duminică, 24 aprilie 2016

RECENZIE: Jumătatea Sălbatică (Half Life #2) de Sally Green




După ce şi-a întâlnit tatăl, pe Marcus, temutul Vrăjitor Negru, şi a primit de la acesta cele trei daruri, semnul devenirii unui Vrăjitor cu drepturi depline, Nathan luptă pentru supravieţuire, hăituit de Vânătorii Consiliului şi mânat constant de dorinţa de a-l regăsi pe Gabriel şi de-a o salva pe Annalise.
Adevărata provocare însă este să înveţe să-şi controleze Darul proaspăt descoperit, latura sălbatică a sinelui, sursa unei puteri ce ameninţă să spulbere totul în calea ei. Iar miza nu e numai propriul său destin, ci destinul întregii lumi a Vrăjitorilor.


Jumătatea sălbatică de Sally Green (editura TREI, 2015






În pregătire pentru ultima carte, care sper să apară cât mai curând, m-am gândit că ar fi cazul să scriu o recenzie pentru Jumătatea sălbatică, continuarea romanului Jumătatea rea de Sally Green.

Jumătatea rea a fost un roman controversat, datorită stilului de scriere unic ( ca şi în cazul Spulberă-mă de Tahereh Mafi), deşi plotul putea fi considerat asemănător cu cărţile care pun în prim plan vrăjitori negri şi albi.
Jumătatea sălbatică rămâne în continuare, spun eu, un roman controversat, însă nu neapărat datorită stilului de scriere, ci şi violenţei care este în roman, în cadrul mai multor scene de luptă.
Titlul surprinde foarte bine unul din mesajele romanului: sălbăticia pe care o aveam cu toţi în noi şi în faţa căreia cedăm câteodată şi ne lăsăm purtaţi de val, poate de aici şi scenele mai violente.  
Trilogia are un mister şi un suspans specific, atât în ceea ce priveşte personajele, cât şi plotul. Cu greu poţi să deosebeşti băieţii buni, de cei răi, cum s-ar spune, dar scopul nu le scuză neapărat mijloacele.
Am fost surprinsă de situaţiile în care Nathan a fost pus, pentru că sincer, după sfârşitul primului volum nu aveam nicio idee spre ce ar putea să meargă povestea lui. În acest volum personajele se conturează, în adevăratul sens al cuvântului. Fiecare decizie îi şlefuieşte şi le schimbă viitorul, în special le schimbă relaţiile cu celelalte personaje.
Reuşim să aflăm mai multe detalii despre trecutul lui Marcus, tatăl lui Nathan, şi ce anume îl face pe el aşa rău şi se demonstrează că poate să fii Vrăjitor Negru, chiar înseamnă să faci anumite lucruri care nu sunt tocmai corecte din punct de vedere moral, dar asta nu schimbă personajul. Simpla interacţiune a lui Nathan cu Marcus nu schimbă cine este acesta de fapt, lucru pe care l-am apreciat şi îl apreciez din ce în ce mai mult acum.
Sunt introduse şi personaje noi, care cred că vor avea şi mai multe de spus în volum trei, şi care adaugă un sub-plot romanului, pe care nu l-am considerat până atunci.
Trebuie să vorbesc puţin şi de triunghiul amoros, care sinceră să fiu la începutul romanului nu mă prea interesa, dar având în vedere finalul sunt chiar curioasă de cum vor decurge lucrurile. Dar ce este şi interesant la acest triunghi amoros este şi modul în care discută orientarea sexuală a lui Nathan, făcută într-un mod în care nu este ciudat nici pentru personaj şi nici pentru cititor.
Acţiunea este mult mai consistentă, dar şi mult mai violentă. Sunt multe descrieri, care dezvăluie scene dezgustătoare şi la care rămâi şocat, dacă nu eşti obişnuit cu violenţă sau filmele horror. Nu pot spune că nu aş recomanda cartea unui anumit tip de cititor, dar poate că sunt şi persoane care nu apreciază descrierile detaliate dezgustătoare.
Stilul de scriere este cel cu care ne-am obişnuit şi în primul volum, unic şi ciudat pe alocuri. Cred în continuare că punctele forte ale romanului sunt secţiunile povestite la persoana a II-a, însă stilul autoarei la persoana I este la fel de minunat.

Dacă aţi citit primul volum şi sunteţi curioşi de călătoria lui Nathan, vă recomand continuarea, care vă va lăsa cu gura cascată dorind mai mult. Dacă nu aţi citit Jumătatea sălbatică, v-o recomand datorită stilului unic de scriere, acţiunii constante şi personajelor interesante.  

Niciun comentariu: