The Fox Made of Stories

De la Crăciun tot citesc un clasic care mă încântă cu fiecare pagină şi tot de atunci am tot zis că o să postez şi eu ceva despre el, dar n-am făcut-o. Clasicul despre care vă vorbesc astăzi este Jane Eyre de Charlotte Bronte, care este o minunăţie de carte. Mai jos am să vă las un mic fragment care mi-a plăcut şi m-a făcut să văd prejudecăţile şi într-un fel pozitiv. […] Helen mă privi, probabil surprinsă: nu-mi puteam stăpâni tulburarea, deşi, mă străduiam din răsputeri; continuam să plâng în hohote. Ea se aşeză pe podea lângă mine, îşi cuprinse genunchii cu braţele şi-şi lăsă capul pe ei, şi rămase aşa, tăcută ca un indian. Eu am fost prima care a vorbit. -   Helen, de ce stai lângă o fată pe care toată lumea o consideră mincinoasă? -   Toată lumea, Jane? Păi, nu sunt decât optzeci de oameni care au auzit că eşti aşa şi în lume există sute de milioane.

“Nick Carraway, un tânar fascinat de visul american, proaspăt venit la New York şi doritor de succes, împărtaşeşte povestea transformării lui James Gatz în Jay Gatsby. Pe fundalul unei Americi prospere dar haotice, Gatz, m â nat de mirajul iubirii faţă de Daisy Buchanan, îşi schimbă viaţa, devenind din student la Oxford gangster, traficant de alcool şi apoi milionar. Iubirea sa pentru Daisy nu se împlineşte însă; rămâne povestea donquijotescă a Marelui Gatsby, desfaşurată odată cu un iluzoriu, nesfârşit American dream.” Recenzia este scrisă mai demult, am modificat-o puţin, sper să vă placă. Ce trebuie să ştiţi este că trebuie să citiţi cartea, este incredibilă. Am avut mereu un mare respect faţă de clasici. Modul lor de a contura povestea, de a contura personajele este uimitor. Modul magnific prin care F. Scott Fitzgerald ne atrage cu uşurinţă în lumea superbă şi fabuloasă a lui Gatsby este de invidiat. Deşi mă aşteptam ca povestea să fie spusă din punctul...

Hei, hei, blogosferă! Ce mai faceţi? Cum o mai duceţi? Toate bune şi frumoase, nu? Eu sunt în plină sesiune, mâine am examen la economie mondială, neimportant. O să-mi explodeze capul, aşa că m-am gândit să postez şi eu ceva pe blog. Oficial este vară. Aşa că eu m-am pregătit cu o listă. Imediat după ce termin cu examenele, adică după 20 iunie, o să mă apuc de citit. O să încep prin a vă arăta seriile/trilogiile în care mai am doar o carte de citit şi plănuiesc ca vara asta să le închei. v   Clockwork Princess (Dispozitive Infernale #3) de Cassandra Clare -  am citit seria Instrumente Mortale de curând şi nu vreau să primesc spoilere în legătură cu trilogia asta, mai ales cu ultima carte, aşa că după sesiune este prima carte pe care o să o citesc. v   United we spy (Fetele Gallagher #6) de Ally Carter – ştiu că m-am apucat de cartea asta în 2013 şi am lasat-o baltă, nu îmi aduc aminte de ce, dar îmi e dor de Zach şi chiar vreau să ştiu ...

Am lipsit din nou. Nici nu mai îmi caut scuze. Aseară pur şi simplu căutam ceva, dar nici eu nu ştiam ce. Ei, cum a fost vacanţa? Cum aţi petrecut de Paşte? Deşi vremea a fost naşpa, dar spre suprinderea mea ziua de Paşte a fost însorită.  Am petrecut-o împreună cu familia  şi  m-am simţit atât de bine. Am avut vacanţă de pe 11 aprilie până pe 22, cred. Frate, toată săptămâna aia a plouat sau a fost frig. Am stat numai în casă. Nu m-a deranjat prea tare pentru că am citit la fel cum aş fi făcut-o şi dacă era soare, dar eu vruiam să ies afară şi să citesc. Să revin la săptămâna actuală. A fost plină de revelaţii, ca să spun aşa. Să încep cu prima. Pe 23 aprilie a fost Ziua Mondială a Cărţii , despre care am vrut să fac o postare în ziua respectivă, dar m-am răzgândit. La Universitate a avut loc cunoscutul eveniment pe care editura Litera îl face în fiecare an de Ziua Cărţi. Cele 10 000 de cărţi oferite gratuit cititorilor. Da, am fost şi eu acolo. ...

Descriere: ” Jocul la care scriitorul englez isi face partasi cititorii este acela de a privi in doua oglinzi diferite, ambele deformatoare, destinul unui om supus in aceeasi masura realitatii si fictiunii. Altfel spus, ni se ofera sansa de a patrunde in lumea lui Dorian Gray, „cetatean“ al lumii si, in acelasi timp, al artei, om superficial si, in acelasi timp, interiorizat. Capodopera lui Oscar Wilde devine astfel, dincolo de arta narativa, o invitatie de a medita asupra conditiei artistului care penduleaza intre cele doua lumi ale sale: cea obiectiva (societatea) si cea subiectiva (arta).” De ce este aşa special romanul lui Oscar Wilde? Ar fi multe motive, deoarece iubesc clasici. Dar ca să mă rezum la esenţial: 1.       Trei personaje diferite. 2.       Influenţa unuia asupra celuilalt. 3.       Londra secolului nouăsprezece. 4.       Lecţie de viaţă. ...