RECENZIE: Jane Eyre de Charlotte Brontë
Jane Eyre a fost publicat în anul 1847. Romanul este inspirat din viața autoarei
iar personajele sunt construite pe baza înfățișării persoanelor cunoscute de
ea.
„Felul cel mai
concis de a defini importanta contribuţie adusă de Charlotte Brontë literaturii
mi se pare a fi următorul: ea a atins expresia romantismului celui mai elevat
prin mijlocirea celui mai frust realism.” – G.K. CHESTERTON
Am tot zis că o să fac o recenzie, dar nu s-a
întâmplat. Multe din cărţile mele preferate nu au recenzie pe blog, încerc să
remediez acest lucru, începând cu Jane Eyre.
A trecut un an de când am citit cartea, dar
cumva nu îmi pare atât de mult. Recunosc că interesul meu a venit şi din faptul
că tot auzeam că acest roman este unul feminist. În acea perioadă, sfârşitul
anului 2014- începutul 2015, îmi doream să citesc cât mai multe astfel de
romane, ca într-un fel să susţin cauza.
Romanul ne prezintă viaţa lui Jane, încă de
când era mică, scoţând în relief toate momentele dificile şi fericite prin care
protagonista trece. Este fascinant modul în care autorii clasici percepeau
problemele societăţii în acele vremuri şi deşi femeile nu era cunoscute pentru
independenţa lor, până acum autoarele clasice mi-au demonstrat că acele femei
existau.
Acea temă feministă cum o numi în ziua de azi,
există din plin în acest roman. Jane Eyre este femeia care nu acceptă să fie
restrânsă şi întreţinută, ea este propria persoană şi face tot posibilul să se
descurce singură. Vocea ei este foarte puternică şi devine din ce în ce mai
sigură pe ea, pe măsură ce paginile romanului se scurg.
Călătoria lui Jane de la o personă închisă în
ea şi încăpăţânată, la o persoană deschisă şi sigură pe sine, cu acelaşi dram
de încăptăţânare prezintă nucleul romanului. Modul ei de a vedea situaţia, deşi
este o persoană încăpăţânată nu este limitat doar de ceea ce ştie, dezvoltarea
ei ca personaj o prezintă şi în situaţiile în care greşeşte, însă îşi asumă şi
înţelege situaţia şi din perspectiva celorlalţi. Există momente de prietenie,
în special din copilăria lui Jane, care m-au impresionat şi pe care le-aş
reciti din nou şi din nou.
În cazul în care vă întrebaţi dacă în această
carte există şi o poveste de dragoste, există! Cred că toată lumea a auzit de
domnul Rochester, la fel de mult cum a auzit de domnul Darcy, este însă o
diferenţă foarte mare între cei doi.
Poţi spune că în cazul lui Jane, iubirea s-a
axat stric pe personalitatea debordantă a domnului Rochester şi nu pe fizicul
său, deşi nu te poţi plânge. Şi deşi nu am fost fană a domnului Rochester,
modul în care Jane priveşte situaţia în cele din urmă este surprinzătoare, însă
este ceea ce se potriveşte foarte bine cu personalitatea ei, iar cei doi sunt
un cuplu foarte potrivit, de la discuţiile fără sfârşit până la tachinările uşor
amuzante.
Intriga şi momentele de şoc, care sunt destul
de numeroase, se întind pe tot parcursul romanului. Există şi mister, la care
se adaugă şi puţine momente cu iz horror, acele elementele gotice presărate prin
roman, pe care le-am mai întâlnit în Mănăstirea Northanger de Jane
Austen, pe care poate anumiţi cititori nu le percep în acest mod, însă să vă
spun pe şleau: eu m-am speriat.
Complexitatea romanului se datorează, părerea
mea, în mare parte lui Jane. Se pot observa, pe parcursul romanului, toate
acele momente în care personalitatea ei se aşterne pe paginile cărţii, expusă
în faţa cititorului. Jane este un personaj complex şi aş putea să mai citesc
despre ea încă un roman, deoarece este acel gen de personaj care surprinde prin
înţelegere, încăpăţânare şi inteligenţă.
Stilul autoarei, foarte diferit din
perspectiva mea de al surorii sale Emily Bronte, este un stil descriptiv şi
plin de metafore. Dacă aveţi probleme cu paginile pline de monologuri şi
descrieri detaliate, cred cu tărie că stilul autoarei vă va face să treceţi peste
ele. Totul curge atât de frumos, încât nu o să vă daţi seama cum trec paginile.
Recomand Jane Eyre pentru un personaj
bine conturat, momente de prietenie şi puţină dragoste.
Comentarii