The Wrath and the Dawn, The Rose and the Dagger (The Wrath and the Dawn #1, #2) de Renee Ahdieh

*După ce m-am chinuit mai bine de 15 minute să fac pagina de postare nouă să mă lase să scriu ceva în ea, am reuşit! *

One Life to One Dawn.

In a land ruled by a murderous boy-king, each dawn brings heartache to a new family. Khalid, the eighteen-year-old Caliph of Khorasan, is a monster. Each night he takes a new bride only to have a silk cord wrapped around her throat come morning. When sixteen-year-old Shahrzad's dearest friend falls victim to Khalid, Shahrzad vows vengeance and volunteers to be his next bride. Shahrzad is determined not only to stay alive, but to end the caliph's reign of terror once and for all.

Urgia şi zorile /The Wrath and the Dawn (Epica, 2016/ BooksExpress/ Okian)

M-am întors pe blog cu o recenzie la o dulogie care promite să vă încânte şi farmece prin stilul de scriere şi lumea pe care o construieşte.

The Wrath and the Dawn, prima carte din duologia cu acelaşi nume, ne introduce din primele pagini într-o lume plină de mister şi multă căldură.

Personajul pe care ne bazăm în această aventură este Shahrzad, pe care o voi numi pe scurt Shazi în paragrafele viitoare, ea este o persoană dintr-o bucată, cum s-ar spune, dispusă să dovedească tuturor că este nimic ce nu poate face, printre acele lucruri numărându-se şi uciderea caliphului de Khorasan, pe care îl învinueşte pentru moarte celei mai bune prietene. 

The Wrath and the Dawn este aş spune inspirată din faimoasa poveste O mie şi una de nopţi, nu aş fi gata să spun că este o repovestire, pentru că deşi prezintă anumite elemente din O mie şi una de nopţi, similarităţile se opresc la doar câteva aspecte.

Shazi, eroina care ne introduce cu pazi repezi nu doar în lumea ei, ci şi în misiunea pe care a promis că o va duce la capăt. Curajoasă şi sigură pe scopul său, ea se hotărâşte să pună bazele unui plan prin care să-şi răzbune prietena şi să încheie şirul de omoruri pe care caliphul le înfăptuieşte în zorii fiecărei zile.

Fiind inpirată din O mie şi una de nopţi, nu ar trebui să fie o surpriză pentru nimeni faptul că The Wrath and the Dawn se concentrează mai mult pe partea de romance şi personaje, decât pe o acţiune explozivă şi fără oprire. Pe lângă personajele foarte bine creionate şi dezvoltate pe parcursul primei cărţii, lumea creată este magică şi atât de frumos descrisă, încât te face să te simţi în deşert, înconjurat de misterele Korasanului.

Şi pentru că am adus în discuţie stilul de scriere, ţin să precize că naraţiunea este povestită la persoana a III-a, urmărim astfel mai multe personaje, având mai multe perspective asupra lumii. Deşi nu există o dezvoltare foarte mare a lumii în prima carte, acţiunea accelerată de la finalul primului volum şi accentuarea unor elemente de magie, pe care nu s-a pus foarte mult accentul la început, ne promit o dezvoltare a lumii mult mai complexă în volumul doi.

Persoanjele secundare sunt şi ele foarte bine conturate, pe unele din ele ajungem să le cunoaştem mai bine, datorită naraţiunii la persoana a III-a, altele rămân un mister.

În ceea ce priveşte relaţiile, şi în special relaţiile pe care Shazi le dezvoltă cu anumite personaje, sau cu care are un anumit trecut sunt foarte bine dezvoltate, pe parcurs. Strict în ceea ce priveşte romance-ul, există un triunghi amoros într-adevăr, deşi aş spune că nu se pune chiar atât de mult accentul pe el din perspectiva lui Shazi, el fiind accentuat doar de perspectivele multiple.

Finalul este exploziv şi promite o acţiune şi o intrigă cu atât mai mare în finalul duologiei.

The Rose and the Dagger se bazează foarte mult pe intrigă şi dezvoltarea unor elemente prezentate în primul volum, care influenţează foarte mult modul în care plotul se desfăşoară.

Din nou personajele se dezvoltă foarte mult, în special în relaţia pe care o au cu celelalte personaje, fie ele personaje cu care au avut experinţe plăcute sau nu.

În aceast final al duologiei se accentuează şi personajele negative prea puţin prezente în prima carte, datorită accentului iniţial pus pe caliph şi pe misterul din spatele crimelor sale, acum odată cu dezvoltarea lumii atât în ceea ce priveşte teritorii noi, cât şi din punct de vedere al elementelor de magie, avem parte de noi alianţe atât de partea bună, cât şi de partea mai puţin bună.

Avem şi parte de romance, dar de această dată este mai mult vorba de dezvoltarea încrederii pe care personajele o au unul în celălalt. Şi la care se adaugă bineînţeles reacţia publicului la relaţia respectivă.

Datorită perspectivelor multiple se observă cum personajele care sunt în legătură directă cu Shazi, dar care astfel nu ar avea nicio treabă să îşi dezvolte relaţii proprii, bazate pe respect. De asemenea putem vedea o dezvoltare şi a personajelor secundare, nu doar a celor principale.

Nu există triunghi amoros, aş zice că nici în prima carte nu se percepe aşa de tare, însă pentru primele 100 de pagini, există conflictul interior a lui Shazi, dacă ceea ce face este corect sau nu faţa de celălalt.

The Rose and the Dagger reuşeşte să aducă şi puţin mai multă acţiune, faţă de prima carte, The Wrath and the Dawn, dar aş zice că punctul forte al autoarei este reprezentat de lumea ei, şi apoi de felul în care îşi conturează personajele, ca mai apoi să se concentreze şi pe acţiune.

Stilul lui Renee Ahdieh foarte este frumos şi magic, plin de metafore care fac lumea cu mult mai reală şi îşi prezintă personajele foarte puternic, nu se simte la fel atunci când vine vorba de acţiune, pentru că aş zice este destul de greu să scri o scenă de acţiune bazată pe metafore, de aceea par mai scurte şi parcă incomplete. Dar facând excepţie de modul în care este scrisă acţiune, paginile zboară când vine vorba de stilul lui Ahdieh.

Recomand duologia The Wrath and the Dawn pentru o lumea magică şi pentru personaje foarte puternice, mai ales personajul principal Shazi, la care mai adaugăm şi puţin mai mult romance foarte bine scris.