The Fox Made of Stories

Cine şi-ar fi închipuit că patru minute ar putea schimba totul? Pentru tânăra de şaptesprezece ani, Hadley Sullivan, această zi pare să fie una dintre cele mai rele de până acum… Tocmai a pierdut avionul, este blocată în aeroportul JFK din New York şi e pe cale să întârzie la nunta propriului ei tată, care se căsătoreşte, pentru a doua oară, la Londra, cu o femeie pe care n-a văzut-o în viaţa ei. Apoi, aşteptând să se îmbarce în următorul avion, îl întâlneşte pe Oliver. E britanic. Şi e foarte drăguţ. Şi o va însoţi în noul ei zbor. Călătoria de-o noapte trece cât ai clipi, iar Hadley şi Oliver se pierd unul de altul în aglomeraţia din aeroport, la sosire. Îi va aduce oare soarta din nou împreună? Desfăşurată pe parcursul a douăzeci şi patru de ore, povestea lui Hadley şi a lui Oliver ne vorbeşte despre relaţiile de familie, despre a doua şansă şi despre dragostea la prima vedere. Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere de Jennif...

“[…]but there are some scars that even bangs can’t cover, and they were still there. I could feel them.” “So I stepped away, reminding myself that when you’re a spy, sometimes all you can do is go on. One foot in front of the other, wherever the narrow path might lead.”   “If anyone knew not to underestimate a Gallagher Girl, it should have been this guy. But in my professional opinion, guys almost always underestimate girls. And honestly, we Gallagher Girls wouldn’t have it any other way.” “ “I’m finished. And…and…this is your fault.” He pointed in my direction. “You should have had the decency to die when we needed you to.” “Sorry,” I admitted. “I’ve been going through a bit of a rebellious streak. I swear it’s almost over.” “ “People don’t get to choose their families. Or their family businesses.” “I know childhood is supposed to scar you, but mine seemed to be going to extremes.” “Macey gave me an It’s not fun, is it? look, but I didn’t have time to...

“Every year, Blue Sargent stands next to her clairvoyant mother as the soon-to-be dead walk past. Blue never sees them--until this year, when a boy emerges from the dark and speaks to her. His name is Gansey, a rich student at Aglionby, the local private school. Blue has a policy of staying away from Aglionby boys. Known as Raven Boys, they can only mean trouble. But Blue is drawn to Gansey, in a way she can't entirely explain. He is on a quest that has encompassed three other Raven Boys: Adam, the scholarship student who resents the privilege around him; Ronan, the fierce soul whose emotions range from anger to despair; and Noah, the taciturn watcher who notices many things but says very little. For as long as she can remember, Blue has been warned that she will cause her true love to die. She doesn't believe in true love, and never thought this would be a problem. But as her life becomes caught up in the strange and sinister world of the Raven Boys, she's not so...

Aşa cum am promis în postarea recenziei, citatele vor intrat în acestă rubrică, deoarece nu am vrut să lungesc postarea aceea prea mult şi nu am mai postat la rubrica Magical Words/ Citate de o veşnicie. “Ştiam cum exagereau oamenii durerea – o inimă frântă. Melanie şi-a amintit rostind ea vorbele, dar eu mă gândisem întotdeauna că este o hiperbolizare, o descriere tradiţională pentru ceva care nu avea o reală legătură fiziologică, gen cap pătrat. Deci nu mă aşteptasem la durerea pe care am simţit-o în piept. Ameţeala, da, nodul din gât, da, şi da, lacrimile arzându-mi ochii. Dar ce era senzaţia aceasta sfâşietoare din piept? N-avea nicio explicaţie logică. “  “S-a lăsat liniştea o vreme. Se auzeau doar ecoul paşilor noştri înăbuşit de pereţii tunelului. -Nu mi s-a părut cinstit, a zis Ian într-un târziu. M-am gândit mult şi nu văd cum uciderea ta ar fi un act de dreptate. E ca şi cum ai ucide un civil pentru crimele de război ale generalului. Nu pun preţ pe toate teor...