Magical Words Gazda (Gazda #1) de Stephenie Meyer

Aşa cum am promis în postarea recenziei, citatele vor intrat în acestă rubrică, deoarece nu am vrut să lungesc postarea aceea prea mult şi nu am mai postat la rubrica Magical Words/ Citate de o veşnicie.

“Ştiam cum exagereau oamenii durerea – o inimă frântă. Melanie şi-a amintit rostind ea vorbele, dar eu mă gândisem întotdeauna că este o hiperbolizare, o descriere tradiţională pentru ceva care nu avea o reală legătură fiziologică, gen cap pătrat. Deci nu mă aşteptasem la durerea pe care am simţit-o în piept. Ameţeala, da, nodul din gât, da, şi da, lacrimile arzându-mi ochii. Dar ce era senzaţia aceasta sfâşietoare din piept? N-avea nicio explicaţie logică. “ 

“S-a lăsat liniştea o vreme. Se auzeau doar ecoul paşilor noştri înăbuşit de pereţii tunelului.

-Nu mi s-a părut cinstit, a zis Ian într-un târziu. M-am gândit mult şi nu văd cum uciderea ta ar fi un act de dreptate. E ca şi cum ai ucide un civil pentru crimele de război ale generalului. Nu pun preţ pe toate teoriile lui Jeb- sigur, ar fi frumos să crezi, dar doar pentru că tu vrei ca ceva să fie adevărat nu înseamnă că lucrurile stau aşa. “ 

“Sunt cine sunt, Mel. Nu pot să schimb asta, deşi orice altceva se poate schimba. Tu te bizui pe tine; lasă-mă să fac şi eu la fel.” 

“Uite, sunt om. E greu să fii correct uneori. Nu întotdeauna intuim lucrurile cum trebuie sau le facem cum trebuie.” 

“M-am uitat la el, curioasă, dar nu-i puteam vedea faţa. Am auzit un foşnet de ceva care se sfâşie…iar apoi am simţit mirosul şi am înţeles.

-Cheetos! am strigat. Chiar? Pentru mine?” 

“-Nu e deloc adevărat, a ripostat el. Nu este faţa, ci expresia ei. Nu este vocea, ci ceea ce spui. Nu este modul în care arăţi în acel trup, ci lucrurile pe care le faci cu el. Tu eşti frumoasă. Pe măsură ce vorbea, s-a deplasat înainte, înghenunchind lângă patul pe care eram întinsă şi luându-mi mâna din nou, în mâinile sale. N-am cunoscut niciodată pe cineva ca tine.” 

“Rămase tăcut o clipă.

-Nu putem spune care dintre voi sunt tineri şi care bătrâni.

-Nu, ştiu asta.

-Neamul vostru, nu-i cruţă pe bebeluşii noştri.

-Dar noi măcar nu-i torturăm Noi nu cauzăm niciodată în mod intenţionat dureri cuiva.

-Răul pe care îl faceţi voi este mai mare. Voi îi ştergeţi.

-Voi le faceţi pe amândouă.

-Aşa este, da- pentru că trebuie să încercăm, Trebuie să continuăm să luptăm. Este singura modalitate pentru a cunoaşte. Înseamnă să tot încercăm sau să ne întoarcem cu faţa la perete şi să murim.” 

“-Bine, i-a trântit-o Jared. Dar dacă ai să încerci să mă îmbrăţisezi la noapte…Dumnezeu să te ajute. O’Shea.

Ian a chicotit.

-N-aş vrea să sune arogant, Jared, dar pentru a fi pe deplin cinstit, dacă aş avea asemenea înclinaţii, cred că aş putea face o alegere mai bună.” 

“-Te iubesc, am şoptit.

-N-o spune ca şi când ţi-ai lua rămas-bun.

Dar trebuia să o fac.

-Eu sufletul numit Rătăcitoarea, te iubesc pe tine, omul Ian. Am rostit cuvintele cu grijă, cu deplină sinceritate. Dacă aş fi un Delfin sau un Urs, sau o Floare, n-ar conta. Te-aş iubi mereu, mi-aş aminti mereu de tine. Vei fi singurul meu partener.” 

“M-a sărutat din nou, gura sa fiind mai aspră odată cu reîntoarcerea mâniei. Mâna i s-a strâns pumn în părul meu şi mi-a îndepărta faţa cu doi centimetri de a lui.

-Bine sau rău? a întrebat el.

-Bine,

-Aşa credeam şi eu.” 

“-Ascultă, Wanda. Ştiu exact ce nu vrei să fii. Dar noi suntem oameni şi suntem egoişti, şi noi nu facem întotdeauna lucrul corect.” 

“Poate că nu mai putea fi nici un fel de bucurie pe această planetă, fără o cantitate egală de durere, pentru a o balansa pe o scală necunoscută.” 

“-E o lume ciudată, am murmurat, mai mult pentru mine decât pentru celălalt suflet nativ.

-Cea mai ciudată, a fost el de accord.”