, vineri, am fost cam aeriană.

Am avut vacanţă o săptămână şi am citit o carte. Am lenevit în rest. Leneş e numele meu mijlociu, am realizat asta de curând.

Am rămas în urmă cu toate serialele posibile. Bine, poate exagerez şi eu cu numărul mare de seriale la care mă uit, dar am o viaţă. Când o să le văd pe restul?

Sunt la zi cu:

Shannara – fantasy/ distopie? Habar nu am. E interesant, nu sunt dată pe spate, dar îl urmăresc cu o prietenă şi îl comentăm după fiecare episod. Buddy watch. E foarte interesant. Mai facem asta şi cu cărţi, deviez de la subiect. Recomand serialul, e chiar interesant.

Teen Wolf – aproape singurul din multele cu care eram la zi şi m-am ţinut de el. Nu ştiu cum şi de ce serialul devine din ce în ce mai interesant. Dylan. Trebuie să citesc trilogia Labirintul ca să văd şi filmul. Dylan. Oricum, foarte şmecher serialul, recomand.

Cei 100 – nu, nu am citit cartea. Nici nu ştiu dacă o să o fac. E prea heavy pe romance, din câte am înţeles. Serialul este incredibil. M-am uitat la primele două sezoane în două săptămâni, cred? Acţiune şi multe intrigi şi plot twists şi multe lucruri neaşteptate şi foarte puţin romance. BELLARKE pe viaţă. Recomand.

Shadowhunters – crede cineva că ajunge la sezonul doi serialul ăsta? Gata nu mai sunt rea. Totuşi au schimbat atâtea lucruri şi e ciudat şi uneori nu are sens, unele replici sunt îhh, îţi pui mânile la urechi mai ceva ca la filmele horror. Au făcut aceleaşi greşeli ca şi cu filmul, nu au ţinut cont de lumea vânătorilor de umbre, de cum se defăşoară tot. Păcat, pentru că a avut o a doua şansă şi avea potenţial. Recomand şi nu prea, adică fanii seriei o să se amuze. Şi acesta este comentat episod de episod. Totuşi partea pozitivă, mi-am descoperit viitorul soţ, care nu ştie că exist, faceţi cunoştinţă cu Matthew Daddario.  Cu plăcere.

Am rămas în urmă cu: Vampire Diaries, Originals, Arrow, Flash, Suits şi cred că atât. Arrow şi Flash sigur recuperez, celelalte nu sunt sigură. Probabil că o să recuperez, pentru că eu.

Am şi uitat, am început să mă uit la un desen animat: Miraculous: The tales of Ladybug and Cat Noir. Intresant este că este produs de mai multe naţionalităţi. Am găsit pe youtube şi versiuni în franceză, cu subtitrare engleză, poate ajung şi eu să învăţ franceză. 

Am scris postarea ca să ştiţi că nu v-am abandonat. Sunt aici. În umbră, aştept momentul prielnic să ies la soare. *Râs mafelic*

V-am plicitist puţin cu viaţa mea plină de aventuri, deci să închei frumos.

Ce mai faceţi? Cum o mai duceţi? Ce mai citiţi?

P.S. : S-ar putea să fac un mic-mare bookhaul –noutăţi în bibliotecă- naiba mai ştie cum l-am denumit şi pe blog.

Îmi e dor de blogul meu.