RECENZIE: Iniţierea (Academia Vampirilor #2) de Richelle Mead

Am făcut o mică pauză din recenziile seriei “Academia Vampirilor”, însă am continuat să le citesc.

Rezumat:” CÂND IUBIREA ŞI GELOZIA SE CIOCNESC PE PÂRTIE, VACANŢA DE IARNĂ DEVINE SÂNGEROASĂ…

Un atac inopinat al strigoilor pune pe jar toată Academia Sf. Vladimir, care îşi trimite în grabă elevii într-o vacanţă obligatorie la schi. Dar peisajul mirific de iarnă şi staţiunea elegantă din Idaho nu oferă decât un iluzoriu sentiment de siguranţă. Cum trei dintre elevi fug din cantonament pentru a-i ataca la rândul lor pe oribilii strigoi, Rose şi Christian îşi unesc eforturile pentru a le sări în ajutor.

Numai că eroismul are preţul lui…”

De ce este aşa special al doilea volum din seria “Academia Vampirilor”.La această serie vor fi probabil multe motive, însă cred că cele mai importante sunt:

1.      Legătura dintre Rose şi Lissa

2.      Relaţiile formate în această carte

3.      Un nou personaj: Adrian Ivashkov

Acest volum începe prin călătoria de care Rose are parte pentru a trece clasa.Însă lucrurile nu decurg aşa cum se aştepta ea.

În locul profesorului care trebuia să-i dea testul ,Rose şi Dimitri dau peste un adevărat măcel.Iar de aici încep toate discuţiile în contadictoriu cu privire la oameni ,strigoi, moroi şi dhampiri.

Oare ar putea strigoii să lucreze împreună cu oamenii?

Ar putea moroii să lupte pentru protejarea rasei lor?

Academia îşi reaia însă cursurile dinaintea vacanţei de iarnă.Cum toţi părinţi moroi vin să-şi viziteze copii, Rose are parte de o vizită neaşteptată din partea mamei sale: Janine Hathaway.

“Apropo,numele meu este Rose Hathaway.Am 17 ani,mă antrenez să protejez şi să ucid vampiri,sunt îndrăgostită de tipul total nepotrivit mie şi magia ciudată a celei mai bune prietene pe care o am ar putea-o face să-şi piardă minţile.

Hei, n-a spus nimeni că liceul e uşor.”

Pentru a asigura siguranţa elevilor şi părinţilor, Academia îi trimite pe aceştia într-o vacanţă la schi în Idaho.Deşi lucrurile mai ies din ritmul strict al Academiei,există şi aici reguli, pe care elevi trebuie să le respecte.

Lissa şi Rose ,se îndepărtează puţin datorită noii relaţii de care Lissa are parte,însă asta nu o face pe Rose mai puţin protectoare faţă de ea.

Dar Rose a noastră nu duce lipsă de prieteni şi aici este vorba de Mason ,un dhampir arătos şi prietenos, care are pentru Rose ceva mai multe sentimente.

“Spre supărarea mea, el râse.

-Cum de nu ştii unde e inima?Mai ales după câte ai frânt?

L-am privit la fel de fioros cum îl privisem pe Dimitri.De data asta, a avut efect.Faţa lui Mason păli.

-Belikov este un om bolnav şi hain care ar trebui aruncat într-o groapă cu viepere turbate pentru jignirea urişă pe care  a comis-o împotriva ta în dimineaţa asta.

-Mulţumesc,am spus cu afectare.Apoi, m-am gândit un pic.Viperele pot să fie turbate?am întrebat.”

În acest volum relaţia Lissei şi a Rosei este pusă la încercare.Lissa pune mai mult accent pe relaţia ei în dezvoltare cu Christian.

Rose este puţină geloasă şi dată uitării, însă mereu având în minte unicul ei scop, acela de a o proteja pe Lissa cu orice preţ.Însă asta nu înseamnă că probleme ei se termină aici, nu doar că trebuie să îşi ţină în frâu sentimentele ,are de a face şi cu o problemă familială şi anume mama ei,un gardian faimos pentru toţi strigoi ucişi.

“-Nu crezi că acum e o perioadă a anului potrivită pentru iertare?

Am oftat zgomotos.

-Ăsta nu e un film de Crăciun!E viaţa mea.În lumea reală, miracole şi bunătatea pur şi simplu nu există .

El continua să mă privească liniştit.

-În lumea reală poţi să-ţi faci propriile tale miracole.”

În scenă apar două personaje noi: Tasha Ozera-mătuşa lui Christian şi Adrian Ivashkov- un moroi cu sânge regal care o sâcâie pe Rose.

Cele două personaje pun beţe în roate ,fiecare în felul lui, relaţiei ,oricum inexistente, a Rosei şi a lui Dimitri.Însă asta nu înseamnă că gelozia nu există.

Singurul personaj dintre cele două care mi-a plăcut într-un mod bizar, a fost Adrian.Stilul lui amuzant şi indiferent de a trata orice problemă te prinde încă de la început.Iar modul lui special de a se adresa Rosei ca “micuţule dhampir”, îl face un adevărat potenţial prieten.

“Gata cu politeţea.

-Rose umblă doar cu băieţi şi psihopaţi ,spuse Mia.

Vocea ei era încărcată de acelaşi dispreţ obişnuit pe care-l nutrea pentru  mine,dar expresia de pe faţa ei arăta limpede că Adrian îi captase interesul.

-Păi, spuse el vesel, de vreme ce sunt atât de psihopat ,cât şi băiat,asta ar explica de ce suntem atât de buni prieteni.”

Deşi la prima vedere tensiunea nu este vizibilă,se poate spune că Dimitri nu agrează ce se întâmplă, însă datorită lucrurilor care par să se petreacă între el şi Tasha ,Rose îi plăteşte cu aceaşi monedă.

“-Gelozia îi face pe oameni să facă şi să spună lucruri stupide.”

Revenind asupra Strigoilor şi noilor înformaţii aflate ,Mason ,în urma unui moment de judecată proastă, decide să ducă singur lupta,plecând doar cu câţiva adepţi.

Deşi dorind să-i vâneze pe Strigoi, aceştia ajung să fie vânaţi.

În final lucrurile iau o întorsătură uriaşă, încât nu am ştiu dacă să fiu fericită sau nu.

Pe o parte un anumit eveniment, m-a întristat teribil ,însă pe de altă parte un alt eveniment a părut să însenineze ziua plină cu nori negri.

Şi tot în final Rose are parte de iniţiere,se poate spune că atât o iniţiere în viaţă ,cât şi în luptă.

“Dragostea cu sila nu se poate,am înţeles.Există sau nu.Dacă nu există,trebuie să fii în stare să recunoşti acest lucru.Dacă există ,trebuie să faci tot ce e necesar pentru a-i proteja pe cei pe care-i iubeşti.”

Richelle Mead a făcut o treabă excelentă ca de fiecare dată.

Urmează probabil recenzia la volumul trei .