The Fox Made of Stories

Am lipsit din nou. Nici nu mai îmi caut scuze. Aseară pur şi simplu căutam ceva, dar nici eu nu ştiam ce. Ei, cum a fost vacanţa? Cum aţi petrecut de Paşte? Deşi vremea a fost naşpa, dar spre suprinderea mea ziua de Paşte a fost însorită.  Am petrecut-o împreună cu familia  şi  m-am simţit atât de bine. Am avut vacanţă de pe 11 aprilie până pe 22, cred. Frate, toată săptămâna aia a plouat sau a fost frig. Am stat numai în casă. Nu m-a deranjat prea tare pentru că am citit la fel cum aş fi făcut-o şi dacă era soare, dar eu vruiam să ies afară şi să citesc. Să revin la săptămâna actuală. A fost plină de revelaţii, ca să spun aşa. Să încep cu prima. Pe 23 aprilie a fost Ziua Mondială a Cărţii , despre care am vrut să fac o postare în ziua respectivă, dar m-am răzgândit. La Universitate a avut loc cunoscutul eveniment pe care editura Litera îl face în fiecare an de Ziua Cărţi. Cele 10 000 de cărţi oferite gratuit cititorilor. Da, am fost şi eu acolo. ...

Dragi mei cititori, voi încerca să fiu cât mai scurtă deoarece vreau să mă întorc la lecturat cât mai repede. Deci ieri seară m-am apucat de Allegiant , a treia, şi ultima carte din trilogia Divergent de Veronica Roth. Ok, cred că o să aibă şi ceva gif-uri postarea asta. Cartea e uimitoare. Autoarea e uimitoare. Nu vreau ca trilogia să se termine. Nu vreau. Divergent a fost cartea care m-a ajutat să trec printr-o perioadă grea, care mi-a ridicat moralul, care m-a învăţat cum să fiu curajoasă şi să-mi înfrunt problemele, să-mi controlez frica. Am aflat că sunt curajoasă. Am aflat că sunt divergentă, am aflat că sunt eu. Aşa că îmi este foarte greu să mă despart de trilogia asta. Simt că o parte din mine se rupe, cu cât mă apropi de final, şi credeţi-mă nu m-am putut opri de când am pus mâna pe ea. Am spus că o să fiu scurtă, dar deja m-am lungit. Probabil undeva în viitorul apropiat, recenziile cărţilor vor apărea pe blog, dar asta după ce le voi reciti....

Sunt distrusă psihic. Nu sunt multe cărţile care îşi lasă amprenta asupra mea şi nu sunt multe nici cele în care mă ataşez aproape de toate personajele. Cu excepţia trilogie “Divergent” de Veronica Roth şi a faimoşilor clasici, nu sunt multe cărţile care mă fac să stau pe gânduri, încep să înclin că asta trebuie să facă disptopiile. Prezentând diferite alternative, gândindu-ne că chiar dacă am schimba lumea, nu e o noutate că totul vine cu consecinţele sale. Scary world, outside.  Am început iar să pălăvrăgesc fără noimă . :)) Hotărăsem să postez rubrica în fiecare duminică, dar nu cred că am avut timp sau chef sau nu am găsit melodiile speciale. Nici acum nu ştiu sigur dacă voi putea să realizez rubrica integral. Nu am prea dat de noutăţi, am doar câteva din melodiile de pe coloana sonoră a filmului, care mai are o săptămână să apară şi la noi, Catching Fire - Sfidarea. Who's excited? Me, me!! Sunt foarte curioasă în care scene voi găsi aceste melodii. Deci, s...

Cum spune şi titlul postării, există un blocaj în mintea mea. Nu am fost niciodată atât de dată peste cap.  Nu pot să mai scriu. Nu pot să mai citesc. Nu mă atrage nicio carte. După cum aţi observat e pustiu pe blog, lucru care mă face şi mai tristă, dar mă simt puţin aiurea să postez încontinuu, numai chestiile şi întâmplările care mi se par mie interesante.  Vreau să mă apuc de recenzii, cel mai sigur o să recitesc cam tot ce am citit în iunie/iulie/august, septembrie a fost cam absent. Am dat vina pe facultate, dar cred că deja a trecut o lună şi m-am cam obişnuit. Încă un lucru, care nu mi s-a mai întâmplat până acum, am trei cărţi pe care le-am început, niciuna nu am terminat-o. Blocajul a început în timp ce citeam “Revelaţia” , cartea a doua în seria  “Forţele Răului Absolut” de Kelly Armstrong. M-am oprit la ultimele capitole, din cauza lui Chloe. În viaţa mea nu m-a enervat aşa tare un personaj. În primul volum am suportat-o,...

Ştiu ciudat titlu. Încă mă întreb dacă ar fi bine să postez asta, încă nu ştiu dacă sunt destul de curajoasă. Acum două zile am întâlnit genul acela de carte care te face să-ţi pui întrebări, să te gândeşti de două ori, înainte să mai spui ceva. Să-ţi spui ţie, că eşti destul de curajos, că nu eşti laş. Eşti Neînfricat? Poate. Eşti fără frică? Nu, asta ar fi imposibil. Cum spunea şi Tobias : “Dar esenţialul nu este să fii fără frică. Aşa ceva e imposibil. E să înveţi cum să-ţi controlezi frica, şi cum să te eliberezi de ea, acesta e esenţialul.” Nimeni nu e fără frică, toată lumea are propriile temeri, pe care trebuie să le înfrunte sau să se elibereze de ele. Nu ştiu exact care a fost momentul în care m-am agăţat atât de puternic de cartea aceasta, tot ce ştiu e că am ajuns să-mi repet că sunt curajoasă. Aşa mi-am înfruntat eu teama. Aşa am descoperita latura mea neînfricată. Am descoperit că aparţin facţiunii Neînfricaţilor. Mi-am descoperit tăria şi am încercat ...

Vă anunţ de pe acum că este o postare lungă şi destul de frustrată pe alocuri. Dacă chiar o citiţi pe toată, chiar aş vrea să vă ştiu părerea, la anumite faze. Dacă mai citesc încă o dată, despre geniul lui Eminescu, o iau razna rău. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi place să citesc, dar aici nu sunt incluse şi poeziile lui Eminescu sau Bacovia. Oh, sau şi mai bine romanele lui Eliade sau ale lui Preda. Chiar mă gândeam cum naiba este posibil să îi urăsc atât de mult. Adică am citit clasici, nu doar fantasy. De fapt citesc cam tot ce îmi pică în mână. Nu spun că romanele sunt prost scrise, fiindcă nu am ajuns cu ele la final, şi asta este cu totul alt subiect dezbătut cam pe toate site-urile de socializare.  Subiectul cărţilor,  în sine, mă face să mă dau cu capul de cei patru pereţi ai camerei mele. Şi gata cu şcoala, prefer să nu vă obosesc cu asemenea subiecte.  Am trei recenzii de scris, trei. Problema e că n-am nici cea mai mică inspiraţie. Am scris...