Sunt curajoasă?

Ştiu ciudat titlu. Încă mă întreb dacă ar fi bine să postez asta, încă nu ştiu dacă sunt destul de curajoasă.

Acum două zile am întâlnit genul acela de carte care te face să-ţi pui întrebări, să te gândeşti de două ori, înainte să mai spui ceva. Să-ţi spui ţie, că eşti destul de curajos, că nu eşti laş.

Eşti Neînfricat? Poate. Eşti fără frică? Nu, asta ar fi imposibil. Cum spunea şi Tobias : “Dar esenţialul nu este să fii fără frică. Aşa ceva e imposibil. E să înveţi cum să-ţi controlezi frica, şi cum să te eliberezi de ea, acesta e esenţialul.”

Nimeni nu e fără frică, toată lumea are propriile temeri, pe care trebuie să le înfrunte sau să se elibereze de ele.

Nu ştiu exact care a fost momentul în care m-am agăţat atât de puternic de cartea aceasta, tot ce ştiu e că am ajuns să-mi repet că sunt curajoasă. Aşa mi-am înfruntat eu teama. Aşa am descoperita latura mea neînfricată. Am descoperit că aparţin facţiunii Neînfricaţilor.

Mi-am descoperit tăria şi am încercat să-mi înlătur teama. Poate nu a funcţionat pentru toată viaţa, însă am descoperit modalitatea prin care să mă eliberez.

Dacă nu aţi descoperit până acum ce carte m-a făcut să mă gândesc la asta, ar trebuii neapărat să treceţi prin facţiunea Erudiţilor, poate ei vă pot ajuta. Cât de grozavă şi genială este? Numai Candoarea vă poate spune, o părere sinceră.  Merită să uitaţi de voi pentru ea? Abnegaţia vă va spune clar şi tare, că da. Merită să o împărţiţi cu alţi? Prietenia, v-a striga şi cânta un da, nemărginit.

Sunt Sinceră? Uneori.

Sunt Altruistă? Nu sunt eu cea care trebuie să vă spună asta.

Sunt Prietenoasă? Poate ar trebui să-mi întreb prietenii.

Sunt Inteligentă? Nu sunt capabilă să-mi dau seama.

Sunt Neînfricată? Nu şi nici nu voi fi, dar încerc în fiecare zi.

Sunt Divergentă? Tot timpul.

Nu ştiu dacă această postare este una de reîntoarcere sau dacă vor urma imediat după ea altele. Am simţit că trebuie să spun ceva, deci aici este.

Sunt curajoasă.


“I'm just as fucked up as they say
I can't fake the daytime
Found an entrance to escape into the dark”

Comentarii

Adry ♥ a spus…
Sa inteleg ca Divergent e atat pe buna pe cat se spune?:))
Sa ma apuc si eu de ea? :( nu stiu.. vedem. poate.

Ma bucur ca ti-ai facut curaj si ai postat azi :)
25 iulie 2013 la 15:55
Denisa C a spus…
Da, Adry, Divergent chiar merita. :)
Si eu ma bucur, un pas inainte. :D
25 iulie 2013 la 20:52
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

RECENZIE: Luminile Nordului, Pumnalul Tăinuit, Ocheanul de Ambră (Materiile Întunecate #1, #2, #3) de Philip Pullman

Imagine
O lume în care sufletul oamenilor se află în afara corpului, o lume populată de vrăjitoare, urși cu armură și în care o substanță misterioasă, numită Praf, îi uimește pe unii și îi înspăimântă pe alții – acesta este universul Lyrei Belacqua, eroina Luminilor Nordului. Fata pornește la doar unsprezece ani în cea mai mare aventură a vieții sale, spre tărâmul întunecat și magic al Nordului, ca să-l salveze pe Roger, cel mai bun prieten al ei. Fără știrea Lyrei însă, rolul pe care-l are de jucat e mai mare de-atât: călătoria ei devine poveste și povestea legendă, pentru că, de deciziile pe care le va lua, depinde însăși soarta lumii. Luminile Nordului de Philip Pullman ( editura ARTHUR, 2014 ) Nu am mai scris o recenzie de ceva timp şi deşi am încercat să mai fac o recenzie la trilogia lui Pullman, nu mi-a plăcut deloc ce a ieşit, aşa că o rescriu. Pentru mine trilogia asta are ceva al ei, unic, în modul în care este scrisă şi în modul în care acţiunea se
Citiți mai multe

RECENZIE: Legend, Prodigy, Champion (Legend #1, #2, #3) de Marie Lu

Imagine
From different worlds, June and Day have no reason to cross paths... Until June's brother is murdered, and Day becomes the prime suspect. In a shocking turn of events, the two uncover what has really brought them together, and the sinister lengths to which their country will go to keep its secrets. Legenda / Legend (Booklet Fiction, 2016 / Okian / Books Express ) O altă trilogie începută în martie, însă terminată în august, vara seriilor şi trilogiilor populare. Încă de când am început să citesc Young Adult, acum 7 ani aproximativ, ştiu că după Divergent încercam să găsesc cât mai multe distopii. Vă avertizez că, deşi multă lume a renunţat la gen, distopiile rămân preferatele mele. Nici Hunger Games nu a venit foarte repede după Divergent , iar Legend a venit şi mai târziu, cam în jurul datei în care se publica în România, eu mă apucam să o citesc în engleză, pentru că primisem carte cadou de la Claudia, de Crăciun. Legend ne
Citiți mai multe

Invitaţia la vals de Mihail Drumeş

Imagine
Romanul Invitaţia la vals este un fenomen unic în literatura română, fiind un titlu atât de îndrăgit de cititori, încât, de-a lungul unui singur deceniu, treizeci şi patru de ediţii au fost epuizate. Cartea îşi seduce încă de la primele pagini cititorul, care rămâne cu sufletul la gură, conectat la acordurile poveştii de dragoste dintre cei doi studenţi, Tudor şi Mihaela. Candoarea emoţiilor şi a frământărilor sfâşietoare provocate de iubire, înregistrate de scriitor cu sinceritate şi sensibilitate, are darul de a aduce revelaţia bucuriei de a trăi alături de cei dragi, făcând din Invitaţia la vals o lectură necesară maturităţii.   Invitaţia la Vals de Mihail Drumeş (editura Scrisul Românesc, 1986/   ART , 2011) Am spus că prima recenzie pe 2015 va fi probabil la Jane Eyre de Charlotte Bronte, dar acolo am multe citate de scos şi încă nu mă simt în stare să le scriu pe toate. Aşa că m-am hotărât să încep cu ultima carte terminată şi anume Invitaţia la
Citiți mai multe