Recenzie Lirael, Abhorsen ( Vechiul Regat #2, #3) de Garth Nix

Lirael nu s-a considerat niciodată o adevărată fiică a Clayr.

Părăsită de mamă şi neştiind cine-i e tatăl, Lirael nu se aseamănă cu nimeni din numeroasa ei familie ce locuieşte în Gheţarul Clayr. Nici măcar nu e în stare să prevadă viitorul, aşa cum pot face toţi cei din Clayr.

Chiar şi aşa, în mâinile ei se află soarta Vechiului Regat. Ea va trebui să pornească la îndeplinirea unei misiuni periculoase, ameninţată mereu de umbrele rele ce se întind peste Regat. 

O misiune ce ameninţă să rupă barierele dintre viaţă şi moarte. Lirael va trebui să găsească curajul de a-şi descoperi destinul. 

Lirael, Abhorsen de Garth Nix (editura RAO, 2009/2011)

Ştiu, ştiu, iar fac o singură recenzie pentru două cărţi, însă ca să trecem scurt peste asta şi să vă ofer o explicaţie random to why I do this. Ador să maratonez serii şi trilogii. Deci nu prea las timp între cărţi, deci recenzie împreună.

Sabriel, Lirael şi Abhorsen a fost o serie pe care am citit-o undeva în luna mai, am făcut recenzie la Sabriel, apoi am intrat într-un review slump cât mine de mare. Deci, încerc să recuperez. Deci, mai jos o să găsiţi recenzia. Mulţumesc de aşteptare.

Lirael  este a doua carte din seria Vechiul Regat de Garth Nix, însă poate fi citită şi fără a citi Sabriel, dar recomand Sabriel pentru a înţelege lumea mai bine.

Lirael este cea care ne arată, acum, împrejurimile din Vechiul Regat. De această dată, însă Lirael nu este iniţiată în arta magiei, ea este o Clayră care îşi aşteaptă Darul Viziunii. Ajunsă la vârsta de paisprezece ani, îşi promite că va face tot ce îi stă în putinţă pentru a obţine Darul Viziunii, chiar dacă sunt Clayre care au Darul şi sunt mai mici decât ea.

Astfel pornim împreună cu Lirael în descoperirea misterelor Gheţarului Clayrelor şi a destinului care o aşteaptă. Descoperim noi forme ale magiei şi luăm parte la toate aventurile pe care aceasta le are împrenă cu credicioasa sa patrupedă Căţeaua Obraznică.

Cartea prezintă mai multe perspective decât cea a lui Lirael, ceea ce ne oferă o şi mai mare explorare a lumii din Vechiul Regat. Acţiunea ne traspune patru ani înainte unde facem cunoştinţă cu Sameth şi Nicholas, în o cu totul altă parte a Vechiul Regat.

Ceea ce am adorat la această carte au fost personajele, chiar dacă mulţi comparând cu Sabriel spun că aceasta rămâne cea mai bună, Lirael şi Abhorsen sunt chiar lângă ea.

Personajele sunt foarte bine conturate şi diferite, fiecare având propriile temeri de înfruntat şi modul propriu prin care fac acest lucru. De asemenea plotul şi acţiunea sunt mult mai complexe, având de a face şi cu o mişcare politică. Trecerea de la Lirael la Abhorsen se face însă foarte uşor.

Abhorsen este continuarea lui Lirael şi denotă complexitate şi un mod mult mai aparte de a face faţă lucrurilor. Personajele se dezvoltă foarte frumos, continuând firul narativ din Lirael,  datorită perspectivelor multiple oferind şi o viziune diferită despre modul de desfăşurare a acţiuni pentru fiecare personaj în parte.

Personaje din Sabriel îşi fac apariţia atât în Lirael cât şi în  Abhorsen şi îndrumă personajele să-şi aleagă propria cale şi sunt acolo pentru suportul lor. Avem parte şi de perspectivele lor însă nu la fel de mult ca ale celor care se află în centrul acţiunii în Lirael şi Abhorsen.

Stiulul de scrie al autorului şi modul în care plotul principal se împleteşte cu personajele şi acţiunile individuale ale acestora fac din această serie una inedită şi specială.

Recomand seria Vechiul Regat datorită personajelor şi lumii foarte bine construite de către Garth Nix, care are întotdeauna ceva de oferit atunci când vine vorba de acţiune şi personaje. 

„- Tatăl vostru e supărat pe mine, zice că era cât pe ce s-o păţesc, comentă Sabriel zâmbind silit. Zău dacă înţeleg, când ar trebui să fie fericit că n-am păţit nimic...”

„Majoritatea dintre noi văd doar secvenţe, scurte momente viitoare amestecate şi confuze.”

„- Spirala se-nvârteşte în spirală, purecii tot la purecii trag şi ce se naşte din nerozii nerod rămâne, murmură motanul.”

„ – Nu e o călătorie de plăcere, cum făceam acasă în Gheţar, îi explică fata. Trebuie să găsesc un bărbăt...

-Aaa, dar asta e foarte bine! o întrerupse Obraznica înainte să-şi termine vorba, sărind să o lingă pe faţă. E vremea să te înmulţeşti şi tu ce-i drept...

-Asta-i chiar culmea! se înfuriei Lirael, silind-o să se aşeze înapoi. Îţi stă capul numai la prostii! [...]"

„-Tuturor le vinde rândul să moară. Unii nu cunosc sau vor să amâne momentul, dar adevărul e că nu există scăpare. Iar cei care zăresc stelele Porţii, ştiu asta.”