O infinitate de lumi ,o singură inimă - Viaţa unui cititor (De ce citesc?)

Acesta este o postare publicată în cadrul concursului organizat de librăria online Libris.

A simţit vântul prin păr ,înainte să-şi deschidă ochii, era sigură că tocmai fusese răpită.Însă nu aşa cum credea ea.

A deschis ochii şi apoi a izbit-o realizarea,că s-ar putea să fi înnebunit.Era la o răscruce, care semăna izbitor cu cea din “La răscruce de vânturi”.Vântul se înteţea, însă deşi îşi mijea ochii a reuşit să observe o persoană în faţa ei.

Părul , lung şi negru ,îi înconjura faţa care arată că nu era tânăr, trecuse prin multe în viaţa lui.Înainte să reuşescă să spună o vorbă,gura lui s-a deschis şi atunci a rămas uimită:

-Nu renunţa la ce iubeşti, luptă.

Nu ştia la ce se referă, să nu renunţe la ce iubeşte?Nu renunţa la nimic,din câte ştia ea.

Vruia să-l contrazică ,însă a vorbit din nou înaintea ei.

-Cărţile sunt o parte importantă din viaţa ta, nu trebuie să alegi ,trebuie doar să lupţi pentru ceea ce iubeşti şi te face fericită.

Apoi a trăznit-o din nou.Era Heathcliff din “La răscruce de vânturi”,asemănarea era perfectă ,iar cuvintele sunau ca şi cum el era singurul care putea să le rostească.El luptase pentru Catherine, chiar şi după ce o pierduse.

Ea la ce avea să renunţe?La citit.

Din cauză că viaţa nu îţi dă mereu ceea ce doreşti,câteodată trebuie să renunţi la anumite lucruri,chiar dacă nu vrei.

Parcă citindu-i gândurile Heathcliff,spuse zâmbind:

-Aminteşte-ţi de ce ai început.

Totul începea să se estompeze."Să-şi amintescă de ce a început?"

-Nu, stai! Ce vrei…

Însă cuvintele se terminaseră într-o cu totul altă lume.

-…să spui?

A clipit des sperând că avea să se trezească în curând, însă cumva nu îi mai părea un vis.

"Să mă gândesc de ce am început?Să mă gândesc de ce am început să citesc?"îşi repeta întrebarea la nesfârşit.

Era într-o poieniţă plină cu flori albastre şi mov, împrejumuită de o pădure vastă.Locul îi era total necunoscut, nu mai fusese niciodată aici.Sau poate că da?Încercă să-şi dea seama pe ce planetă se mai afla, acum.Dintre copaci ,un lup mare îşi făcu apariţia.

-Firar să fie!spuse Elsa speriată.

Lupul rămase pe loc, privind apoi în spate.Imediat, lângă, două siluete stălucitoare îşi făcuseră apariţia.Era aşa speriată ,însă fiara era prea mare pentru un lup.

-Nu se poate, spuse deodată Elsa.

Erau Edward ,Bella şi Jacob.Personajele din prima ei serie fantasy citită, “Amurg”.

-Bună şi ţie Elsa,spuse vocea caldă a Bellei.

Era speriată, însă nu de personaje ci, de halucinaţia pe care tocmai o trăia.

-Nu renunţa, îi spuse deodată Edward.

Nu avea de gând să renunţe la ei,ci doar la timpul petrecut citind,ei vor fi mereu în inima ei.

-Nu renunţ, spuse ea.Nu la voi.

Bella zâmbi, de parcă se aşteptase la răspuns.

-De ce citeşti, Elsa?întrebă ea moale.

De ce?De ce?De ce o întreba toată lumea asta, în special personajele din cărţile ei preferate.

-Pentru că, avem nevoie de dragoste pentru a supravieţuii, iar asta o regăseşti cel mai mult în cărţi ,la orice colţ pândind. Pentru că e cea mai puternică armă de pe planetă.Pentru că asta ne face oameni.

Fusese suprinsă de propriul răspuns,nici măcar nu credea că ar putea gândi asta vreodată.

Edward îi zâmbi, în timp ce vârcolacul îşi mişcă capul ,parcă ,zâmbindu-i şi el .Din nou totul începea să se estompeze, oare în ce lume v-a mai ateriza acum?

Nisipul fin îi gâdila tălpile, se afla pe o plajă.Pe o plajă?Oare ce personaj o va mai întâmpina acum?

O mână o atinse încet pe spate, nu se aşteptase la asta ,aşa că tresării speriată.Râsul ca un clopoţel ,îi spunea că nu avea de ce să-şi facă griji aşa că se întoarse către persoana care o întâmpina în lumea aceasta.

Era Diana, din “Cercul Secret”,cu părul ei lung şi blond şi acei ochii verzi, era imposibil să o confunde.Avea în mână o scoică.O scoică?Elsa îşi puse mintea în mişcare ,încercând să-şi aducă aminte de unde ştia scoica.

-Calcedonia, tresări deodată suprinsă de zgomotul  propriei voci.

Diana zâmbi şi i-o înmână.Fără să mai aştepte întrebarea, Elsa zâmbi spunând:

-Citesc deoarece  avem întotdeauna nevoie de un strop de magie în viaţa noastră.Avem nevoie de speranţă şi puţin noroc.Avem nevoie să credem,chiar şi orbeşte.

Diana nu mai spuse un cuvânt ,însă se îndepărta constant.Nu ,nu ea se îndepărta ci Elsa, realiză mai târziu aceasta, îi părăsea lumea.

Această nouă lume părea şi mai necunoscută,însă un lucru era cert, vântul părea să o dărâme.Pijamaua ei nu avea să ţină gerul apring la distanţă.

Se uită speriată prin jur, nu vruia să fie luată prin surprindere ca ultima oară.Deodată în faţa ei se materializă, o fată scundă ,cu părul scurt până la umeri ,şaten cu puţine nuanţe de blond.O recunoscu imediat.

-Scout, spuse ea repede.Scout Green din “Elita Întunecată”.

Fata arătă un zâmbet larg.Fusese recunoscută înainte să spună ceva.

-Chicago, exclamă Elsa tremurând.Ştiu,ştiu, trebuie să-ţi spun de ce citesc,continuă ea.

Scout Green rămase pe loc zâmbind, însă avea în mână o carte: “Grimoirul“ se gândi Elsa.

-Citesc, spuse ea zâmbind, pentru că ,aceste cuvinte aşternute pe hârtie au putere.Cuvintele au mereu putere ,fie scrise ,fie vorbite.O dată spus ceva, nu mai poate fi luat înapoi.Ele au puterea de a supune state întregi.

Scout zâmbi aplecându-şi încet capul.Părul ei şatent, începea să pară negru.Se întâmpla din nou.Oare de câte călătorii va mai avea parte, se întreba Elsa.

Deschizându-şi ochii, Elsa simţi căldură, era departe de Chicago, foarte departe.Se afla în faţa unui conac imens, împrejmuit cu un gard de piatră.

-Eşti nouă?întrebă o voce masculină.

Tresărind mai ceva decât pe plajă. Elsa se întoarse către sursa vocii.Era un băiat înalt ,brunet cu ochi căprui şi o privea într-un fel ciudat,parcă scanând-o.

-Zach Goode, spuse deodată Elsa.”Fetele Gallagher”.

Băiatul făcu o plecăciune şi spuse:

-Sunt unic.

Râsetul zgomotos venind din spatele lui îl făcu să se încrunte.Însă atunci când fata îi atinse mâna ,încruntarea dispăru.

-Şi Cammie Morgan, a continuat Elsa mai mult pentru sine.Citesc pentru că…

Însă fu întreruptă de Zach.

-Ştii măcar unde te afli?

-În Roseville, ce întrebare mai e şi asta?se încruntă Elsa.

-Vruiam să fiu sigur, spuse Zach zâmbind.

-Citesc pentru că…rămase fără cuvinte, însă atunci îşi aminti cum Zach o scanase din cap până în picioare când o văzuse, pentru că avem nevoie de informaţii, de orice fel.Te simţi mai sigur atunci când eşti informat, când ştii ce se întâmplă cu lumea din jurul tău,a continuat zâmbind.

Cammie răsuflă uşurată.

-Credeam că te vom tortura,pentru răspuns.

Elsa râse ,un râs sănătos şi zgomotos.Dar înainte să-şi dea seama era deja în altă parte.Se afla într-o biserică. O biserică?

Se învârti în cerc ,încercând să desluşească unde se afla.Rotindu-se încă o dată ,ajunse faţă în faţă cu două fete,nu mai mari decât ea.

-Vai ,Elinor, cum poţi să fi aşa sigură?întrebă fată blondă.

Elinor?Elinor şi Marianne!

-“Raţiune şi simţire” ,spuse deodată Elsa.Jane Austen, oh Doamne!!

Elinor şi Marianne se întoarseră buimăcite către Elsa.

Elinor zâmbi şi spuse:

-Musafirul a sosit.

Marianne se agită încet, însă Elsa ştia întrebarea.

-Citesc pentru că…din nou îşi pierduse cuvintele, însă privind-o pe Marianne se lumină încet la faţă, pentru că natura oamenilor este încă necunoscută ,iar atunci când găsim lucruri în comun ne este permis să avem prieteni ,să împărtăşim cu ei bune şi rele.Să împărtăşim aventurile noastre, unor persoane care ne înţeleg, chiar dacă acestea sunt rare ,încă există.

Elsa îşi încheie pledoaria zâmbind, însă Elinor întrebă:

-Chiar se poate să ai prieteni numai dacă ei citesc, la fel ca tine?

-Nu, răspunse Elsa repede, bineînţeles că nu.Fiecare este diferit şi trebuie acceptat ca atare.

Fără să îşi dea seama spuse în aceste opt cuvinte mai mult decât în aceea pledoarie.

-Citesc pentru că vreau să-i înţeleg, să înţeleg natura umana, se corectă ea zâmbind timid.

Elinor încuviinţă din cap şi atunci totul începu să o ia razna din nou.Simţi un miros de mucegai.Era destul de întuneric în camera aceea şi destul de frig, nu ca în Chicago, însă pijamaua ei nu o proteja.Nişte litere erau scrise în dreptul unei uşi: “Domus Lunae Libri”. O bibliotecă?
O femeie apăru repezindu-se pe uşă.Elsa se sperie, însă atunci îşi aduse aminte.

-Marian Ashcroft, spuse ea zâmbind."A 16-a lună".

Femeia se întoarse ,răsuflând greu.

-Oh, ai ajuns, spuse ea într-un final.

-Citesc pentru că…

Femeie o întrerupse:

-Te cam grăbeşti.Însă continuă ,nu vreau să te întrerup.

O privi nedumerită.Trebuia să dea răspunsul ca apoi să plece, nu?Ce nu îi convenea?

-Citesc ca să…

-Să ai replici bune de contrazis oamenii, continuă Marian.

-Nu, spuse deodată Elsa.Citesc pentru că îmi place ,îmi place să călătoresc în alte lumi, pentru că sunt blocată într-un singur loc şi acesta este felul meu de a evada spre o lume nouă, necunoscută.

-Se pare că vă învăţă ceva la şcoala aia, să răspundeţi coerent,spuse Marian zâmbitoare.

Elsa nu mai apucă să răspundă ,încăperea se estompa deja.În noua lume era lumină, un soare puternic,însă sentimentul pe care îl avea era de frică,Deschise ochii încet ,apoi mai că ţipă de spaimă.Se afla într-un cimitir.

-Oh, Doamne!

O voce pufni în spatele ei.Se întoarse. O fată blondă ,înaltă şi cu un corp ca de model ,o privea cu nişte ochii albaştri ca oceanul.Elena ,Elena Gilbert sau oare Katherine Pierce?

-Eşti, eşti…. încercă să spună ,crezând că fata îi va răspunde.

-Elena, spuse aceasta păstrându-şi calmul.

Elsa era înfricoşată.Să o creadă sau nu?Privi spre mormintele de la picioarele ei: Familia Gilbert. Se afla în Fell’s Curch ,”Jurnale Vampirilor”.Elena rămăsese nemişcată, ţinând în mână un jurnal. Atunci,Elsa realiză că tocmai îi invadase spaţiul intim.Tot ce trebuia să facă era să răspundă la întrebare.

-Citesc deoarece…însă cimitirul îi dădea o senzaţie de moarte, de singurătate,nu îşi găsea cuvintele, iar privirea rece a Elenei nu o ajuta, deloc.Din nou Elsa simţi că era pusă la perete,că era singură.Dar nu era, Elena era chiar acolo, ea era în faţa ei, nemişcată.

-Citesc deoarece,îmi amintesc că oricât de singură aş fi,cu ajutorul cărţilor voi avea mereu pe cineva lângă mine.Prieteni reci,spuse întorcându-şi privirea spre morminte ,însă siguri.

Elena renunţase la chipul de gheaţă şi un mic zâmbet i se încropi pe chip.Asta era.

Cimitirul se prefăcu într-o ceaţă densă.Elsa avea acum în faţă o fântână imensă din care curgea o apă de un albastru pur.Era total diferit, faţă de sentimentul din cimitir.Aici era vorba de lumină ,de iubire.

-Oh, domnule Darcy, se auzi deodată o voce.

“Mândrie şi prejudecată”, se gândi repede Elsa.

Se întoarse către sursa vocii şi atunci o observă pe Elizabeth, la braţul domnului Darcy.Tocmai le întrerupea plimbarea.

-Îmi cer scuze, spuse Elsa făcând o plecăciune.

-De fapt ,te aşteptam ,spuse Elizabeth zâmbitoare.Alătură-te.

Elsa păşi spre ei nesigură, însă nu avea de gând să le refuze o plimbare prin Pemberley,locul de care era fascinată.

-Deci ,începu Elizabeth, renunţi.

-Nu, nu, spuse Elsa, am avut parte de opt călătorii stranii, din care nu mai ştiu ce să cred.Nu am renunţat la voi.

-Renunţi la alţi însă, spuse domnul Darcy.

-Cum aş putea să renunţ la cineva necunoscut?întrebă ea nesigură.

-Ai renunţa vreodată să îţi pui întrebări?Ai renunţa să mai fi curioasă?întrebă Elizabeth.

-Nu, cum aş putea ,este în natura omului.

-Renunţi la citit, deoarece nu eşti la fel ca ceilalţi ,fiindcă toţi te privesc urât?întrebă domnul Darcy.

-Nu, trebuie să aleg o cale.Viaţa îmi dă opţiuni, însă eu trebuie să aleg.Nu pot fi pe două căi deodată.

-Renunţând la ceea ce iubeşti, spuse Elizabeth,alegi calea greşită.

-Viaţa nu e un basm, spuse Elsa repezită, nu totul are un final fericit.Aleg calea ce îmi oferă cel mai mult.

-Şi cititul nu îţi oferă nimic?întrebă Elizabeth.

Elsa se gândise la toate cele opt motive pe care le găsise de-a lungul călătoriilor, mai trebuia să găsească unul.Ce spusese Elizabeth…despre curiozitate.Răspunsul era în faţa ei, ea i-l aruncase în braţe.

-Citesc pentru a-mi satisface curiozitatea,pentru a afla tot mai multe despre necunoscut.Deoarece îmi este imposibil să nu îmi pun întrebări.Cărţile sunt surse sigure prin care îmi satisfac curiozitatea în fiecare zi.

Elizabeth înclină capul ,acelaşi gest îl făcuse şi domnul Darcy.

Ziua însorită din Pemberley se transformă în noapte, o noapte întunecată ,că Elsa avea dificultăţi în a vedea în faţa ei.Era acasă?Trecuse cele nouă teste, ale personajelor ,trebuia să fie acasă.

Chiar când dădudă să se întoarcă ,o mână o prinse şi o smuci aruncând-o pe iarba rece.Nu era acasă.

-Ce crezi că faci?întrebă o voce tăioasă.

Deşi se chinuia să vadă ,ochii  Elsei nu se adaptau la întuneric.Atunci o lumină roşiatică începu să lumineze prin negura nopţii.

-Mulţumesc Christian, spuse din nou vocea tăioasă.

“Academia Vampirilor”, gândi amuzată Elsa.

-Rosemarie Hathaway, continuă cu voce tare.

Trupul elastic se întoarse către ea.

-Trebuie să-ţi răspund la întrebarea tabu, spuse Elsa sigură pe ea.

-De fapt, vreau să lupţi, spuse aruncându-i o ţepuşă.

-Ce tot spui??se miră Elsa.Sunt om!!

-Nu aici, spuse Rose zâmbind.

Ochii  Elsei se obişnuiseră cu întunericul.Putea vedea în noapte, însă ceea ce vedea era înfricoşător:Strigoi,peste tot.

-Citesc deoarece acesta este singurul lucru care mă face să mă simt împlinită,ţipă Elsa în noapte.

Aşteptă ca totul să se estompeze, să plece de acolo la fel cum făcuse şi în celelalte lumi.Însă era tot acolo,în mijlocul luptei.

-Nu, nu, nu ,spuse panicându-se.

-Omoară-l, spuse o voce, în timp ce în faţa ei apărea un strigoi în flăcări.

Era împietrită, însă fiecare nerv din corpul ei se puse în mişcare îndreptându-se spre monstrul în flăcări.Nu a ştiu cum a reuşit, însă cumva monstrul zăcea la picioarele ei.

-Citesc deoarece ,în această lume ,pot fi cine vrea să fiu, fără restricţi ,fără reguli impuse de alţi.Citesc pentru a mă descoperi pe mine însămi.Citesc pentru a învăţa să lupt pentru lucrurile în care cred,spuse cu încredere.

Acestea fiind spuse, Elsa simţi din nou totul îndepărtându-se ,la fel ca în Chicago, la fel ca pe plajă, ea se îndepărta.

Deschise ochii speriată.Totul fusese un vis, un vis ciudat de realist.Aprinse lumina în cameră,privind apoi spre biblioteca vastă care se întindea pe un perete întreg.Mângâie încet cărţile şi un atunci un zâmbet îi apăru pe buze.

- Citesc pentru că acesta este modul meu de a lupta :prin cuvinte.

Cam asta ar fi postarea mea în cadrul concursului Libris, lungă şi plictisitoare,probabil.

Succes tuturor participanţilor şi mulţumesc librăriei online Libris pentru această şansă de a mă exprima.