The Fox Made of Stories

Am lipsit din nou. Nici nu mai îmi caut scuze. Aseară pur şi simplu căutam ceva, dar nici eu nu ştiam ce. Ei, cum a fost vacanţa? Cum aţi petrecut de Paşte? Deşi vremea a fost naşpa, dar spre suprinderea mea ziua de Paşte a fost însorită.  Am petrecut-o împreună cu familia  şi  m-am simţit atât de bine. Am avut vacanţă de pe 11 aprilie până pe 22, cred. Frate, toată săptămâna aia a plouat sau a fost frig. Am stat numai în casă. Nu m-a deranjat prea tare pentru că am citit la fel cum aş fi făcut-o şi dacă era soare, dar eu vruiam să ies afară şi să citesc. Să revin la săptămâna actuală. A fost plină de revelaţii, ca să spun aşa. Să încep cu prima. Pe 23 aprilie a fost Ziua Mondială a Cărţii , despre care am vrut să fac o postare în ziua respectivă, dar m-am răzgândit. La Universitate a avut loc cunoscutul eveniment pe care editura Litera îl face în fiecare an de Ziua Cărţi. Cele 10 000 de cărţi oferite gratuit cititorilor. Da, am fost şi eu acolo. ...

Descriere: “Katniss a supravieţuit calvarului Jubileului Pacificării şi, împreună cu familia ei şi Gale, este la adăpost în Districtul 13. Dar, în haosul final al jocurilor, Peeta a căzut prizonier în mâinile Capitoliului, iar preşedintele Snow îi pregăteşte o soartă aparte. În timp ce focul revoltei mistuie întreg Panemul, Katniss este sortită să devină simbol al revoluţiei. Pe măsură ce evenimentele se desfăşoară cu repeziciune, ea realizează însă că a fost mai degrabă un pion mutat pe tablă decât liderul celor asupriţi. Consecinţele devin de negândit pe măsură ce numărul victimelor creşte, iar Katniss trebuie să găsească o soluţie ce pare din ce în ce mai imposibilă.” Părerea mea Încă nu ştiu exact cum să încep, îmi este greu să-mi ordonez gândurile în propoziţii. Cel mai dificil lucru a fost că deşi am vrut din toată inima să plâng, avea un nod în gât şi mă simţeam şi mai rău. Oricine are ceva împotriva trilogiei “Jocurile Foamei” de Suzanne Collins este de...

Bunăăăăăă. Nu mi-am respectat, din nou, înţelegerea şi am chiulit de pe blog. Am ratat atâtea rubrici încât cred că o să le fac aleatoriu într-o zi a săptămâni. Ştiu că rubrica Plouă cu melodii , o aveam luni, ar am ratat să postez la ea, de 3 săptămâni, aşa că devine random, în orice zi a săptâmâni. Bine nu chiar orice zi, adică undeva la mijloc, nu la sfârşitul săptămânii. Deci, azi postez la rubrica Primele 100 de cuvinte . Cele 100 de cuvinte pe care vi le voi prezenta azi sunt în engleză şi sunt din cartea The Spectacular Now de Tim Tharp. Deşi citesc şi Marele Gatsby , tot în engleză, formatul cărţi mă oboseşte, scrisul este prea mic, aşa că dacă în următoarea săptămână nu reuşesc să ajung măcar la jumătate, îmi voi cumpăra ediţia în română. Acum, întorcându-mă la The Spectacular Now , din câte ştiu cartea nu a apărut la noi,dar dacă continuă să fie la fel de bună, voi face o propunere editurilor de la noi din ţară. Povestea ne prezintă un adolescent...

Mai sunt 5  minute până la ora 00:00, dar mă bucur că m-am dezmeticit şi am descoperit că astăzi este ziua dragului nostru Four. 4.4.2014. Cine a citit Divergent de Veronica Roth, ştie despre ce vorbesc, cine nu a citit, staţi liniştiţi, veţi afla curând. Am găsit un filmuleţ pe youtube, în care Veronica Roth ne cere să încercăm să-l descriem pe Four în patru cuvinte. Asta o să fie greu.  Să vedem. Four. Cel mai protectiv iubit.  Arătos. Misterious. Dur. Fragil. Cel mai curajos Neînfricat. Păcat că e ficţional. Nu luaţi în seamă ultima parte. Four a prins viaţă. Nu ştiaţi? Theo James îl aduce la viaţă pe iubitul nostru Four, într-o  ecranizare superbă. Cine s-a îndoit că Theo James nu este Four, vă mai  las câteva gif-uri mai jos şi sunt sigură că o să vă răzgândiţi.

După cum vedeţi bloguleţul meu a suferit câteva modificări. Să le iau pe rând. Numele este Confesiunile unei iubitoare de cărţi , practic numele pe care îl avea înainte doar că în română. Mi-a plăcut mai mult cum suna în română, plus acest blog e în română. Oricum nu asta contează, îmi place cum sună. Mă defineşte. Am vrut să-i schimb aspectul de mult, dar habar nu aveam cum anume. Nu ştiam cum să-l fac să mă definească, să fie blogul meu drăguţ, pe care împărtăşesc chestii amuzante, dubioase şi ciudate cu voi. Ei bine, azi, 4 aprilie, am descoperit că aspectul ăsta se potriveşte de minune. M-am chinuit ceva la el, dar a meritat. Dacă vă deranjează ceva şi culorile nu par să se potrivească, vă rog să-mi spuneţi în comentarii. Nu vreau doar ca blogul să arate bine, ci să fie şi citit de voi. Ştiu că în ultima vreme apar foarte rar pe aici. Am vrut să postez de atâtea ori, dar tot timpul ajungeam să fac altceva. Vine vacanţă şi toată lumea s-a hotărât că avem nevoie de p...