Înainte de culcare versiune sesiunea din semestrul I

Da, da, da.

 Judecaţi-mă.

Nu învăţ în momentul ăsta.

Mă prostesc pe blog.

Ce persoană groaznică trebuie să fiu.

Moving on.

Ştiu că nu e chiar înainte de culcare, având în vedere că este ora 13:00 probabil când postarea asta o să fie publicată pe blog. Scriu lucrurile astea cu o simfonie minunată de bormaşină, care mă inspiră infinit. *mulţumesc dragilor mei vecini de bloc, nu ştiu ce m-aş face fără ei*.

Şi, din nou, probabil toată lumea crede că am luat-o razna. Posibil.

Sufăr de sindromul primei restanţe. Şi judecaţi-mă din nou.

thank you , Kate

Mie mi-a trecut. Am plâns. Am râs. Am plâns din nou, pentru că mi-am dat seama că trebuie să  o plătesc. Şi am râs din nou, pentru că mi-am promis că o să iau zece.

 Life goes on. Chiar am citatul pe perete în faţa mea.

Acum, să trecem la cărţile pe care le citesc eu înainte de culcare.

Citesc, în primul rând, o carte pentru copii, şi anume Igraine fărădeFrică de Cornelia Funke, care pentru provocarea 2015 este o carte scrisă într-o altă limbă, original. 

Da, am terminat Jane Eyre, recenzia după sesiune. Credeţi-mă, când spun, că acum nu-s în stare de gânduri poetice. Se observă. Dar până la recenzia mea chiar ar trebui să o citiţi. MINUNATĂ.

Ok, mă întorc la Igraine.

Am ales cartea asta pentru că e o lectură uşoară, cu multe ilustraţii, care mă încântă şi din care mai pot citi un capitol între examene. Nu faceţi prostia de a învăţa constant şi de a nu citi de distracţie. Ştiu că e vorba de priorităţi şi probabil, din nou, toată lumea mă judecă, dar am avut o durere de cap timp de câteva zile şi nu am trecut decât de primele două examene, mai am patru. Aşa că nu vreau să înebunesc.

Îmi place stilul de scriere este, cred, un basm mai complex. Ştiu că semnul de carte nu se potriveşte, dar e semnat. Şi e frumos.

A doua carte cu care o să mă lupt încă trei zile se numeşte Comerţ Internaţional, because why not.

Ce pot să zic. O minunăţie de carte. Mor de nerăbdare să o arunc în fundul biroului şi să nu o mai scot de acolo, niciodată. Oh, şi, da ştiu că am încălcat ceva drepturi, că e xeroxată. But, I am a student. I don’t have money.

Aceasta, după cum se observă, nu este o lectură pentru copii. Sincer, e o lectură pentru nimeni. Nu vă recomand să o citiţi şi n-am trecut nici de 10 pagini.

Trebuie să vă arăt totuşi un lucru incredibil şi de ce profesorii de la facultate, unii din ei, ar trebui să nu se considere autori.

 Yes, I’m mean. Hate me.

my Paint skills are killing it. 

Observaţi unde începe paragraful.

 Observaţi unde se termină.

 Pe pagina cealaltă.

Până şi autorii clasici ştiau că trebuie să mai dea enter, mă rog să înceapă alt paragraf.

Ştiu că probabil pare că mă plâng, însă eu mă amuz destul de tare în momentul ăsta. Pentru că sunt foarte conştientă de faptul că nu o să reţin nici măcar jumătate din ce e scris acolo şi că probabil o să merg pe logică.

Am terminat cu postarea asta. Chiar m-am distrat. Sunt pregătită să mă arunc în minunăţia asta de carte.

Ne auzim după sesiune, cel mai probabil. Undeva după 6 februarie. Succes celor care se află în sesiune, dar şi celor care se chinuie să-şi încheie mediile.

Şcoala chiar nu este tot.  Ştiţi cine mă întreabă de mediile mele din liceu? Nimeni.

Vă iubesc. Nu mă judecaţi.