RECENZIE: Prinţul Mecanic (Dispozitive Infernale #2) de Cassandra Clare
“În lumea
magică a Londrei Victoriene, Tessa Gray şi-a şăsit În Sfârşit Locul, Alături de
vânătorii de umbre. Dar liniştea se dovedeşte a fi trecătoare când forţe
întunecate din Conclav plănuiesc s-o înlăture pe Charlotte, protectoarea ei, de
la conducerea Institutului. Dacă se va întâmpla acest lucru, Tessa va ajunge pe
străzi, pradă uşoară pentru misteriosul Magistru, care urmăreşte să se
folosească de puterile ei în scopuri nu tocmai nobile.
Cu ajutorul
lui Will şi Jem, Tessa descoperă că războiul purtat de Magistru împotriva
vânătorilor de umbre este cât se poate de personal. El îi învinuieşte pentru o
tragedie petrecută cu mult timp în urmă, din pricina căreia, susţine el, viaţa
îi fusese distrusă. Pentru a descoperi secretele trecutului, cei trei prieteni
călătoresc din Yorkshire-ul învăluit în ceaţă spre un conac de care sunt legate
poveşti cumplite; din cartierele sărăcăcioase ale Londrei spre o sală de bal
fermecătoare, unde Tessa descoperă că adevărul despre originile ei este mult
mai sinistru decât îşi închipuise vreodată. Când se întâlnesc cu un demon
mecanic, care-i transmite lui Will un avertisment, aceştia înţeleg că Magistrul
le ştie fiecare mişcare – şi că unul dintre apropiaţii lor i-a trădat.
Tessa
realizează că inima îi bate din ce în ce mai tare pentru Jem, însă dorinţa de a
fi cu Will, în pofida stărilor lui sumbre, continuă să o tulbure. Dar ceva se
schimbă în Will – zidul pe care băiatul şi-l construise în jurul lui începe să
se năruie. Dacă-l vor găsi pe Magistru, va putea oare Will să se elibereze de
secretele sale şi să-i ofere Tessei răspunsurile legate de originea şi de
menirea ei?
În vreme ce
căutarea Magistrului, dar şi a adevărului, îi pune pe cei trei prieteni în
situaţii primejdioase, Tessa înţelege că, atunci când amesteci dragostea cu
minciunile, poţi corupe chiar şi cea mai curată inimă.”
Părerea
mea :
De
ce este aşa special al doilea volum al trilogiei “Dispozitive Infernale”?
Motivele mele ar fi acestea :
1. William
Herondale
2. Magnus Bane
3. Relaţia
dintre William şi James
4. Relaţia
dintre William şi Magnus
Ştiu
că majoritatea motivelor mele se învârt în jurul lui Will, însă el este cel
care mi-a atras atenţia cel mai mult. Schimbările lui bruşte de comportament,
caracterul său puternic, îl fac un personaj incredibil. Nu spun că nu îmi place
de Jem, rareori sunt momentele în care doar un personaj îmi atrage atenţia,
însă Will are acel ceva care iese în evidenţă.
În
acest volum acţiunea se concentrează în mare parte pe relaţiile dintre
personaje, iar doamna Clare se pricepe de minune să scoată ce-i mai bun din personajele
sale.
Încă
din prolog avem parte de un mister. Pe care ştim că o să ne chinuim să-l
dezlegăm înainte, însă ştim că nu avem nicio şansă, deoarece Cassandra Clare se
pricepe să-şi ascundă secretele, îngropându-le printre rânduri.
Problema
celor de la Institut rămâne aceaşi, găsirea Magistrului. Deşi aceştia încearcă
din greu să-l găsească şi să pună capat
relelor sale, apar obstacole, nu atât de greu de evitat.
Benedict
Lightwood încearcă să îngreuneze situaţia celor de la Institut, punând un timp
limită în care Magistrul să fie găsit.
Lucrurile
devin complicate şi astfel relaţiile se tensionează din ce în ce mai mult. Deşi
încearcă să fie cu un pas înaintea Magistrului, el pare mereu cu doi paşi în
faţa lor.
Încă
din primele capitole, avem partea de frumuseţea sumbră a Londrei, pe care Will
reuşeşte să ne-o arate, fermecându-ne. Londra însă ne este prezentată şi prin
ochii Tessei, care o vede cu totul altfel datorită inimii de cititoare.
Cel
mai plăcut a fost să privesc din
exterior cum unele lucruri încep să se aşeze, dezvlăuind mistere, iar altele se
încurcă din ce în ce mai mult. La un moment dat o anumite parte a acţiuni a
devinit previzibilă, însă asta nu m-a împiedicat să vreau să ţip la carte. Cum
spuneam unele lucruri se clarifică, altele se complică şi mai mult.
Nu
pot să spun dacă m-a mulţumit sau nu triunghiul amoros, aveam nevoie de el, însă
am simţit lucrurile puţin forţate, din punctul meu de vedere. Am avut senzaţia
ciudată că autoarea a pus accent pe o relaţie, apoi a trecut rapid la cealaltă
fără să ne dea de ştire.
Aş
fi vrut să văd mai mult, să observ cum lucrurile se leaga cu amândoi, însă după
cum au decurs lucrurile în ochii mei nu pare un triunghi amoros veritabil.
Dar
cum am mai spus nu acestea au fost singurele relaţii care s-au format şi s-au
închegat, încet şi uşor printre rânduri. Toţi cei din Institut au trebuit să
realizeze cine le sunt prietenii, cine îi poate ajuta, în cine pot să aibă
încredere.
Ca
şi în primul volum relaţia dintre Will şi Jem m-a impresionat foarte mult, aş
fi vrut ca autoarea să pună mai mult accent pe ea. Merită mult mai multă
atenţie, decât i se oferă. Iubirea frăţească pe care o împărtăşesc cei doi este
specială, şi sper ca în volum trei să fie şi mai bine dezvoltată decât în
acestea două.
Un
alt personaj impresionat a fost Magnus Bane, din a cărui perspectivă lucrurile
au căpătat alt sens. Modul lui lejer de a privi orice situaţie este şi cel care
îl ajută să găsească şi o soluţie. Datorită vârstei sale, în mintea lui totul
are un iz de mister.
Cu
siguranţă acest volum merită, m-a impresionat mai mult decât primul, poate că
nu a fost plin de acţiune, însă accentul pus pe relaţiile dintre personaje, m-a
făcut să apreciez dezvoltarea lor atât individual cât şi în preajma celorlalţi.
Cassandra
Clare ştie să-şi construiască personajele şi să le dezvolte chiar sub ochii
noştri. Trebuie să spun că am ceva aşteptări de la volumul trei, având în
vedere modul în care s-a terminat volumul doi.
Seria
este superbă, iar epoca pe care o descrie este magnifică. Cu siguranţă merită
toate laudele care i se aduc.
Denise C.
Comentarii