Săptămâna plină de întrebări !?

Vă anunţ de pe acum că este o postare lungă şi destul de frustrată pe alocuri. Dacă chiar o citiţi pe toată, chiar aş vrea să vă ştiu părerea, la anumite faze.

Dacă mai citesc încă o dată, despre geniul lui Eminescu, o iau razna rău. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi place să citesc, dar aici nu sunt incluse şi poeziile lui Eminescu sau Bacovia.

Oh, sau şi mai bine romanele lui Eliade sau ale lui Preda. Chiar mă gândeam cum naiba este posibil să îi urăsc atât de mult. Adică am citit clasici, nu doar fantasy. De fapt citesc cam tot ce îmi pică în mână. Nu spun că romanele sunt prost scrise, fiindcă nu am ajuns cu ele la final, şi asta este cu totul alt subiect dezbătut cam pe toate site-urile de socializare. 

Subiectul cărţilor,  în sine, mă face să mă dau cu capul de cei patru pereţi ai camerei mele.

Şi gata cu şcoala, prefer să nu vă obosesc cu asemenea subiecte.

 Am trei recenzii de scris, trei. Problema e că n-am nici cea mai mică inspiraţie. Am scris ceva la “Îngerul Mecanic”, dar mi se pare o porcărie.

Mai am  “Prinţul Mecanic” şi “Nopţi de patimă”- care după cum ştiţi este +18, surpriză, cartea este genială. Mă urăsc pe mine, că am avut gânduri să o las baltă după prima scenă +18. Ciudat a fost că pentru prima oară în viaţa mea am făcut comparaţii. Adică să compar protagonistul din “Nopţi de patimă” – Wrath, cu protagonistul din “Academia Vampirilor” – Dimitri, cred că părul a fost de vină.

Dar staţi calmi, nu e nimic de comparat.  Dimka e Dimka şi mereu va fi în inimioara mea, iar Wrath este special în felul lui. Nu divulg prea multe, fiindcă o să fac asta în recenzie.

Că tot  vorbim de recenzii, mă gândeam să renunţ la citate, oricum n-am mai postat în rubrica “Magical Words”. Dar nu ştiu sigur ce să fac. Aveam de gând să postez, citate din “Academia Vampirilor” dar cum din primele trei volume, cred, nu mi-au rămas prea multe, mi-a venit ideea grozavă să le combin. Dar habar n-am când o să mai fac şi asta.

Mă gândesc serios să renunţ la citate în recenzii. Ar fi mai profesional aşa, dar încă mă gândesc.

Acum o discuţie despre viitor.

N-am mai făcut asta niciodată, dar pur şi simplu nu ştiu ce să fac, aşa că vă cer vouă un sfat. Toată lumea mă întreabă la ce facultate o să mă duc, desigur şi toată discuţia alege ce îţi place pentru că asta o să faci toată viaţa, nu e neapărat adevărat.

Eu am făcut la liceu matematică- informatică intensiv engleză, un profil nu tocmai genial, toată lumea fuge de matematică. Sincer, matematica îmi e mai la îndemână decât româna, pe care am vrut să o ocolesc cât mai mult posibil.

 Am ales, să mă duc la Academia de Ştiinţe Economice, pe scurt ASE. Acum aceasta are mai multe ramificaţii, iar alegerea mea a fost să mă îndrept spre Relaţii Economice Internaţionale, fiindcă am presupus că voi încerca să învăţ cât mai multe limbii străine, combinate cu economia. Eu zic că nu sună aşa rău.

Asta este ce mi-ar plăcea să fac, cât mai multe limbi străine şi puţină economie. 

Cariera mea de vis ar fi aceea de diplomat, şi da ştiu că nu funcţionează tocmai corect politica, dar ca să schimbăm ceva trebuie să nu mai fim aşa radicali şi pripiţi. 

Dacă până la urmă asta se dovedeşte a fi doar un vis, al doilea ar fi acela de stewardesă. Deşi nu prea sunt de accord cu toate chestiile astea, fete frumoase şi fără creier, să fi stewardesă nu este chiar pentru cele brainless.  

A treia opţiune, ar fi … ce tot spun fac ASE, sunt milioane de bănci, nu rămân şomeră.

Toată lumea însă îmi spune că mă îndepărtez de matematică. Chiar vorbeam cu o doamnă, despre facultate şi admitere, alături de noi încă o fată, şi desigur ca orice mamă trebuie să-şi laude puii, discuţia a mers cam aşa.

Doamna: Şi la ce facultate te-ai gândit să dai?

Fata: Finanţe Bănci, la ASE, adică am făcut matematică-informatică şi merg tot pe asta.

Eu: Relaţii Economice Internaţionale, la ASE, încă nu sunt sigură, dar vreau să fac cât mai multe limbi străine şi m-am cam săturat de matematică.

Doamna: Te cam îndepărtezi de real, adică fetele mele au fost la filologie şi apoi au dat la ASE, la  Finanţe Bănci, şi s-au descurcat foarte bine, tu care ai fost la matematică-informatică, crezi că nu te descurci?

Şi toate astea spuse cu o faţă pe care se citea clar că mă crede un copil incapabil.

Eu, în timp ce duduia abera.

Time out! Ce se întâmpla în mintea mea.

*Femeia lu’ Dumnezeu, am zis eu că nu mă descurc cu matematica? Fetele alea ale tale au intrat pe dosar, nu mai mânca rahat. Şi acum ai sărit repede să le lauzi. Iar tipa de lângă mine, nu cred că e aşa grovază la matematică, dat fiind faptul că am luat mai mult ca ea în simulare. Şi ghici ce , acum se intră pe admitere, nu mai vin cei de la filologie să ne ia locurile, deci scuză-mă că vreau să fac altceva decât matematică sau Finanţe Bănci, ca toată lumea.*

Revenind. Calmă.

Eu: Nu, doar că aş vrea să schimb puţin peisajul, adică mai multă economie. Am făcut patru ani de matematică şi mă descurc destul de bine.

End of story.

Bineînţeles că duduia îşi crede odraslele inteligente. Şi mai ştiu şi că la Relaţii Economice Internaţionale nu prea se face atât de multă materie, am auzit asta de la profesoara de economie care şi-a lăudat odraslele că au terminat Cibernetică şi o duc excelent.

Da, şi apoi toată lumea sare cu replica: Fă ce îţi place.

Voi credeţi că REI ( Relaţii Economice Internaţionale) ar fi o opţiune viabilă? Adică aveţi rude, prieteni, care au terminat ASE-ul şi pot să spună că i-a ajutat? Acum nu contează neapărat facultatea, fiindcă o să am mai multe opţiuni, dar sunt tare curioasă dacă merită.

Mă bucur extrem de mult că acum se intră pe bază de examen, altfel ASE-ul nici nu era pe lista mea.

Am primit o nominalizare de la Moni Melissa, de pe blogul Săculeţul cu Minuni , revin cu acea într-o postare mai mică şi mai puţin plictisitoare şi frustrată.

Mult succes celor care au teze, competenţe şi BAC-ul, în iulie. O să-i dăm pe spate, la propriu, pe corectori.