RECENZIE: Dispăruţi (Dispăruţi #1) de Michael Grant

Mi-a luat ceva să termin cartea.Prima recenzie după o “nevacanţă” bine meritată.

 Rezumat:

“Cât ai clipi din ochi, toată lumea a dispărut. Dispăruţi. Toţi, cu excepţia tinerilor. Au rămas făra nici un adult. Făra profesori, poliţişti, doctori, părinţi. Şi tot aşa de brusc dispar şi telefoanele, internetul, televiziunea. Făra nici o posibilitate de a căuta ajutor. Şi făra vreo şansă de a afla ce se întamplă. Foametea ameninţă. Începe domnia sălbaticilor. O creatură sinistră pândeşte din umbră. Animalele devin mutante. Iar adolescenţii se schimbă şi ei, le apar talente noi, puteri inimaginabile, periculoase, mortale, care sporesc din zi în zi. Este o lume nouă şi înspăimântătoare. Se aleg tabere, se pregăteşte o luptă. Cei puternici împotriva celor slabi. Iar timpul se scurge inexorabil: de ziua ta, dispari, la fel ca toţi ceilalţi.”

                                              

                                        

De ce este aşa specială, prima carte din seria “Dispăruţi” de Michael Grant?Singurul meu motiv ar fi personajul Lana Arwen Lazar(îi ador numele <33).

Acţiunea are loc într-un orăşel numit Perdido Beach, unde dintr-o dată toţi copii peste cinsprezece ani au dispărut.

Şi astfel Perdido Beach se tranformă în FAYZ (Fallout Alley Youth Zone- Zona Tinerilor din Aleea Radioactivă).Nu doar că adulţi au dispărut ,dar acum toată zona este împrejmuită de o barieră ciudată.

“-O grămadă de uranium şi oasele unui om,spuse Quinn.Bine ai venit în Perdido Beach unde sloganul nostrum este : “Radiaţie?Care radiaţie?””

Cred că cu toţi ne-am imaginat cum ar fi să dispară toţi cei care ne interziceau anumite lucruri, însă Sam ,Astrid şi Quinn nu văd asta ca o distracţie .Toţi copii mici sunt acum singuri şi habar nu au ce să facă.

Toţi ochii se îndreaptă către Sam, care fusese salvator şi înainte de FAYZ.Însă şi el este la fel de speriat.

“-Asta e soluţia ta?Să mănânce o prăjitură?întrebă Astrid.

-Nu,soluţia mea este să fug jos până la plajă şi să mă ascund până se termină totul.Dar o prăjitură nu strică niciodată,spuse Sam.”

Realizând că totul este adevărat ,că toţi adulţi au dispărut, copii mai mari trebuie să găsească o modalitate de a îi ţine în siguranţă pe cei mici.

Dar avem parte  de o surpriză şi mai neplăcută.Copii bogaţi de la Academia Coates, decid să coboare de pe piedestalul lor şi să preia frâiele orăşelului, doridu-şi pace şi armonie( au o definiţie ciudată pentru asta).

Caine Soren, liderul celor de la Coates, este opusul lui Sam.Încrezător în sine şi sigur de scopul lui.

“-Salutare tuturor, spuse el.Eu sunt Caine Soren.Probabil v-aţi dat seama ca eu…noi suntem de la Academia Coates.Ori asta, ori avem toţi acelaşi prost gust la îmbrăcăminte.”

Şi cred că asta a fost o parte frumoasă,diferenţa de caracter ,dintre Sam şi Caine, evidenţiază şi mai mult diferenţa dintre personajul pozitiv şi cel negativ.

Acţiunea este prezentă tot timpul, niciodată nu ştii ce se va întâmpla când ai în preajmă un grup de copii cu puteri supranaturale, cu scopuri care mai de care mai ciudate.

Deşi situaţia nu e roz, Michael Grant ,reuşeşte să presare şi puţin umor,pe alocuri.

“-Vreau să urmăresc  toată bariera să văd dacă e cumva vreo poartă mare.Poate dacă treci prin poarta aceea ,toată lumea e acolo ştii?Mama mea, părinţii tăi.Anna şi Emma.

-Profesorii, adăugă Astrid.

-Nu strica o imagine frumoasă, spuse Sam.”

Personajele au caractere foarte diferite.

Mi-a plăcut de Astrid la început ,era deşteaptă şi frumoasă, însă pe parcurs a devenit fricoasă şi puţin cam prostuţă în situaţiile critice.A avut totuşi grijă de fratele ei ,Pete.

Quinn nu era nici el departe,deşi la început era parcă mai curajos, pe parcursul cărţii devine o găină cu acte în regulă.(m-a enervat la culme!!!!)

Lana a fost personajul meu favorit, probabil şi datorită faptului că ea a trebuit să se descurce singură şi asta i-a dat o personalitate mai puternică.A făcut parte din ambele tabere(chiar dacă nu a vrut asta) , viaţa fiindu-i pusă în pericol de mai multe ori.Cel mai interesant lucru a fost că Lana a supravieţuit şi datorită câinelui ei ,Patrick, care i-a fost alături tot timpul (ăsta da prieten adevărat!).

Nu am văzut în viaţa mea copii aşa hotărâţi să deţină controlul,personajele negative m-au speriat la culme.

Adică ,pe Caine l-am înteles ,dar Drake, mă speria ,era psihopat  efectiv şi asta la 14 ani!!(îmi e milă de viitorul lui).

Diana a fost cumva de partea ambelor tabere.Presimt că vom avea parte şi de un triunghi amoros,care se va dezvolta mai mult pe parcursul celorlalte volume.

Au mai fost şi personaje enervante ,nu negative, care picau ca musca în oală, ca să spun aşa.Adică ,Howard era peste tot, unde nu era nevoie de el!

Datorită faptului că este scrisă la persoana a treia, cartea ne dă perspectiva mai multor personaje ,reuşind chiar să te facă să te identifici cu unul din ele.

“-Uneori prinzi valul.Alteori valul te prinde pe tine,zise el într-un târziu.”

Deşi conflictul pare a fi cel dintre Caine şi Sam ,către final ne dăm seama că de fapt cei de la Coates nu sunt singura ameninţare.

“-Crezi că ăsta e un fel de plan măreţ al lui Dumnezeu?FAYZ-ul şi toate astea?

-Nu.Eu cred în liberul arbitru.Cred că deciziile le luăm de bunăvoie şi ne asumăm acţiunile.Şi acţiunile noastre au consecinţe.Lumea este aşa cum o facem noi.Dar cred că uneori putem să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute ,iar El o face.Uneori, cred că El se uită în jos şi zice: “Uau, uite ce pun la cale idoţi ăia;cred că ar trebui să îi ajut puţin”.

-O să accept bucuros ajutorul, spuse Sam.”

Finalul a fost exploziv şi la propriu şi la figurat.

Ma băgat în ceaţă groaznic!!Adică ,unde pleacă cei care împlinesc cinsprezece ani??

Poate că această carte nu a fost briliantă, însă este un început de serie promiţător.Sunt foarte curioasă să aflu ce se va mai întâmpla în FAYZ.

Denise C.