Chestii & Frustrare & Creativitate

M-am tot gândit la chestii în ultima perioadă. De exemplu: unde s-a dus anul ăsta? Adică suntem în mai, nici nu îmi amintesc cum a fost în martie sau alte luni din anul care trece pe repede înainte. Adică...unde, ce, cum?

Probleme existenţiale cu timpul. Sunt într-o luptă continuă împotriva lui. În mare parte datorită deciziilor care urmează şi stresului şi timpului liber, care nu o să mai fie, şi alte o sută de chestii minore.

Era un citat în 17 Again (cred că s-a tradus şi la noi 17 din nou, foarte posibil să nu fie tradus aşa) : „când eşti adolescent totul pare sfârşitul lumii”, deşi nu cred că asta e citatul, dar aşa mi-l amintesc. O să inserez şi un gif cu Zac Efron, dacă o să-l găsesc. Trecând peste...

l-am găsit,Zac Efron "perioada după High School Musical"

 Aşa e.

Nu neapărat totul, dar fiind adolescent şi chiar adult, adică la cei 20 de ani ai mei, care curând vor deveni 21, anumite situaţii parcă sunt capăt de lume, asta până când te gândeşti mai bine şi înfrunţi orice sentiment care te face să te simţi că nu eşti în stare să faci acel lucru.

Am făcut multe lucruri pe care probabil nu m-am văzut făcându-le. Vara lui 2015 a pus totul în mişcare, dar şi începutul lui 2016 a fost diferit în ceea ce priveşte controlul meu, când vine vorba de cărţi şi comenzile online.

Ideile continuă să vină şi ideile pentru blog se adună, dar nu ştiu când vor fi puse în practică. Am vrut să schimb designul blogului de mai multe ori, dar nu ştiu ce să fac, aş vrea să-l schimb, dar nici nu ştiu cum.

Ideea e că nici cu cititul nu am stat aşa bine, în ultima perioadă tind să citesc fix când nu ar trebui. Priorităţile mele nu sunt tocmai în ordine. Nu ştiu cum reuşesc ceilalţi să se organizeze, dar eu sunt paralelă cu organizarea, în momente de stres continuu.

Pare ciudat să spun că licenţa mi se pare un proiect mare şi pompos, care până la urmă nu este decât un proiect. Adică, serios, eu am un studiu practic şi totuşi îmi e cam imposibil, din toate punctele de vedere să particip la desfăşurarea acţiunii, ca mai apoi să scriu despre studiu. Presupun că aşa merge facultatea şi o să meargă tot aşa mult timp.

Câteodată mă plâng de facultate şi îmi trece prin minte un lucru ciudat: profi mei au avut mai multe de îndurat. Oricum ar fi, în cazul generaţiilor noastre, lucrurile sunt mult mai uşoare. Cred că tendinţa din ultima vreme de afirmare a talentului propriu, la, la, la şi realizarea că toţi suntem speciali, ne-a făcut să fim şi puţin mofturoşi.

Este un adevăr universal că studenţii/elevii/oricine altcineva se plânge de chestii.

În ceea ce priveşte blogul, pentru că m-am plâns destul despre viaţa personală, am multe idei, DAR în acest moment nu pot să mă ţin de un program, uit şi după mă apucă lenea. Şi ciclul se repetă. Nici comentarii pe alte bloguri nu am mai dat, pentru că sunt aşa obosită încât prefer să mă uit în gol pe facebook sau youtube. Ceea ce nu este bine, dar what can you do?

Şoc! Da, blogul e ceva ce îmi place, dar câteodată simt că am creierul gol.

O idee pe care voiam să o expun în postarea asta, este un blog blingv. Nu ştiu când s-a născut ideea, pentru că nu îmi aduc aminte. Este recentă. Nu vreau să-mi exersez engleza pe voi, de aceea am o bună prietenă, care trebuia să se alăture blogului, dar până la urmă nu a făcut-o, care-mi va corecta recenziile în engleză, în cazul eventualelor greşeli.

Problema este şi outline-ul blogului, care în momentul ăsta nu îmi permite împărţirea pe jumătate a pagini, pentru a putea avea engleză pe o parte şi română pe cealaltă. Nu ştiu dacă ideea din capul meu poate fi aplicată, dar o să încerc în viitorul apropiat.

Deci, nu ştiu exact ce o să se întâmple pe blog, în viitorul apropiat. O să fie prea mare agitaţie ca să pot schimba ceva, dar sper să reuşesc cât mai curând.

Poate, o să postez şi mici bookhaul-uri, având în vedere că am luat-o razna cu comenzile. Razna e puţin spus.

Am atâtea cărţi de citit şi parcă nu-mi vine să citesc niciuna. Am început Pumnalul tăinuit (Materiile întunecate #2) de Philip Pullman, am citit două capitole, în jur de 50 de pagini. Am citit 40 de pagini acum două zile, de atunci nimic. Totul e ok!

Voi cum vă descurcaţi cu asemenea momente de frustrare? Ce aţi mai citit?