The Fox Made of Stories

Sunt un fan înrăit, distrus şi care ar trebui să înveţe la contabilitate, pentru testul de mâine, dar la naiba, nu mă pot opri. “Jocurile Foamei”, lăudata trilogie de Suzanne Collins, merită mult mai mult. Este o serie incredibilă, care te face să te gândeşti din alte sute de perspective. Ok, nu-mi place lumea în care trăiesc, dar dacă ar fi altfel, nu ar exista alte consecinţe şi tot ar fi ceva neplăcut. Lumea are de o potrivă şi calităţi şi defecte, singura problemă este pe ce alegem să ne axăm mai mult. Ce vrem să scoatem în evidenţă?  Toate războiele, nu doar cele fizice, în care se folosesc arme, ci şi cele verbale, ne îndepărtează ca oameni, ne fac inumani. Ok, poate că gândesc puţin prea departe, dar toată lumea are defecte, iar al meu este acela de a mă agăţa de vise. Probabil de asta îmi place atât de mult să mă pierd în cărţi. Cu toate că nu mă pricep atât de bine la cuvinte, voi lăsa pe altcineva, care vă va fura atenţia şi inimile prin cuvintele s...

Rezumat:   “Ai putea supravieţui în sălbaticie, de unul singur, când toţi cei din jur fac tot ce pot ca să nu apuci dimineaţa următoare? Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde naţiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic şi sângeros – Jocurile Foamei. Douăzeci şi patru de adolescenţi sunt răpiţi de lângă familiile lor şi aruncaţi în lupta pe viaţă şi pe moarte, televizată în direct şi urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat şi... viu. Cine va câştiga cursa nebună pentru supravieţuire?” Părerea mea: Uhuu, motive, câte motive aş avea aici. Seria  “Jocurile Foamei” de Suzanne Collins este genială, magnifică. Te lasă fără cuvinte. Să încep totuşi cu motivele. 1.       E eroină neînfricată – Katniss Everdeen. ...