RECENZIE: Dispăruţi (Dispăruţi #1) de Michael Grant
Mi-a
luat ceva să termin cartea.Prima recenzie după o “nevacanţă” bine meritată.
“Cât ai
clipi din ochi, toată lumea a dispărut. Dispăruţi. Toţi, cu excepţia tinerilor.
Au rămas făra nici un adult. Făra profesori, poliţişti, doctori, părinţi. Şi
tot aşa de brusc dispar şi telefoanele, internetul, televiziunea. Făra nici o
posibilitate de a căuta ajutor. Şi făra vreo şansă de a afla ce se întamplă.
Foametea ameninţă. Începe domnia sălbaticilor. O creatură sinistră pândeşte din
umbră. Animalele devin mutante. Iar adolescenţii se schimbă şi ei, le apar
talente noi, puteri inimaginabile, periculoase, mortale, care sporesc din zi în
zi. Este o lume nouă şi înspăimântătoare. Se aleg tabere, se pregăteşte o
luptă. Cei puternici împotriva celor slabi. Iar timpul se scurge inexorabil: de
ziua ta, dispari, la fel ca toţi ceilalţi.”
De
ce este aşa specială, prima carte din seria “Dispăruţi” de Michael Grant?Singurul
meu motiv ar fi personajul Lana Arwen Lazar(îi ador numele <33).
Acţiunea
are loc într-un orăşel numit Perdido Beach, unde dintr-o dată toţi copii peste
cinsprezece ani au dispărut.
Şi astfel Perdido Beach se tranformă în FAYZ
(Fallout Alley Youth Zone- Zona Tinerilor din Aleea Radioactivă). Nu
doar că adulţi au dispărut ,dar acum toată zona este împrejmuită de o barieră
ciudată.
“-O grămadă
de uranium şi oasele unui om,spuse Quinn.Bine ai venit în Perdido Beach unde sloganul
nostrum este : “Radiaţie?Care radiaţie?””
Cred
că cu toţi ne-am imaginat cum ar fi să dispară toţi cei care ne interziceau
anumite lucruri, însă Sam ,Astrid şi Quinn nu văd asta ca o distracţie .Toţi
copii mici sunt acum singuri şi habar nu au ce să facă.
Toţi
ochii se îndreaptă către Sam, care fusese salvator şi înainte de FAYZ.Însă şi
el este la fel de speriat.
“-Asta e
soluţia ta?Să mănânce o prăjitură?întrebă Astrid.
-Nu,soluţia
mea este să fug jos până la plajă şi să mă ascund până se termină totul.Dar o
prăjitură nu strică niciodată,spuse Sam.”
Realizând
că totul este adevărat ,că toţi adulţi au dispărut, copii mai mari trebuie să
găsească o modalitate de a îi ţine în siguranţă pe cei mici.
Dar
avem parte de o surpriză şi mai
neplăcută.Copii bogaţi de la Academia Coates, decid să coboare de pe piedestalul
lor şi să preia frâiele orăşelului, doridu-şi pace şi armonie( au o definiţie
ciudată pentru asta).
Caine
Soren, liderul celor de la Coates, este opusul lui Sam.Încrezător în sine şi
sigur de scopul lui.
“-Salutare
tuturor, spuse el.Eu sunt Caine Soren.Probabil v-aţi dat seama ca eu…noi suntem
de la Academia Coates.Ori asta, ori avem toţi acelaşi prost gust la
îmbrăcăminte.”
Şi
cred că asta a fost o parte frumoasă,diferenţa de caracter ,dintre Sam şi
Caine, evidenţiază şi mai mult diferenţa dintre personajul pozitiv şi cel negativ.
Acţiunea
este prezentă tot timpul, niciodată nu ştii ce se va întâmpla când ai în
preajmă un grup de copii cu puteri supranaturale, cu scopuri care mai de care
mai ciudate.
Deşi
situaţia nu e roz, Michael Grant ,reuşeşte să presare şi puţin umor,pe alocuri.
“-Vreau să
urmăresc toată bariera să văd dacă e
cumva vreo poartă mare.Poate dacă treci prin poarta aceea ,toată lumea e acolo
ştii?Mama mea, părinţii tăi.Anna şi Emma.
-Profesorii,
adăugă Astrid.
-Nu strica o
imagine frumoasă, spuse Sam.”
Personajele
au caractere foarte diferite.
Mi-a
plăcut de Astrid la început ,era deşteaptă şi frumoasă, însă pe parcurs a
devenit fricoasă şi puţin cam prostuţă în situaţiile critice.A avut totuşi
grijă de fratele ei ,Pete.
Quinn
nu era nici el departe,deşi la început era parcă mai curajos, pe parcursul
cărţii devine o găină cu acte în regulă.(m-a enervat la culme!!!!)
Lana
a fost personajul meu favorit, probabil şi datorită faptului că ea a trebuit să
se descurce singură şi asta i-a dat o personalitate mai puternică.A făcut parte
din ambele tabere(chiar dacă nu a vrut asta) , viaţa fiindu-i pusă în pericol
de mai multe ori.Cel mai interesant lucru a fost că Lana a supravieţuit şi
datorită câinelui ei ,Patrick, care i-a fost alături tot timpul (ăsta da
prieten adevărat!).
Nu
am văzut în viaţa mea copii aşa hotărâţi să deţină controlul,personajele
negative m-au speriat la culme.
Adică
,pe Caine l-am înteles ,dar Drake, mă speria ,era psihopat efectiv şi asta la 14 ani!!(îmi e milă de
viitorul lui).
Diana
a fost cumva de partea ambelor tabere.Presimt că vom avea parte şi de un
triunghi amoros,care se va dezvolta mai mult pe parcursul celorlalte volume.
Au
mai fost şi personaje enervante ,nu negative, care picau ca musca în oală, ca
să spun aşa.Adică ,Howard era peste tot, unde nu era nevoie de el!
Datorită
faptului că este scrisă la persoana a treia, cartea ne dă perspectiva mai
multor personaje ,reuşind chiar să te facă să te identifici cu unul din ele.
“-Uneori
prinzi valul.Alteori valul te prinde pe tine,zise el într-un târziu.”
Deşi
conflictul pare a fi cel dintre Caine şi Sam ,către final ne dăm seama că de
fapt cei de la Coates nu sunt singura ameninţare.
“-Crezi că
ăsta e un fel de plan măreţ al lui Dumnezeu?FAYZ-ul şi toate astea?
-Nu.Eu cred
în liberul arbitru.Cred că deciziile le luăm de bunăvoie şi ne asumăm
acţiunile.Şi acţiunile noastre au consecinţe.Lumea este aşa cum o facem noi.Dar
cred că uneori putem să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute ,iar El o face.Uneori,
cred că El se uită în jos şi zice: “Uau, uite ce pun la cale idoţi ăia;cred că
ar trebui să îi ajut puţin”.
-O să accept
bucuros ajutorul, spuse Sam.”
Finalul
a fost exploziv şi la propriu şi la figurat.
Ma
băgat în ceaţă groaznic!!Adică ,unde pleacă cei care împlinesc cinsprezece
ani??
Poate
că această carte nu a fost briliantă, însă este un început de serie
promiţător.Sunt foarte curioasă să aflu ce se va mai întâmpla în FAYZ.
Denise
C.
Comentarii
Citatele sunt nemaipomenite mai ales primul :))
Bravo , hug >:D<
Draguta recenzia!:o3
Mersii >:D<