RECENZIE: Half Lost (Half Life #3) de Sally Green

„Nathan Byrn is running again. The Alliance of Free Witches has been all but destroyed. Scattered and demoralized, constantly pursued by the Council's Hunters, only a bold new strategy can save the rebels from total defeat. They need the missing half of Gabriel's amulet - an ancient artifact with the power to render its bearer invincible in battle.

But the amulet's guardian - the reclusive and awesomely powerful witch Ledger - has her own agenda. To win her trust, Nathan must travel to America and persuade her to give him the amulet. Combined with his own Gifts, the amulet might just be enough turn the tide for the Alliance and end the bloody civil war between Black and White witches once and for all...”

Jumătatea Pierdută / Half Lost (Editura TREI, 2016/ Okian)

*Am decis să ataşez decrierea în engleză, deoarece o consider pe cea în română puţin înşelătore în ceea ce priveşte trilogia, şi în special această ultimă carte.

Am terminat multe serii şi trilogii anul acesta. Half Life era una dintre cele pe care chiar doream să le termin. Am decis să iau varianta în engleză, având în vedere că în română se tot întârzia cu traducerea.

Nu am multe trilogii sau serii cu vrăjitori sau vrăjitoare. Dar de la bun început trilogia lui Sally Green a fost una inedită, nu doar datorită personajelor sau sistemului magic, ci şi datorită stilului prin care s-a afirmat şi prin care a devenit cunoscută.

În Half Lost urmărim povestea lui Nathan, la ceva timp după evenimentele din Half Wild. Suprinzător de la bun început este stilul de scriere, cu care eu de obicei nu încep recenziile, dar stilul este mult mai ordonat, nu mai sunt acele capitole la persoana a doua pe care eu, personal, le-am adorat în primele două cărţi. Dar ca şi în cazul lui Mafi, Sally Green a schimbat puţin stilul pentru a se adaptat schimbări prin care trece personajul principal.

În cazul trilogiilor şi seriilor îmi place să mă uit în spate şi să văd că personajul şi plotul au avut un arc şi chiar am ajuns undeva şi nu am rămas în punctul de început, cu aceleaşi planuri de răzbunare şi aceeaşi viziune asupra evenimentelor.

Nathan este ceea ce aţi numi un personaj cu o personalitate şi moralitate gri, mai mult spre negru. După evenimentele din al doilea volum este mult mai nepăsator, nu mai încearcă să mulţumescă pe nimeni, din contră îşi are propriile planuri şi nu îi pasă deloc de integrarea în comunitatea din care face parte. Nu este portretizat efectiv ca personajul negativ al volumului, însă multe din acţiunile lui intră în spectrul gri, şi nu sunt tocmai acţiunile unui erou.

De aceea în ceea ce priveşte acţiunea, se asemănă foarte mult cu Half Wild – în sensul că majoritatea acţiunii este explicată din perspectiva lui Nathan şi există destul de multă violenţă. Cu această violenţă, vin şi consecinţele pe care nu doar Nathan, ci şi personajele secundare sau cele aflate în jurul său trebuie să le accepte.

Cred că deşi arcul pe care îl face Nathan ca personaj, nu este tocmai pe partea bună a lucrurilor, este totuşi o dezvoltare care se poate observa cel mai bine din volumul doi. Mi-a plăcut faptul că a fost un personaj cu o moralitate mai gri şi nu a avut gândirea de erou.

Relaţiile care se formează în volumul trei, sunt cât se poate de realiste. Ce am mai apreciat la acest volum, ca şi în volum doi, este că îşi tranformă şi crează implicit relaţiile bazate exclusiv pe comporamentul general al personajelor. Nathan nu devine un căţeluş blând în preajma personelor iubite, iar acestea nu îl schimbă la 180 de grade, doar pentru că dragostea vindecă tot.

Gabriel face parte cel mai mult din ajustarea arcului lui Nathan, dar nu temperează în aşa fel încât relaţia dintre ei să devină ciudată, el nu este bunătatea întruchipată şi nu încearcă să-l schimbe pe Nathan, vrea doar să-l ţină în viaţă. Ceea ce apreciez pe lângă bine cunoscutul: iubirea schimbă pe toţi şi toate. Lucrurile nu funcţionează chiar aşa. Pot să-ţi ajustezi comportamentul pentru persoana iubită, dar nu poţi schimba cine eşti şi mai ales cum reacţionezi.

Cartea prezintă şi elemente de diversitate, în ceea ce priveşte relaţiile dintre personaje, incluzând spectrul LGBTQ+. Un plus la acest aspect este faptul că totul decurge normal şi relaţiile nu sunt ciudate în niciun fel.

După cum spuneam acţiunile lui Nathan au avut şi consecinţe, ceea ce a dus la un final surprinzător, la care dacă mă gândesc încă mă şochează. Finalul deşi pe alocuri grăbit, este unul care se potriveşte personajelor şi prezintă deciziile lor, care le aduc către acel epilog.

Sigurul lucru de care mă pot lega este faptul că nu am avut o conexiune puternică cu personajele, de aceea uneori chiar şi în urma unor acţiuni mai şocante sau triste nu am avut o reacţie puternică, dar trilogia rămâne în continuare, după părerea mea, o adiţie foarte interesantă în genul vrăjitorilor şi vrăjitoarelor.

Recomand să o încercaţi, în special datorită stilului de scriere unic şi personajului principal, care are parte de un arc surprinzător pe parcursul trilogiei. De asemenea trilogia are foarte multe momente de acţiune şi nu te lasă să respiri, dorind să afli mereu ce se va întâmpla cu personajele.