RECENZIE: Declaraţia (Declaraţia #1) de Gemma Malley

Numele meu e Anna.

Numele meu e Anna şi n-ar trebui să fiu aici. N-ar trebui să exist. Trăiesc însă. Nu e vina mea că sunt aici. Nu am cerut eu să mă nasc. Nu înseamnă însă că, dacă exist, e bine. M-au prins din vreme, ăsta e semn bun.

Anna îşi ţine un jurnal secret într-un caiet roz. Îl ascunde în fiecare seară pentru că nu vrea să fie prinsă că încalcă regulile. Viaţa la Grange Hall este guvernată de reguli, reguli care trebuie să fie învăţate, pentru a compensa pentru încălcarea celei mai importante dintre toate.

Anna ştie că ar trebuie să fie recunoscătoare pentru locul ei de la Grange Hall, pentru că părinţii ei au fost iresponsabili când au conceput-o. Au încălcat regula care interzice procrearea şi acum Anna trebuie să răsplătească societatea pentru gestul lor egoist. Ea trebuie să înveţe să devină folositoare.

Într-o zi însă apare Peter, care îi spune Annei lucruri şocante, despre părinţii ei, despre Declaraţie, despre viaţa de dincolo de zidurile de la Grange Hall. Curând, Anna începe să se îndoiască de tot ce învăţase până atunci. Un roman intens şi palpitant despre viaţa Annei şi a lui Peter şi lupta lor de a scăpa de trecut şi de a-şi croi un viitor mai bun.

În ultima perioadă am devorat distopii, una după alta. Declaraţia, este o distopie descoperita cu ajutorul fetelor de pe blogul  Walking on Letters. Aşa că atunci când am văzut-o în librărie am zis că trebuie să o citesc şi mi-am cumpărat-o. În plus coperta este foarte frumoasă.

Se pare că distopiile au devenit preferatele mele, cu cât citesc mai multe cărţi de acest gen, cu atât mai mult mă încântă modul în care autorii reuşesc să contureze o lume în viitor.

Declaraţia, ne prezintă o lume distopică, în care să fi nemuritor stă la o semnătură distanţă.

Anna însă nu a avut parte de o alegere, ea este un Surplus, ceva ce nu ar trebui să existe, dar care lucrează din greu pentru a deveni Folositoare.

Trebuie să recunosc că la început perspectiva Annei m-a derutat, nu puteam să cred că o persoană poate să fie atât de influenţabilă, încât să nu vadă altă lume decât cea care îi este prezentată de cei la putere. Încrederea pe care o avea în cei Legali era de necrezut.

Modul în care percepea lucrurile, felul limitat în care îşi privea viitorul, nu fac decât să demonstreze cât de bine îi izolau Legalii, cei nemuritori, pe Surpluşi.

Ce m-a surprins cel mai mult a fost egoismul oamenilor, egoismul pe care îl vedem în viaţa de zi cu zi, dar parcă dus la extrem. Să crezi că dreptul tău de a exista este mai presus de al altuia mi-a oferit motivul de care aveam nevoie să cred că un ser de stopare a îmbătrânirii, nu ar fi deloc o descoperire de valoare pentru omenire.

Descoperind însă că este mai mult la lumea de afară decât cei îi prezintă Legalii, Anna prinde curaj, încredere şi o nouă perspectivă a vieţii şi ce îi poate oferii aceasta.

Dezvoltarea ei ca personaj este incredibilă. A devenit eroina pe care am adorat-o, eroină pe care aş vrea să o mai urmăresc.

Acţiunea cărţi ne trece prin mai multe puncte de vedere, astfel descoperim că fiecare îşi are propria povară fie că este Legal, fie că este Surplus.

Cu toţi ne-am gândit cât de bine ar fi să trăim veşnic, să-i avem pe cei dragi alături de noi şi să duce o viaţă plină de bucurie nesfârşită, însă nu ne-am gândit niciodată cum ar afecta asta întreaga planetă. Cum ar fi ca toţi să ne dorim acest lucru, să avem acces la el. Nu ne-am gândit niciodată la ceilalţi, la cei care s-ar naşte după noi. Nu ne-am gândit că în felul aceasta le-am fura viaţa lor, dorind să o prelungim la nesfârşit pe a noastră.

Această carte prezintă efectele negative ale dorinţei noastre, ne arată că în această lume, dorinţele noastre îi afectează fară să vrem pe ceilalţi.

O carte care le are pe toate: acţiune, romantism şi umor .O carte care vă trece printr-o mulţime de trăiri, care vă va testa umanitatea şi vă va arată cât de important este să preţuim timpul pe care îl avem, timpul care nu se întoarce.

Chiar dacă editura Rao nu a publicat şi celelalte volume din această trilogie, le voi căuta, cu siguranţă, în engleză, pentru că sunt foarte curioasă de continuarea ei şi de cum va descrie în continuare autoarea această lume. 

“Ce contează timpul, când oricum fiecare clipă este furată.” 

“La început îl urmă cu prudenţă, dar cu fiecare pas o cuprindea o spaimă din ce în ce mai mare. Frica de înălţime, frica de necunoscut, frica de a descopri în vârf cât de minunat e totul. Dar şi frica de a sta pe vârful unei stânci povârnite unde nu va reuşi să se ţină şi va cădea.

Oare e atât de rău să cazi? se întrebă ea. Cum ar fi mai bine, să vezi vârful muntelui măcar o clipă, apoi să cazi sau să nu-l vezi niciodată? Sau, aşa cum ar spune doamna Pincent – cu cât îndrăzneşti să te caţeri mai sus, cu atât mai tare te vei zdrobi de pământ? “ 

“Spunea că aparţinem unul altuia, deoarece el a fost născut cu o  flore şi eu am fost născută cu un future şi că florile şi fluturii au nevoie unii de alţi pentru a supravieţui.” 

“Dar ştiu că lumea va fi un loc mai bun şi că suntem foarte norocoşi că ne aflăm aici. Ştiu că trebuie să trăim fiecare clipă, pentru că nu vom fi aici pentru totdeauna şi nici n-aş vrea asta. Când ştii că un lucru se va termina, apreciezi şi mai mult acel lucru. Aşa e şi cu viaţa: vrei să guşti fiecare clipă.”