Quote #13

Sunt un fan înrăit, distrus şi care ar trebui să înveţe la contabilitate, pentru testul de mâine, dar la naiba, nu mă pot opri.

“Jocurile Foamei”, lăudata trilogie de Suzanne Collins, merită mult mai mult. Este o serie incredibilă, care te face să te gândeşti din alte sute de perspective.

Ok, nu-mi place lumea în care trăiesc, dar dacă ar fi altfel, nu ar exista alte consecinţe şi tot ar fi ceva neplăcut. Lumea are de o potrivă şi calităţi şi defecte, singura problemă este pe ce alegem să ne axăm mai mult. Ce vrem să scoatem în evidenţă?

 Toate războiele, nu doar cele fizice, în care se folosesc arme, ci şi cele verbale, ne îndepărtează ca oameni, ne fac inumani. Ok, poate că gândesc puţin prea departe, dar toată lumea are defecte, iar al meu este acela de a mă agăţa de vise.

Probabil de asta îmi place atât de mult să mă pierd în cărţi.

Cu toate că nu mă pricep atât de bine la cuvinte, voi lăsa pe altcineva, care vă va fura atenţia şi inimile prin cuvintele sale. Doamnelor şi domnilor: Peeta Mellark. 

“-Voiam să te întreb ce părere ai despre război, dar dacă eşti prea tulburat…, începe Caesar.

-Oh, nu sunt prea tulburat ca să răspund la întrebarea asta. Peeta respiră adânc, apoi se uită drept în aparatul de filmat. Vreau ca toată lumea care ne urmăreşte – indiferent dacă e de partea Capitoliului sau de partea rebelilor- să stea să se gândească o clipă ce ar putea înseamna acest război. Pentru fiinţele umane. Mai întâi am ajuns aproape în pragul extincţiei luptându-ne unii cu alţii. Acum suntem încă şi mai puţini. Mediul în care trăim e încă şi mai fragil. Vrem cu adevărat  să facem asta? Să ne distrugem definitiv unii pe alţii? Sperând - ce? Că o specie cu mult mai bun-simţ va moşteni rămăşiţele fumegânde ale Pământului?

-De fapt, nu…nu sunt sigur că te pot urmări…, spune Caesar.

-Nu ne putem lupta unii cu alţii, Caesar, îi explică Peeta. Nu vom rămâne destul de mulţi ca să ne putem continua existenţa. “