The Fox Made of Stories

Pentru că mi-am promis că o să mă ţin de provocarea BuburuzeiBia , Înainte de culcare va deveni, cel puţin, o rubrică săptămânală. De asemenea, m -am hotărât să postez în fiecare zi ceva pe blog, sper să-mi ţină figura. Oricum, astăzi m-am hotărât să postez un Înainte de culcare, pentru că e destul de târziu şi nu prea am idei. Înainte de culcare săptămâna aceasta, pentru că îmi va lua ceva timp să o citesc, am  Luminile Nordului   ( Materiile întunecate #1) de Philip Pullman. Lyra Belacque este aruncată fără să vrea într-o lume plină de acţiune şi intrigă, în care piesa cea mai importantă este chiar ea. Până acum povestea este foarte drăguţă, sunt pe la pagina 135, şi trebuie să recunosc că este plină de acţiune carte şi mister, de asemenea. Micuţa Lyra trece prin atâtea peripeţii la cei unsprezece ani ai săi, încât este incredibil cât de bine face faţa acestora. De asemenea, conceptul de daimon este foarte interesant, deşi nu este pe deplin explicat...

BuburuzaBia a lansat o nouă provocare şi pentru că îmi e dor de blog şi vreau să postez cât mai mult, astăzi o să vă arăt ce am început să citesc ieri, chiar Înainte de culcare . O să fiţi şocaţi. Asta e sigur. Lectura mea din această seară este Harry  Potter and the Philosopher’s Stone/ Harry Potter şi piatra filozofală ( Harry Potter #1) de J.K. Rowling. Apreciez coperta foarte frumoasăăăă. Harry Potter este faimos în lumea vrăjitorilor, dar el nu are habar, pentru că nu cunoaşte această lumea. Până când, înainte de împlinirea vârstei de unsprezece ani începe să primească scrisori despre o şcoală de magie, Hogwarts. Lucrurile, astfel, încep să se schimbe în viaţa lui Harry.  Trebuie să recunosc că este o lectură mai amuzantă decât mă aşteptam, nu prea îmi aduc eu aminte primul film aşa bine, dar parcă nu era chiar aşa amuzant de la primele minute. Harry este atât de drăguţ şi inocent, Ron este atât de drăgălaş că îţi vine să-l iei în braţe instantaneu...

Cum ieri am terminat Bestia de Alex Flinn, astăzi m-am apucat de Sabriel de Garth Nix, prima carte din seria Abhorsen . Cartea este foarte interesantă deoarece combină tehnologia modernă cu magia, iar Sabriel este un personaj puternic şi uşor de îndrăgit. Misterul care apare la fiecare pas şi creaturile care pândesc din întuneric şi din lumea de Dincolo fac cartea asta un must read. „ Să fi fost ceva mai mult de cinci kilometri  de la Zid către Vechiul Regat, dar era destul. De celalată parte a Zidului, în Ancelstierre, soarele după-amiezii strălucea pe cerul fără pic de nor. Aici însă, amurgul era învăluit în nori grei şi tocmai începuse să burniţeze mărunt, zorind tabăra să ridice corturile mai repede. Moaşa îşi trase pelerina pe cap ţinând-o strâns în jurul gâtului şi se aplecă iar peste femeia întinsă cu faţa în sus, stropindu-i obrazul cu picărturile de ploaie care i se prelingeau de pe nas. Răsulfarea bătânei se contura la răstimpuri în vapori albicioşi f...

Da, da, da.  Judecaţi-mă. Nu învăţ în momentul ăsta. Mă prostesc pe blog. Ce persoană groaznică trebuie să fiu. Moving on. Ştiu că nu e chiar înainte de culcare, având în vedere că este ora 13:00 probabil când postarea asta o să fie publicată pe blog. Scriu lucrurile astea cu o simfonie minunată de bormaşină, care mă inspiră infinit. *mulţumesc dragilor mei vecini de bloc, nu ştiu ce m-aş face fără ei*. Şi, din nou, probabil toată lumea crede că am luat-o razna. Posibil. Sufăr de sindromul primei restanţe. Şi judecaţi-mă din nou. thank you , Kate Mie mi-a trecut. Am plâns. Am râs. Am plâns din nou, pentru că mi-am dat seama că trebuie să  o plătesc. Şi am râs din nou, pentru că mi-am promis că o să iau zece.  Life goes on. Chiar am citatul pe perete în faţa mea. Acum, să trecem la cărţile pe care le citesc eu înainte de culcare. Citesc, în primul rând, o carte pentru copii, şi anume Igraine fărădeFrică de Cornelia Funke, care pentru provo...

Am să mă întorc la două rubrici cam uitate, dar la care sper să revin în forţă. Şi anume Primele 100 de cuvinte şi Înainte de culcare.  Prima rubrică fiind iniţiată de Rosia , iar a doua de BuburuzaBia , ale căror bloguri vă recomand să le vizitaţi printr-un click pe numele lor. Cărticica pe care vreau să v-o prezint în această seară este Magazinul de sinucideri de Jean Teulé. Nu ştiam absolut nimic de această carte, dar chiar m-a surprins. Însă să vă las mai întâi cele 100 de cuvinte după care câteva rânduri despre ce cred până acum. “E un magazin mic, unde nicio rază vreodată nu a zâmbit. Are o singură fereastră, în stânga intrării, şi aceea ascunsă de conuri de hârtie şi de stive de cutii din carton. O tăbliţă de ardezie stă atârnată de închizătoare. Spânzurate de tavan, câteva neone luminează o doamnă în vârstă, care se apropie de un bebeluş aflat într-un landou gri. -           A, uite că zâmbeşte! O altă femeie, mai ...

A trecut ceva timp de când nu am mai postat la aceste două rubrici, aşa că profitând de ocazie le voi combina. Pentru început am să vă arată primele o sută de cuvinte din noua carte început ă  “Declaraţia” de Gemma Malley, care este o distopie. Îmi pare tare rău că cei de la Rao  nu fac publicitate cărţilor, pentru că dacă nu erau fetele de pe blogul    Walking on Letters   probabil   nu aş fi aflat niciodată de această distopie. Voi avea timp să îmi spun şi părerea despre ea, dar mai întâi cele o sută de cuvinte. “11 ianuarie 2140 Numele meu este Anna. Numele meu este Anna şi n-ar trebui să fiu aici. Nici n-ar trebui să exist, Totuşi, aceasta e realitatea. Nu e vina mea că mă aflu aici. Nu eu am vrut să mă nasc. Dar asta nu schimbă cu nimic situaţia. Totuşi, m-au capturat devreme, ceea ce a fost bine. Oricum, aşa spune doamna Pincent. Ea conduce Grange Hall. Îi spunem Matroans Casei. Grange Hall este locul unde trăiesc eu. Unde...

După cum bine ştiţi eram într-un blocaj, nu putea să găsesc o carte care să mă atragă foarte tare încât să mă concentrez numai pe acţiunea ei.  Ei bine, acum cateva zile, din nou din lipsă de atracţie faţă de cărţile pe care le citeam deja, am decis să mă apuc de Oraşul Oaselor- filmul a ieşit de mult, nu l-am văzut, am tot amânat şi am spus la naiba, să vedem despre ce e vorba.   Am citit o mulţime de recenzii şi citate, la fel ca şi la “Dispozitive Infernale”, şi am crezut că nu o să mă pot atinge de mai mult de o sută de pagini, dar s-a dovedit a fi greşit. Mulţi spun că cele două serii sunt asemănătoare, iar dacă ai citit una dintre ele a doua este de prisos. Mi-a plăcut seria “Dispozitive Infernale”, pentru tot ce a fost ea:  personaje, acţiune, epocă, şi toate miciile detalii care au făcut-o specială. Prima carte din seria “Instrumente Mortale” este diferită, atât ca personaje, cât şi ca acţiune şi mai ales ca epocă – perioada în care se desfăş...

Bună din nou. Astăzi  o să introduc o nouă rubrică, începută pe blogul Atunci şi acum , care mi se pare foarte tare. Trebuie să postăm o poză cu cărticica noastră înainte de culcare şi să spune câteva impresii legate de ea. Găsiţi mai multe detalii aici . Cartea pe care o citesc este  “Prinţul Mecanic” de Cassandra Clare, al doilea volumul al seriei “Dispozitive Infernale”. După un prim volum introductiv, în cel de al doilea lucrurile se mai schimbă şi devenim mai familiarizaţi cu povestea, personajele şi relaţiile lor. După ce în primul volumul lucrurile sau mai aşezat cât de cât la final, în cel de al doilea avem din nou parte de răsturnări de situaţie şi replici  amuzante între personaje.   Partea cea mai interesantă este că nu am fost niciodată atât de fericită să citesc o carte la persoana a treia, faptul că am parte de puncte de vedere ca ale lui William Herondale şi Magnus Bane, sunt o adevărată încântare. Seria asta chiar îmi ajunge...