vineri, 21 noiembrie 2014

Ce a fost în mintea mea în ultimele luni + Câteva schimbări

Mi-am dat seama că nu vreau să scriu doar despre cărţi.
Şi îmi pare rău pentru mine că mi-a luat atât să-mi dau seama. Am descoperit multe lucruri care mi-au dat de gândit în ultimele luni, în care am tot încercat să-mi revin în legătură cu recenziile şi blogul în general.
Mi-am dat seama recent că ceva lipseşte şi poate că tocmai din cauza asta nu puteam să-mi revin. Nu puteam să scriu ceva.
Am mai avut postări de genul în care mă descopăr şi vă întreb oare sunt singura care crede asta? Sau pot să descopăr şi mai multe?
Mi-am dat seama că nu aş vrea să fac asta săptămânal, ci zilnic. Pentru că deşi îmi dau seama că e imposibil să mi se întâmple ceva spectaculos în fiecare zi, cred că ceva tot se întâmplă. Creierul meu refuză să se oprească.
Găsesc în fiecare zi câte ceva care mă pune pe gânduri, în legătură cu subiecte care nu prea aş putea să le discut pe blog, dar cum ăsta e blogul meu personal şi internetul e  un loc în care pot să-mi arunc gândurile, iar ele pot liniştite să se piardă în tornada de informaţii, am prins curaj.
Sper ca postarea să nu fie lungă, deoarece ştiu că de obicei postările de genul obosesc, de aceea încerc să arunc gif-uri prin ea, care ar reprezenta reacţia mea, deşi voi nu mă vedeţi.

Primul impuls care m-a făcut să mă gândesc la problema mea cu scrisul pe blog şi în general, au fost concepţiile sau principiile pe care ni le formăm în timp.
M-am obişnuit în timp să mă uit la oameni din mai multe puncte de vedere, indiferent dacă ei sunt ca mine sau nu, dacă au principii asemănătoare sau nu. Poate nu sunt singura care face asta, dar cred că e o deprindere pe care mi-am format-o după ce am început să privesc cărţile mai atentă.
Toate personajele pe care le uram sau care mă enervau, aveau personalităţi pe care le pot găsi cu uşurinţă în viaţa de zi cu zi. Dar nu mă gândeam niciodată de ce fac ceea ce fac, pentru că erau personaje negative şi trebuiau să existe. Momentul când am devenit pretenţioasă în legătură cu cărţile a fost atunci când observam că personajul negativ, era negativ, doar de dragul de a fi.
Nu spun că trebuie să acceptăm pe toată lumea şi că criminali, de exemplu, ar trebui iertaţi din cauza trecutului pe care îl au, dar în viaţa de zi cu zi, avem concepţiile astea bazându-ne pe un singur lucru pe care îl ştim despre persoana respectivă.

Nu aş veni cu asta dacă nu aş fi fost martoră la o caracterizare de genul acesta. Nu spun să nu aveţi principii, dar să critic o persoană şi să o dau deoparte din simplul fac că merge în club, iar asta e un lucru rău, mi se pare aiurea.
Efectul de turmă sau copierea a ceea ce vedem în jurul nostru, aşa a fost numit. Recunosc că uneori fac parte din turmă. Iubesc să dansez, îmi place sentimentul că deşi poate nu sunt cea mai bună dansatoare, muzica la maxim şi o mulţime de oameni care au propriile mişcări pe aceaşi melodie este uimitor.
Deşi generaţia noastră are şi bune şi rele, ce generaţie nu are? Da, nu mai dansam vals sau tango, dar ăsta e modul nostru de a ne simţi bine. Puteţi să criticaţi, dar la concluzia asta am ajuns eu. Orice altă părere este binevenită în comentarii, vă rog. Oricum o să am şi întrebări la sfârşitul postării, deci nu scăpaţi de mine.
Concluzia ar fi: nu suntem definiţi de un singur lucru. Cred că tocmai modul în care se completează calităţile şi defectele noastre ne face unici.

Următorul impuls a fost un video pe YouTube, postat de un booktuber destul de popular, zic eu. În acel video persoana respectivă încerca să motiveze de ce nu o să citească doar YA.
Deci, dacă fac parte dintr-o comunitate de iubitori de cărţi, trebuie să justific de ce pe blog/canalul de youtube o să apară şi recenzii la alte cărţi în afară de genul YA.

Ei, asta nu ştiam.
O urmăream de ceva timp pe această persoană şi observasem că citeşte şi alte genuri, deci nu prea am înţeles de ce s-a justificat. Nu o să mai spun că m-am decis să renunţ la presiunile cum ar fi: serie asta e atât de populară trebuie să o citesc. Nu, nu şi nu.
Am avut în cap o iniţiativă destul de tare: vreau să citesc în fiecare lună un autor dintr-o anumită ţară (excepţie făcând America) şi să ajung astfel să citesc mult mai diversificat. Un autor din Norvegia, Australia, China indiferent de subiect, pentru că vreau să-mi diversific şi acolo gusturile. Deci dacă aveţi recomandări, vă rog să le lăsaţi în comentarii.

Un ultim impuls a fost feminismul.
FEMINÍSM s. n. Mișcare socială care susține egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate. – Din fr. féminisme, rus. feminizm. (DEX 2009)
N-am ştiut niciodată ce nume să-i dau nevoi mele de a explica tot timpul că femeile şi bărbaţi pot să fac acelaşi lucru.
Auzisem mereu de feminism, dar niciodată nu căutasem mai mult. Până acum câteva săptămâni. Şi atunci a fost momentul în care am primit răspuns.
Da sunt feministă. Da e un lucru grozav. O să las mai jos discursul Emmei Watson care explică conceptul mult mai bine decât aş face eu vreodată.

Totuşi trebuie să vă spun că am întâlnit şi eu principul că bărbatul poate face anumite lucruri mai bine decât femeia.
Incorect. O femeie care are acelaşi cursuri/antrenamente ca un bărbat poate să facă lucrul respectiv la fel de bine ca şi el. N-am înţeles niciodată de ce sunt mereu afirmate lucruri de genul acesta.
Deci cam asta ar fi pe scurt tot ce aveam de spus în ultima perioadă. O să postez mai des acum, după ce m-am descărcat.
PS: Numele blogului s-ar putea să sufere modificări în următoarele zile.
 
Întrebările mele ar fi:
Ø  Ce concepte v-au afectat pe voi atunci când aţi întâlnit alţi oameni?
Ø  Ceva recomandări de autori străini? Şi români dacă se poate.

Ø  Ce părere aveţi despre feminism?


Niciun comentariu: