Blogul se închide

Da, ştiu că nu prea interesează pe nimeni, însă blogul se închide. Probabil nu e un lucru bun că m-am gândit la asta acum, când starea mea e deplorabilă, dar nu simt nimic în legătură cu blogul, nu mai pot să scriu nicio recenzie, nici măcar nu mai pot să citesc.

M-am axat pe o lume imaginară, în care oricum nu mă descurc. Blogul va fi tot aici. Sunt persoane pe care le urmăresc şi sunt bune în ceea ce fac. Poate că peste ceva timp o să văd lumea asta din nou cu alţi ochi.

Nu pun pauză, pur şi simplu nu mai postez.  Probabil că nu vor exista comentarii pe niciun blog, cel puţin până nu scap de starea asta de dezamăgire faţă de mine. Ştiu că viaţa nu se opreşte că vreau eu, dar sunt o persoană mult prea emotivă şi deloc sarcastică şi dură. Mă dărâmă orice.

 Toată lumea o să presupună că am picat BACu’ şi  că o să mă arunc de pe un bloc. Nu l-am picat, însă m-am comportat ca o idioată, simt că mi-am bătut joc de tot ce am încercat în patru ani. Nota aia nu reflectă tot ce ştiu şi ce am încercat să fac.

Mama m-a susţinut, iar eu am fost un copil idiot în toţi patru ani crezând că ea mă forţează, că mă compară şi că nu o să-i placă nimic din ce fac eu vreodată. M-am înşelat. Ea este persoana care mă suţine cel mai mult. 

Încă o dată mi-am demonstrat cât de idioată pot să fiu.

Probabil că nu ar trebui să postez asta pe net, însă trebuie să fac ceva. Am plâns prea mult. Îmi pare rău, dacă sunt persone care chiar umăresc blogul, vă respect enorm. Nu mă aşteptam să am treizeci şi unu de followeri, deci vă mulţumesc.

O să citesc în continuare, pentru că momentan muzica, cărţile şi familia mea sunt singurele care mă ţin într-o bucată.

Vă mulţumesc pentru comentariile cu care m-aţi susţinut, pentru prezenţa voastră pe blog. În ultimul an chiar am cunoscut familia din blogosferă.