The Fox Made of Stories

Mi-am dat seama că nu vreau să scriu doar despre cărţi. Şi îmi pare rău pentru mine că mi-a luat atât să-mi dau seama. Am descoperit multe lucruri care mi-au dat de gândit în ultimele luni, în care am tot încercat să-mi revin în legătură cu recenziile şi blogul în general. Mi-am dat seama recent că ceva lipseşte şi poate că tocmai din cauza asta nu puteam să-mi revin. Nu puteam să scriu ceva. Am mai avut postări de genul în care mă descopăr şi vă întreb oare sunt singura care crede asta? Sau pot să descopăr şi mai multe? Mi-am dat seama că nu aş vrea să fac asta săptămânal, ci zilnic. Pentru că deşi îmi dau seama că e imposibil să mi se întâmple ceva spectaculos în fiecare zi, cred că ceva tot se întâmplă. Creierul meu refuză să se oprească. Găsesc în fiecare zi câte ceva care mă pune pe gânduri, în legătură cu subiecte care nu prea aş putea să le discut pe blog, dar cum ăsta e blogul meu personal şi internetul e  un loc în care pot să-mi arunc gândurile, iar ele pot l...

Long time, no see.   Bună, dragilor mei cititori  care încă mai cotrobăie pe bloguleţul meu pustiu. Ce mai faceţi? Toate bune, nu? Ei bine şi în cazul meu toate sunt bune, cel puţin au devenit în ultimele câteva zile. Nu ştiu ce s-a schimbat, nu ştiu cum am trecut la starea asta incredibilă. Urmează, sper eu, câteva recenzii. Cele la “Jocurile Foamei” pe care le am scrise de ceva timp, “Carrie”- care este absolut genială şi “Darul”- de care sunt sigură că nu mulţi au auzit. Acum citesc “Gazda” şi încă mă întreb ce a fost în capul meu când m-am oprit din citit. Sunt undeva pe la jumătate şi mai mult ca sigur până la sfârşitul săptămânii o termin. Este mult prea bună ca să o pot lăsa jos. Meyer este, cu adevărat, divină când e vorba de un roman bun. Dragilor ne auzim mâine, cu o recenzie, sper. Mă întorc la citit.