marți, 27 decembrie 2016

RECENZIE: Shatter Me, Unravel Me, Ignite Me (Shatter Me #1, #2, #3) de Tahereh Mafi

„NU MĂ POŢI ATINGE”,
îi şoptesc.
MINT,
e ceea ce nu-i spun.
EL MĂ POATE ATINGE,
e ceea ce n-o să-i spun niciodată.
TE ROG, ATINGE-MĂ,
e ceea ce vreau să-i spun.
Dar când oamenii mă ating, se întâmplă anumite lucruri.
Lucruri ciudate.
Lucruri rele.
LUCRURI FATALE.
Nimeni nu ştie de ce atingerea lui Juliette e fatală, dar Restauraţia şi-a făcut planuri legate de ea. Planuri de a o folosi ca pe o armă.
Însă Juliette are propriile ei planuri.
După o viaţă lipsită de libertate, ea descoperă în sfârşit forţa de a se răzvrăti pentru prima oară şi de a-şi găsi un viitor alături de cel pe care crezuse că-l pierduse pentru totdeauna.

Spulberă-mă / Shatter Me ( Editura Leda, 2012 / BooksExpress




Am citit trilogia acum ceva timp, dar ştiu că mereu mi-a rămas în minte. Poate doar pentru că personajele din ea sunt cele care te pun pe gânduri sau datorită stilului de scriere. Oricum ar fi, trilogia îţi rămâne în minte şi datorită coperţilor.
Din câte ştiu, ca un mic stop informaţional, LEDA are de gând să continue publicare trilogiei şi în plus ştiu că va exista şi un serial pe Freeform, aceaşi reţea care se ocupă de Shadowhunters, să sperăm totuşi un outcome mai bun.
Am să tot scriu recenzi pe trilogii, pentru că după cum bine ştiţi maratonez şi îmi e mai uşor să scriu un overview decât să scriu ceva pe fiecare carte în parte.

Ca să încep cu un fel de concluzie, pentru că din câte ştiu mulţi au renunţat la trilogie pe parcurs, consider că în ceea ce priveşte trilogia Shatter Me, calitatea şi felul în cate autorul îşi descoperă personajele şi poate chiar şi stilul este progresiv. Dintre cele trei cărţi din trilogie, Ignite Me este, părerea mea, cea mai bună.
Dar cred că cel mai bine este să încep cu începutul.

Shatter Me o aduce în prim plan pe Juliette Ferrars, o fată care nu a mai vorbit şi nu a mai atins pe nimeni de 264 de zile. Închisă într-o încăpere ferită de toată lumea, lucrurile se schimbă când în celula ei este adus un băiat. Un băiat pe care ea îl cunoaşte. Cel care doreşte să o ajute pe Juliette să descopere ce poate cu adevărat şi să o folosească, pentru nevoile sale, este nimeni altul decât conducătorul sectorului 45 – Warner.
Acum, după cum spuneam apogeul este Ignite Me, astfel până ajunge acolo, Shatter Me ne intoroduce în lumea pe care Mafi vrea să o exploreze, care nu este foarte explicată în prima carte. Punctul forte al acestei cărţi este explorarea personajelor, în special pe Juliette care este centrul trilogiei.
Acţiunea constă foarte mult în a decoperi personajul principal. Acţiunea este contantă şi constrânsă pe ea, pentru a o putea-o descoperi. Sună foarte confuz, dar aşa este. Totul se învârte practic în jurul puterilor necunoscute ale Juliettei, ce o face pe ea specială şi cum reuşeşte să se controleze sau nu.
Poate ştiţi sau nu, dar trilogia este cunoscută şi datorită triunghiului amoros. Cei doi sunt foarte diferiţi de la bun început. Recunosc însă că de la bun început l-am agreat pe unul şi l-am displăcut pe celălalt. Deşi în această primă carte accentul nu este pus pe triunghiul amoros, nici măcar nu există ceva care să-ţi arate că Juliette ar vedea şi pe altcineva, excepţia fiind Adam.
Dar după cum spuneam trilogia continuă să crească, este foarte posibil ca acţiunea concentrată pe Juliette din primul volum să nu vă impresioneze şi ea să pară deseori un personaj slab, în constantă nevoie de salvare.
Lucurile se mai dezvoltă în Unravel Me, unde puteam observa şi alte părţi ale acestei lumi distopice, din nou focusul trilogiei nu este foarte mult pe dezvoltarea acesteia, însă părerea mea este că volumul doi face o treabă foarte bună în a extinde ceea ce Mafi a început încet în primul volum.
Unravel Me prezintă multă schimbare de perspectivă şi poate puţină dezvoltare din parte personajului principal, de aceea consider mereu a doua carte o expansiune a primei cărţi. De asemenea în acest volum triunghiul amoros se accentuează şi aici este momentul în care trebuie să vă alegeţi „barca”. Dar pe lângă accentul pus pe partea de romance, al doilea volum se concentrează şi pe descoperirea puterilor din această lume. Cum funcţionează ele şi cum se pot controla. Ceea ce duce acţiunea concentrându-se pe lumea creată – guvernul în opoziţie cu rebeli – şi nu doar concentrarea pe Juliette.
Unravel Me introduce şi un nou personaj negativ, care deşi nu este foarte explicat – însemnând motivele pe care le are şi de ce doreşte putere, este un înlocuitor destul de bun şi prezintă toate calităţile de care este nevoie pentru a-l urî.
De asemenea spre deosebire de finalul din Shatter Me, cel din Unravel Me chiar îţi dă un motiv bun de a continua şi cu ultima carte din trilogie.
Ignite Me după cum am tot spus este apogeul trilogiei. Aici vedem cât de mult se dezvoltă Juliette şi de asemenea cum se dezvoltă şi relaţia ei cu băiatul pe care îl alege la finalul acţiunii din Unravel Me. Controversată şi urâtă de unii, eu am fost de la bun început de accord cu această relaţie. Nu ştiu de ce şi cum. Chiar şi când am recitit primul volum am avut tot aceaşi părere, puţin mai nesănătoasă ar zice unii, dar aceea este!
Din nou nu pot spune că Ignite Me duce acţiunea din primele două volume la un alt nivel, pentru că tendinţa este accea de a ne concentra pe Juliette şi felul în care se dezvoltă personajul ei, ceea ce este cel mai frumos lucru de văzut. După aşteptarea de două volume să o văd încrezătoare şi sigură de ceea ce vrea a fost singurul lucru de care am avut nevoie pentru a da cinci stele. Asta şi relaţia care se dezovoltă tot în Ignite Me.
Există foarte multă planificare pentru bătălia cea mare şi aici ies în evidenţa foarte mult şi personajele secundare, unele într-o lumină placută, altele nu-ţi doreşti decât să dispară. Există şi multe plot twist-uri faţă de primele două volume şi câteva momente foarte frumoase şi vesele sau pline de romance sau triste.
Ignite Me înglobează tot ce ar trebui să aibă acest final de serie, mai puţin un epilog. Finalul este foarte deschis, ceea ce mie îmi displace foarte mult. Sper ca pe viitor autoarea să scrie şi un epilog la această trilogie.

Cred că toate lumea ştie faptul că în Shatter Me stilul de scrie este mai special (este ceva ce aş asemăna cu trilogia Half Life de Sally Green), ambele autoare au reuşit să găsească o modalitate prin care să facă povestea mult mai interesantă. În Shatter Me constă în acele propoziţii tăiate de personaj, care sunt gânduri pe care ea nu le vorbeste niciodată.
Prin stilul acesta de scriere se vede şi dezvoltarea personajului principal, trilogia fiind scrisă la persoana I, comparând prima carte cu ultima, o să observaţi trecerea lui Juliette de la fată timidă la o fată încrezătoare, sigură pe ceea ce îşi doreşte.

De asemenea recomand cele două nuvele, bine una mai mult decât celalată: Destroy Me, pe care am citit-o şi o recomand citită după primul volum şi Fracture Me, pe care nu am reuşit să o termin. Dar aceste două nuvele vă pot ajuta să vă decideţi între cei doi pretendenţi.

Aş recomanda trilogia, nu neapărat pentru lumea distopică sau acţiunea, ci mai mult pentru romance şi personaje, pentru că acestea sunt focusul central. De asemenea pentru mine un plus este stilul de scriere pentru că prin el se arată foarte bine dezvoltarea lui Juliette.

Niciun comentariu: