O infinitate de lumi ,o singură inimă - Viaţa unui cititor (De ce citesc?)
Acesta
este o postare publicată în cadrul concursului organizat de librăria online Libris.
A
simţit vântul prin păr ,înainte să-şi deschidă ochii, era sigură că tocmai
fusese răpită.Însă nu aşa cum credea ea.
A
deschis ochii şi apoi a izbit-o realizarea,că s-ar putea să fi înnebunit.Era la
o răscruce, care semăna izbitor cu cea din “La răscruce de vânturi”.Vântul se
înteţea, însă deşi îşi mijea ochii a reuşit să observe o persoană în faţa ei.
Părul
, lung şi negru ,îi înconjura faţa care arată că nu era tânăr, trecuse prin
multe în viaţa lui.Înainte să reuşescă să spună o vorbă,gura lui s-a deschis şi
atunci a rămas uimită:
-Nu
renunţa la ce iubeşti, luptă.
Nu
ştia la ce se referă, să nu renunţe la ce iubeşte?Nu renunţa la nimic,din câte
ştia ea.
Vruia
să-l contrazică ,însă a vorbit din nou înaintea ei.
-Cărţile
sunt o parte importantă din viaţa ta, nu trebuie să alegi ,trebuie doar să
lupţi pentru ceea ce iubeşti şi te face fericită.
Apoi
a trăznit-o din nou.Era Heathcliff din “La răscruce de vânturi”,asemănarea era
perfectă ,iar cuvintele sunau ca şi cum el era singurul care putea să le
rostească.El luptase pentru Catherine, chiar şi după ce o pierduse.
Ea
la ce avea să renunţe?La citit.
Din
cauză că viaţa nu îţi dă mereu ceea ce doreşti,câteodată trebuie să renunţi la
anumite lucruri,chiar dacă nu vrei.
Parcă
citindu-i gândurile Heathcliff,spuse zâmbind:
-Aminteşte-ţi
de ce ai început.
Totul
începea să se estompeze."Să-şi amintescă de ce a început?"
-Nu,
stai! Ce vrei…
Însă
cuvintele se terminaseră într-o cu totul altă lume.
-…să
spui?
A
clipit des sperând că avea să se trezească în curând, însă cumva nu îi mai
părea un vis.
"Să mă gândesc de ce am început?Să mă gândesc de ce am început să
citesc?"îşi repeta întrebarea la nesfârşit.
Era
într-o poieniţă plină cu flori albastre şi mov, împrejumuită de o pădure
vastă.Locul îi era total necunoscut, nu mai fusese niciodată aici.Sau poate că
da?Încercă să-şi dea seama pe ce planetă se mai afla, acum.Dintre copaci ,un lup
mare îşi făcu apariţia.
-Firar
să fie!spuse Elsa speriată.
Lupul
rămase pe loc, privind apoi în spate.Imediat, lângă, două siluete stălucitoare
îşi făcuseră apariţia.Era aşa speriată ,însă fiara era prea mare pentru un lup.
-Nu
se poate, spuse deodată Elsa.
Erau
Edward ,Bella şi Jacob.Personajele din prima ei serie fantasy citită, “Amurg”.
-Bună
şi ţie Elsa,spuse vocea caldă a Bellei.
Era
speriată, însă nu de personaje ci, de halucinaţia pe care tocmai o trăia.
-Nu
renunţa, îi spuse deodată Edward.
-Nu
renunţ, spuse ea.Nu la voi.
Bella
zâmbi, de parcă se aşteptase la răspuns.
-De
ce citeşti, Elsa?întrebă ea moale.
De
ce?De ce?De ce o întreba toată lumea asta, în special personajele din cărţile
ei preferate.
-Pentru
că, avem nevoie de dragoste pentru a supravieţuii, iar asta o regăseşti cel mai
mult în cărţi ,la orice colţ pândind. Pentru că e cea mai puternică armă de pe planetă.Pentru
că asta ne face oameni.
Fusese
suprinsă de propriul răspuns,nici măcar nu credea că ar putea gândi asta
vreodată.
Edward
îi zâmbi, în timp ce vârcolacul îşi mişcă capul ,parcă ,zâmbindu-i şi el .Din nou totul
începea să se estompeze, oare în ce lume v-a mai ateriza acum?
Nisipul
fin îi gâdila tălpile, se afla pe o plajă.Pe o plajă?Oare ce personaj o va mai
întâmpina acum?
O
mână o atinse încet pe spate, nu se aşteptase la asta ,aşa că tresării
speriată.Râsul ca un clopoţel ,îi spunea că nu avea de ce să-şi facă griji aşa
că se întoarse către persoana care o întâmpina în lumea aceasta.
Era
Diana, din “Cercul Secret”,cu părul ei lung şi blond şi acei ochii verzi, era
imposibil să o confunde.Avea în mână o scoică.O scoică?Elsa îşi puse mintea în
mişcare ,încercând să-şi aducă aminte de unde ştia scoica.
-Calcedonia,
tresări deodată suprinsă de zgomotul propriei voci.
Diana
zâmbi şi i-o înmână.Fără să mai aştepte întrebarea, Elsa zâmbi spunând:
-Citesc
deoarece avem întotdeauna nevoie de un
strop de magie în viaţa noastră.Avem nevoie de speranţă şi puţin noroc.Avem
nevoie să credem,chiar şi orbeşte.
Diana
nu mai spuse un cuvânt ,însă se îndepărta constant.Nu ,nu ea se îndepărta ci Elsa,
realiză mai târziu aceasta, îi părăsea lumea.
Această
nouă lume părea şi mai necunoscută,însă un lucru era cert, vântul părea să o
dărâme.Pijamaua ei nu avea să ţină gerul apring la distanţă.
Se
uită speriată prin jur, nu vruia să fie luată prin surprindere ca ultima
oară.Deodată în faţa ei se materializă, o fată scundă ,cu părul scurt până la
umeri ,şaten cu puţine nuanţe de blond.O recunoscu imediat.
-Scout,
spuse ea repede.Scout Green din “Elita Întunecată”.
Fata
arătă un zâmbet larg.Fusese recunoscută înainte să spună ceva.
-Chicago,
exclamă Elsa tremurând.Ştiu,ştiu, trebuie să-ţi spun de ce citesc,continuă ea.
Scout
Green rămase pe loc zâmbind, însă avea în mână o carte: “Grimoirul“ se gândi Elsa.
-Citesc,
spuse ea zâmbind, pentru că ,aceste cuvinte aşternute pe hârtie au
putere.Cuvintele au mereu putere ,fie scrise ,fie vorbite.O dată spus ceva, nu
mai poate fi luat înapoi.Ele au puterea de a supune state întregi.
Scout
zâmbi aplecându-şi încet capul.Părul ei şatent, începea să pară negru.Se
întâmpla din nou.Oare de câte călătorii va mai avea parte, se întreba Elsa.
Deschizându-şi
ochii, Elsa simţi căldură, era departe de Chicago, foarte departe.Se afla în
faţa unui conac imens, împrejmuit cu un gard de piatră.
-Eşti
nouă?întrebă o voce masculină.
Tresărind
mai ceva decât pe plajă. Elsa se întoarse către sursa vocii.Era un băiat înalt
,brunet cu ochi căprui şi o privea într-un fel ciudat,parcă scanând-o.
-Zach
Goode, spuse deodată Elsa.”Fetele Gallagher”.
Băiatul
făcu o plecăciune şi spuse:
-Sunt
unic.
Râsetul
zgomotos venind din spatele lui îl făcu să se încrunte.Însă atunci când fata îi
atinse mâna ,încruntarea dispăru.
-Şi
Cammie Morgan, a continuat Elsa mai mult pentru sine.Citesc pentru că…
Însă
fu întreruptă de Zach.
-Ştii
măcar unde te afli?
-În
Roseville, ce întrebare mai e şi asta?se încruntă Elsa.
-Vruiam
să fiu sigur, spuse Zach zâmbind.
-Citesc
pentru că…rămase fără cuvinte, însă atunci îşi aminti cum Zach o scanase din
cap până în picioare când o văzuse, pentru că avem nevoie de informaţii, de
orice fel.Te simţi mai sigur atunci când eşti informat, când ştii ce se
întâmplă cu lumea din jurul tău,a continuat zâmbind.
Cammie
răsuflă uşurată.
-Credeam
că te vom tortura,pentru răspuns.
Elsa
râse ,un râs sănătos şi zgomotos.Dar înainte să-şi dea seama era deja în altă
parte.Se afla într-o biserică. O biserică?
Se
învârti în cerc ,încercând să desluşească unde se afla.Rotindu-se încă o dată
,ajunse faţă în faţă cu două fete,nu mai mari decât ea.
-Vai
,Elinor, cum poţi să fi aşa sigură?întrebă fată blondă.
Elinor?Elinor
şi Marianne!
-“Raţiune
şi simţire” ,spuse deodată Elsa.Jane Austen, oh Doamne!!
Elinor
şi Marianne se întoarseră buimăcite către Elsa.
Elinor
zâmbi şi spuse:
-Musafirul
a sosit.
Marianne
se agită încet, însă Elsa ştia întrebarea.
-Citesc
pentru că…din nou îşi pierduse cuvintele, însă privind-o pe Marianne se lumină
încet la faţă, pentru că natura oamenilor este încă necunoscută ,iar atunci
când găsim lucruri în comun ne este permis să avem prieteni ,să împărtăşim cu
ei bune şi rele.Să împărtăşim aventurile noastre, unor persoane care ne
înţeleg, chiar dacă acestea sunt rare ,încă există.
Elsa
îşi încheie pledoaria zâmbind, însă Elinor întrebă:
-Chiar
se poate să ai prieteni numai dacă ei citesc, la fel ca tine?
-Nu,
răspunse Elsa repede, bineînţeles că nu.Fiecare este diferit şi trebuie
acceptat ca atare.
Fără
să îşi dea seama spuse în aceste opt cuvinte mai mult decât în aceea pledoarie.
-Citesc
pentru că vreau să-i înţeleg, să înţeleg natura umana, se corectă ea zâmbind
timid.
Elinor
încuviinţă din cap şi atunci totul începu să o ia razna din nou.Simţi un miros
de mucegai.Era destul de întuneric în camera aceea şi destul de frig, nu ca în
Chicago, însă pijamaua ei nu o proteja.Nişte litere erau scrise în dreptul unei
uşi: “Domus Lunae Libri”. O bibliotecă?
O femeie apăru repezindu-se pe uşă.Elsa se sperie, însă atunci îşi aduse aminte.
O femeie apăru repezindu-se pe uşă.Elsa se sperie, însă atunci îşi aduse aminte.
-Marian
Ashcroft, spuse ea zâmbind."A 16-a lun ă".
Femeia
se întoarse ,răsuflând greu.
-Oh,
ai ajuns, spuse ea într-un final.
-Citesc
pentru că…
Femeie
o întrerupse:
-Te
cam grăbeşti.Însă continuă ,nu vreau să te întrerup.
O
privi nedumerită.Trebuia să dea răspunsul ca apoi să plece, nu?Ce nu îi
convenea?
-Să
ai replici bune de contrazis oamenii, continuă Marian.
-Nu,
spuse deodată Elsa.Citesc pentru că îmi place ,îmi place să călătoresc în alte
lumi, pentru că sunt blocată într-un singur loc şi acesta este felul meu de a
evada spre o lume nouă, necunoscută.
-Se
pare că vă învăţă ceva la şcoala aia, să răspundeţi coerent,spuse Marian
zâmbitoare.
Elsa
nu mai apucă să răspundă ,încăperea se estompa deja.În noua lume era lumină, un
soare puternic,însă sentimentul pe care îl avea era de frică,Deschise ochii
încet ,apoi mai că ţipă de spaimă.Se afla într-un cimitir.
-Oh,
Doamne!
O
voce pufni în spatele ei.Se întoarse. O fată blondă ,înaltă şi cu un corp ca de
model ,o privea cu nişte ochii albaştri ca oceanul.Elena ,Elena Gilbert sau
oare Katherine Pierce?
-Eşti,
eşti…. încercă să spună ,crezând că fata îi va răspunde.
-Elena,
spuse aceasta păstrându-şi calmul.
Elsa
era înfricoşată.Să o creadă sau nu?Privi spre mormintele de la picioarele ei:
Familia Gilbert. Se afla în Fell’s Curch ,”Jurnale Vampirilor”.Elena rămăsese nemişcată, ţinând în mână un jurnal. Atunci,Elsa realiză că tocmai îi invadase
spaţiul intim.Tot ce trebuia să facă era să răspundă la întrebare.
-Citesc
deoarece…însă cimitirul îi dădea o senzaţie de moarte, de singurătate,nu îşi
găsea cuvintele, iar privirea rece a Elenei nu o ajuta, deloc.Din nou Elsa
simţi că era pusă la perete,că era singură.Dar nu era, Elena era chiar acolo,
ea era în faţa ei, nemişcată.
-Citesc
deoarece,îmi amintesc că oricât de singură aş fi,cu ajutorul cărţilor voi avea
mereu pe cineva lângă mine.Prieteni reci,spuse întorcându-şi privirea spre
morminte ,însă siguri.
Elena
renunţase la chipul de gheaţă şi un mic zâmbet i se încropi pe chip.Asta era.
Cimitirul
se prefăcu într-o ceaţă densă.Elsa avea acum în faţă o fântână imensă din care
curgea o apă de un albastru pur.Era total diferit, faţă de sentimentul din
cimitir.Aici era vorba de lumină ,de iubire.
-Oh,
domnule Darcy, se auzi deodată o voce.
“Mândrie
şi prejudecată”, se gândi repede Elsa.
Se
întoarse către sursa vocii şi atunci o observă pe Elizabeth, la braţul domnului
Darcy.Tocmai le întrerupea plimbarea.
-Îmi
cer scuze, spuse Elsa făcând o plecăciune.
-De
fapt ,te aşteptam ,spuse Elizabeth zâmbitoare.Alătură-te.
Elsa
păşi spre ei nesigură, însă nu avea de gând să le refuze o plimbare prin Pemberley,locul
de care era fascinată.
-Deci
,începu Elizabeth, renunţi.
-Nu,
nu, spuse Elsa, am avut parte de opt călătorii stranii, din care nu mai ştiu ce
să cred.Nu am renunţat la voi.
-Renunţi
la alţi însă, spuse domnul Darcy.
-Cum
aş putea să renunţ la cineva necunoscut?întrebă ea nesigură.
-Ai
renunţa vreodată să îţi pui întrebări?Ai renunţa să mai fi curioasă?întrebă
Elizabeth.
-Nu,
cum aş putea ,este în natura omului.
-Renunţi
la citit, deoarece nu eşti la fel ca ceilalţi ,fiindcă toţi te privesc
urât?întrebă domnul Darcy.
-Nu,
trebuie să aleg o cale.Viaţa îmi dă opţiuni, însă eu trebuie să aleg.Nu pot fi
pe două căi deodată.
-Renunţând
la ceea ce iubeşti, spuse Elizabeth,alegi calea greşită.
-Viaţa
nu e un basm, spuse Elsa repezită, nu totul are un final fericit.Aleg calea ce
îmi oferă cel mai mult.
-Şi
cititul nu îţi oferă nimic?întrebă Elizabeth.
Elsa
se gândise la toate cele opt motive pe care le găsise de-a lungul călătoriilor,
mai trebuia să găsească unul.Ce spusese Elizabeth…despre curiozitate.Răspunsul
era în faţa ei, ea i-l aruncase în braţe.
-Citesc
pentru a-mi satisface curiozitatea,pentru a afla tot mai multe despre
necunoscut.Deoarece îmi este imposibil să nu îmi pun întrebări.Cărţile sunt
surse sigure prin care îmi satisfac curiozitatea în fiecare zi.
Elizabeth
înclină capul ,acelaşi gest îl făcuse şi domnul Darcy.
Ziua
însorită din Pemberley se transformă în noapte, o noapte întunecată ,că Elsa avea
dificultăţi în a vedea în faţa ei.Era acasă?Trecuse cele nouă teste, ale
personajelor ,trebuia să fie acasă.
Chiar
când dădudă să se întoarcă ,o mână o prinse şi o smuci aruncând-o pe iarba
rece.Nu era acasă.
-Ce
crezi că faci?întrebă o voce tăioasă.
Deşi
se chinuia să vadă ,ochii Elsei nu se adaptau la întuneric.Atunci o lumină
roşiatică începu să lumineze prin negura nopţii.
-Mulţumesc
Christian, spuse din nou vocea tăioasă.
“Academia
Vampirilor”, gândi amuzată Elsa.
-Rosemarie
Hathaway, continuă cu voce tare.
Trupul
elastic se întoarse către ea.
-Trebuie
să-ţi răspund la întrebarea tabu, spuse Elsa sigură pe ea.
-De
fapt, vreau să lupţi, spuse aruncându-i o ţepuşă.
-Ce
tot spui??se miră Elsa.Sunt om!!
-Nu
aici, spuse Rose zâmbind.
Ochii Elsei se obişnuiseră cu întunericul.Putea vedea în noapte, însă ceea ce
vedea era înfricoşător:Strigoi,peste tot.
-Citesc
deoarece acesta este singurul lucru care mă face să mă simt împlinită,ţipă Elsa
în noapte.
Aşteptă
ca totul să se estompeze, să plece de acolo la fel cum făcuse şi în celelalte
lumi.Însă era tot acolo,în mijlocul luptei.
-Nu,
nu, nu ,spuse panicându-se.
-Omoară-l,
spuse o voce, în timp ce în faţa ei apărea un strigoi în flăcări.
Era
împietrită, însă fiecare nerv din corpul ei se puse în mişcare îndreptându-se
spre monstrul în flăcări.Nu a ştiu cum a reuşit, însă cumva monstrul zăcea la
picioarele ei.
-Citesc
deoarece ,în această lume ,pot fi cine vrea să fiu, fără restricţi ,fără reguli
impuse de alţi.Citesc pentru a mă descoperi pe mine însămi.Citesc pentru a
învăţa să lupt pentru lucrurile în care cred,spuse cu încredere.
Acestea
fiind spuse, Elsa simţi din nou totul îndepărtându-se ,la fel ca în Chicago, la
fel ca pe plajă, ea se îndepărta.
Deschise
ochii speriată.Totul fusese un vis, un vis ciudat de realist.Aprinse lumina în
cameră,privind apoi spre biblioteca vastă care se întindea pe un perete
întreg.Mângâie încet cărţile şi un atunci un zâmbet îi apăru pe buze.
-
Citesc pentru că acesta este modul meu de a lupta :prin cuvinte.
Cam
asta ar fi postarea mea în cadrul concursului Libris, lungă şi
plictisitoare,probabil.
Succes tuturor participanţilor şi mulţumesc librăriei online Libris pentru această şansă de a mă exprima.
Comentarii
Mulţumesc mult pentru părere.
Success şi ţie. :)
Mi'a placut enorm si NU exagerez!
Genialo , Einstein era mic copil pe langa tine :)) Bravo , te felicit
Superb , BRAVO BRAVO BRAVO BRAVO
Hug >:D<
Ştiam totuşi că mai sunt şi greşeli, dar dacă nu o postam atunci nu cred că o mai făceam.
O să revizuiesc cât de mult pot. :)
Este foarte frumos ce ai scris. Felicitari!
Eu, atata timp cat o sa gasesc carti care mi se potrivesc, cititlul este o placere de care nu ma pot desparti.
De multe ori uit de multe alte lucruri cand ma pierd printre pagini.
Este o placere vinovata, dar nu se compara nimic, cu senzatia pe care ti-o lasa o poveste buna.
P.S. : Si eu o ador pe Scout Green ;)